Duzina de cuvinte (21) – Altă perspectivă asupra greșelii

Nebunia înseamnă să faci iar şi iar acelaşi lucru, dar să aştepţi de fiecare dată rezultate diferite.

Albert Einstein

Întotdeauna m-am mirat de unde știu, domnule, ăștia TOT! Ăștia, adică de-alde Einstein, Murphy, Kant, Creangă ș.a.m.d. Bine, ar mai fi unii – no name– de pe la diverse trusturi de presă, care doar se joacă de-a „știutul” ca să dea bine în poză pardon, pe sticlă. TOT, adică „unde”, „cum”, „când”, „cine” și mai ales „de ce”.

Partea care mă nemulțumește și mai tare e că ăi de i-am enumerat mai sus, serioșii, au dreptate. De cele mai multe ori.

De ce am face „iar și iar același lucru” dacă ajungem la același rezultat de fiecare dată?

Motive:

1. Ești amnezic.

Te trezești dimineața precum într-o comedie romantică și o iei de la capăt ca un robot sau, mai curând, ca un pickup stricat. All over again! Și te trezești când te izbește viața de pământ de-ți sar toți fulgii. Nu ai termen limită să ajungi la final, așa că te complaci într-un joc periculos de-a …uitatul. De sine, desigur.

2. Îți place tortura.

Te lovește? Te doare? Îți place! Mai vrei! Mai faci!

3. Nu poți să recunoști că ai greșit.

Fiind orgolios din fire, nu poți să admiți că ai luat-o „hegheș” și că ar fi cazul să schimbi direcția. Susții sus și tare că nu ai să faci nimic diferit data viitoare pentru că asta e calea. Iar ăia de nu înțeleg sunt niște ignoranți, de fapt, care nu-ți urmăresc raționamentul conform căruia trebuie să stăruiești asupra unui lucru ca să iasă în final. A se vedea lovitul cu capul de pragul de sus urmat de ascunderea cucuiului și de un zâmbet tâmp care spune: „Vi s-a părut”. Ești evident în faza de negare. Tu ești Betmenul neînțeles, iar ceilalți nu îți apreciază eforturile și nici nu îți recunosc meritele. Pe care, de altfel, numai tu le vezi. Îți place să te joci de-a Hainele cele noi ale împăratului. Așteaptă până o striga cineva din mulțime că împăratul cu pricina, adică tu, e gol!

4. Nu te duce capul mai/prea/foarte mult.

Nici curgerea timpului nu pare să repare ceva în acest sens. Calci în același r…. aceeași groapă de fiecare dată, indiferent de venerabila vârstă pe care se presupune că ai atins-o ducând o viață fizică sănătoasă. Știi că e acolo (groapa, zic, sau…după caz) și ai putea foarte bine să ocolești. În schimb, te dai viteaz că te lupți cu morile de vânt și nu te lași. Ba chiar te enervezi că nu mai e nimeni ca tine, care să creadă în jocuri cu păpuși îmbrăcate în catifea și cu panglică roz fluturându-le în păr, în curcubeu tăind perfect cerul ca să lege un capăt al lumii de celălalt sau în magie și baghete fermecate.

Nu știu, zău, la care să mă opresc! Mă tot dau rotundă (în ultima vreme chiar sunt!) că eu nu greșesc niciodată. Dar e clar că undeva țiglele nu-s cu totul puse pe frumosul coperiș.

Adevărul brut nu e chiar ușor. Greșesc și admit că greșesc. Poate că nu-mi place, poate că lupt, poate că-i mint pe alții, dar nu pe mine! Acolo undeva în țesătura sufletească a fiecăruia, trebuie să existe butonul de OFF. No more!  Ori schimbăm rezultatele, ori lăsăm naibii drumul ăla, că or mai fi și altele.

„Toate greutățile provin din faptul că-ți lipsește curajul”.(Descartes)

Disclaimer: Acest text este despre MINE. Orice asemănare cu personaje sau circumstanțe este PUR ÎNTÂMPLĂTOARE, astfel încât trebuie tratată ca atare. Autoarea nu-și asumă responsabilitatea eventualelor crime pasionale sau atentate în urma acestor afirmații.

……………………………………………………..

Provocare de …duzină 😀  alături de mai-harnicii: Scorpio, tibi, vero, carmen pricop, Călin, Tibi 2, Abisurile, Some Words, Dictatura Justitiei, dor, anacondele, Rox.

55 de comentarii

  1. e o altă perspectivă asupra greşelii, dar e şi cea mai veselă duzină de săptămâna asta 🙂 . câte crime pasionale şi/sau atentate s-au înregistrat până acum?

  2. […] Asta ar fi prima mea (timidă) încercare de participare la jocul din curtea lui psi, iar la această joacă participă şi Carmen Pricop, Vero, Scorpio,  Tiberiu, din nou Vero, şi Tiberiu încă o dată, Abisurile, Some Words, Dictatura Justiţiei, Dor, Anacondele, d’Agatha […]

  3. […] unu:  Draga noastră Vero  doi: iubita noastră Scorpio trei: braţ la braţ cu noi a mers delicata Verovers patru: Suava Carmen Pricop cinci: Bun venit debutantului Călin – file muzicale şase: Alt eu tot eu şapte: insondabilele abisuri opt: cuvintele din sufletul simoneiR nouă: inimoasa luptătoare Carmen DJ zece: frumoasa îndrăgostită a clubului psi unsprezece: imprevizibilele anaconde  doisprezece: plimbăreaţa d’agatha […]

  4. Ce as putea spune asa, repede, cat pentru a merita un reply politicos de-al tau…?

    E sublim(inal).

    Da’ inutil ca o scoica sparta pe o plaja pustie. E o analiza de care poate ai nevoie pentru a face o impartire a lumii in categorii bazate pe cate un arhetip, ca sa para totul mai aproape, mai prietenos. Hm… cum sunt clasele de resturi.

    O fi mai usor sa inregimentezi oamenii. Iti da un oarece confort.

    Da’, vorba lu’ mama lu’ Forrest Gump… 🙂

    • Măi, ție nu-ți place de mine!!! 😆
      Cred că am fost (aproape) mereu politicoasă 😀
      Nu am împărțit nicio lume: e doar despre mine!
      Și…ce zicea mama lu’ Forrest Gump? 😉

      • Mama lu’ Forrest zicea ca viata e ca o cutie de ciocolata si ca niciodata nu stii peste ce dai inauntru. Asta o face si complicata, dar si frumoasa, draga de ea, taman buna pentru trait.

        Mie-mi place de tine, dar si mai mult imi place cum scrii. 🙂

  5. „Așteaptă până o striga cineva din mulțime că împăratul cu pricina, adică tu, e gol!”
    Aştept. 🙂
    Aşa-i că atreiurile cîştigară partida şi lumea a cam început să se dezmeticească? 😀

  6. Io am trei din patru, sînt tare! Ce-am cîştigat? 😛

    Acu’ serios vorbind, nenea Albert a cam dat-o de gard, de data asta. Repetitivitatea previzibilă e valabilă doar în matematică, pe cînd viaţa pe planeta asta e un haos.

    Acu’ mulţi ani de zile, pe cînd fumam, am făcut un pariu cu un amic, cum că bricheta mea albastră Clipper se va aprinde de o sută de ori la rînd, fără greşeală. Aveam încredere în ea, nu mă dezamăgise niciodată, în activităţile zilnice. Însă am pierdut pariul: s-a aprins de nouăzeci şi nouă de ori la rînd – a suta oară a dat chix!

    De ce n-ar fi şi reciproca valabilă, spun eu? 😎

    P.S. Mischteaux disclaimer! 😆 Poţi să ieşi de sub pat acum. 🙂

  7. Errare humanum est, zicea bătrânul Seneca, așa că-i dăm înainte până când vom pricepe că … perseverare diabolicum.
    Mulțumesc pentru citare !

  8. Pentru cei de la punctul 4 – asta e, n-ai ce face. Sau, dacă repetiţia e mama învăţăturii, poate după multe încercări să se obţină rezultatul dorit.
    La punctul 3, dacă nu ai şi ceva caracteristici de la 4, mai e o şansă. Într-o bună zi, tot repetând s-ar putea ca orgoliul să se domolească în favoarea înţelepciunii.
    Punctul 2 – ce mod mai uşor de a atinge fericirea ar putea exista? :))
    Punctul 1 – aici chiar sunt pusă în încurcătură şi mi se rupe inima de milă.

    Mi-a plăcut, m-am amuzat, am învăţat ceva despre curaj. 🙂

  9. […] P.S.   Exerciţiul meu de fericire de astãzi a fost inspirat de postarile de pe blogurile pe care îmi place sã mã plimb, astfel citindu-l pe Tiberiu, am urmat Panglica de catifea pânã la Duzina de cuvinte – Pãpuşi. Apoi, cu Duzina de cuvinte – Aparenta strânse, am încercat un Exerciţiu (auto)impus pentru o micã Psi-duzinealã cu Ursul din Abisuri. Dar, am auzit cum râsunã Un plâns peste noi – duzina de cuvinte, ce pãrea O duzină de cuvinte ajunsă la destinație la limită, dar cum eu credeam Duzina de cuvinte …..Magie, am înţeles cã sunt: O “duzină” plagiată şi una inventată.  Şi atunci am hotãrât cã ar trebui sã existe şi Duzina de cuvinte(21) – Altã perspectivã asupra greşelii. […]

  10. Buna citeala pentru duminica seara! Te citesc cu maare interes si de multe ori amuzament, draghili 😛 Nu pen’ca mi-ai fi sora, da’ combati bine! In rest, gilty as charged si eu, noroc ca mai gasesc Off-ul din cand in cand, cand gasesc un muc de lumanare.

  11. Pentru „dat cu capul de sus” de nenumărate ori fără vreun rezultat vizibil în afară de cucuie cred că am și eu ca scuze 1 și 3 din ceea ce ai scris tu p-aci, deși tind să cred că 1 e mai mult de ochii lumii, nu de alta dar am o memorie extraordinară( ce modest mi-s ). Și cum ziceam 3-ul cu siguranță mă caracterizează, păi cum se poate domne’ eu, singurul zeu rămas în viață să mai aibă grijă de planeta asta amărâtă și de populația ei, netrebnică în proporție de 98 %, să recunosc vreodată că am greșit? sau să renunț în a repeta greșeala doar pentru că nu-mi e bine. Când ești zeu, așa ca mine, te doare la bască faci aceeași greșeală de zeci de ori că………………………………………………………………………………………… tot așa te afectează de fiecare dată, iar uneori chiar mai rău decât în dățile precedente, dar de recunoscut că am capul plin de cucuie nici gând ! prefer să-mi iau o căciulă și să mai adun în ea vreo 2-3 decât să vadă lumea ce cap umflat am ………..so definitely i will have number 3

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s