RSS

Destinație finală

25 Ian

Trecuse de atâtea ori pe acolo, în fugă, în drumurile ei zilnice spre diferite destinații, dar niciodată nu băgase de seamă. Copacul sub care stăteau era contorsionat într-o formă ciudată, cu crengile-ntinse a îmbrățișare. Avea o senzație stranie că nu erau singuri. Ca și cum era un semn că, de undeva, a venit un răspuns la strigătul ei înăbușit.

copaci-fara-padure-11_54fea719a50e6b(♥)

–          Ce ciudat, îi spuse ea șoptit. Uneori trecem pe lângă lucruri fără să le dăm importanță. Iar ele se sting de îndată ce am făcut primul pas pentru a ne îndepărta. Detalii ale existenței noastre egocentrice. Se aprind din nou doar când ne pierdem și căutăm speriați ceva de care să ne agățăm, ceva nou care să ne resusciteze…

–          Suntem noi înșine detalii ale acestei lumi. Aparent nesemnificative și greu de observat în infinitatea de lucruri care există. Dar tocmai asta este ceea ce o face să pară mereu alta, să părăsească ritmul monoton al ”nunților necesare”. Suntem detalii unice ale aceluiași proces de creație.

Ea tăcu. O serie de astfel de detalii o aduseseră până în acest punct. I se succedau acum în minte cu repeziciune, ca și cum trebuiau trecute în revistă pentru a fi sigură că nu lipsește nimic, un inventar complet al senzațiilor, al trăirilor înainte de…

–          Plângi? o întrebă punându-i o mână pe umăr. Aproape o speriase.

–          Nu… Zâmbi forțat ca să fie credibilă. Știa că ar fi urmat aceleași discuții interminabile pe teme eterne și epuizante. Explicații, demonstrații aproape matematice, motive, rațiuni. Mâna lui pe umărul ei părea acum un gest nefiresc. Era grea și își pierduse orice urmă de tandrețe. Lângă ea stătea acum un străin. O încerca o senzație de frig.

–          Tremuri…i-a spus cu glas blând.

Îi displăcea enorm sentimentul acela de milă pe care îl percepea acum în grija lui exagerată pentru ceea ce simțea. În fond, niciodată nu-i păsase suficient. Era mereu prins între ”detalii” ale cotidianului care-i înghițiseră sufletul și-l trăseseră în hăurile adânci ale lucrurilor ce ”trebuiau” făcute.

Simțea cum îi crește o piatră în loc de inimă. Își închise ochii verzi, ca un mare campion de lupte pregătit să se arunce pentru ultima oară în bătălia finală. Trebuia să se smulgă cu toate forțele, dar îi părea un exercițiu cunoscut.

–          Trebuie să prind trenul, îi spuse.

Și se ridică grăbită, fără să se mai uite înapoi.

…………………………………………………………………………………………………………

Textul făcea parte din prima etapă a unui concurs de proză scurtă dispărut între timp…

Au mai scris: Marina, Mădă, Abisurile, Valy, Emilia,

 
19 comentarii

Scris de pe Ianuarie 25, 2013 în Amelie, Concurs

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

19 responses to “Destinație finală

  1. vavaly

    Ianuarie 25, 2013 at 12:30 am

    Suntem detalii pentru unii, amanunte pentru altii… detaliile ascunse si apoi descoperite fac frumusetea vietii. Placuta poveste, m a facut sa visez un pic.

     
    • dagatha

      Ianuarie 25, 2013 at 7:57 am

      Corect.🙂 Ce ar fi viaţa fără detalii?
      Mă bucur că ţi-a plăcut. Aştept şi povestea ta🙂

       
      • vavaly

        Ianuarie 25, 2013 at 8:29 pm

        Gata povestea🙂. Astept verdictul :)). Nici nu se compara cu a ta, dar m am gandit la tine si alele ca tine. ai sa vezi de ce zic asa.

         
        • dagatha

          Ianuarie 26, 2013 at 10:50 pm

          nimic nu se compară cu alte lucruri. mai ales când înseamnă o bucățică din tine transpusă într-o poveste. E unică🙂

           
          • vavaly

            Ianuarie 26, 2013 at 10:57 pm

            tocmai aici e frumusetea astei lumi: unicitatea🙂.

             
            • dagatha

              Ianuarie 26, 2013 at 10:58 pm

              corect!
              Și asta ar trebui să vedem în lucrurile de lângă noi🙂

               
  2. gabi

    Ianuarie 25, 2013 at 11:37 am

    Bafta la concurs!!! Frumos…🙂

     
  3. irealia

    Ianuarie 25, 2013 at 12:35 pm

    Așa aș fi plecat și eu!
    În ce stare m-ai transpus! Ai forță, nu glumă!

     
    • dagatha

      Ianuarie 26, 2013 at 10:50 pm

      🙂
      dacă zici că a ajuns până la tine…înseamnă că forța asta e reală
      Când place cuiva ce scriu…îți dai seama unde mi-e…rânza!😆

       
  4. psi

    Ianuarie 26, 2013 at 11:55 am

    that’s my girl!😀 baftă!
    place lui mâţ! „uneori trecem pe lângă lucruri fără să le dăm importanţă”…. totdeauna, prea des facem asta draga mea.

     
    • dagatha

      Ianuarie 26, 2013 at 10:52 pm

      facem asta des, e drept…
      O fi vreun leac?

       
      • psi

        Ianuarie 27, 2013 at 10:01 am

        bunătatea, omenia, ochii larg deschişi?
        şi acceptarea… aşa cred. dacă nu am mai judeca tot şi toate şi le-am accepta cum sunt, multe s-ar schimba.

         
        • dagatha

          Ianuarie 27, 2013 at 12:27 pm

          unii ne străduim…
          sperăm să ne și iasă!🙂

           
          • psi

            Ianuarie 27, 2013 at 1:16 pm

            nţţţ… nu aşa! ne străduim până iese!😀

             
            • dagatha

              Ianuarie 27, 2013 at 1:27 pm

              😆
              ăăăăă… așa am vrut și eu să zci, doamna…😉

               

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: