Hoțul

– Mâinile sus! auzi în spatele lui strigătul care-i amorțea toate simțurile, făcându-l să tremure mai ceva decât atunci când fusese surprins prima dată în patul unei doamne.

– Oprește-te sau trag!

S-a oprit. Nu avea alternativă. Gardul înalt ivit în fața lui, naiba știe de unde, l-ar fi împiedicat oricum să continue. Tremura. Stătea așa, ca un prost din filmele americane, cu mâinile deasupra capului și cu pantalonii tremurându-i de frică.

– Nu vă mai săturați de furat, mama voastră de hoți! @#$%^&*(!!! îi urlă polițaiul în urechi. Muriți de foame, hai? Da’ de muncit? Cine să muncească?? Și iar turnă o găleată de injurături neaoșe care ascundeau toată frustrarea lui acumultă în decursul celor vreo 50 de ani de când părea să fi apărut pe minunata planetă.

– Ce-ai furat? Ha? Zi, mă, ce-ai furat? @#$%^&*!

Dar el nu putea să spună nimic. I se încleștase gura, probabil tot de frică, iar pantalonii…nu știa de i-s uzi de la ploaia rece sau ca urmare a unor necesități fiziologice care-l luaseră prin surprindere, la fel  cum o făcuse și domnu’ polițist, a cărui jugulară de îngroșase periculos de mult de când își depășise atribuțiunile de om al legii în noaptea aceea.

-Nu zici, ai? Lasă că vă arăt eu vouă, mă! @#$%^&*!!! Carcera o să te mănânce, tâlharule!

De sub haina subțire, hoțul scoase cu teamă obiectul delictului.

-Ce-i asta???? Îți bați joc de mine, mă??? Mă, @#$%^&*()!!!!

Dimineață, se trezi auzind ușa celulei.

– Ai companie, îi rânji gardianul, poftindu-l pe noul coleg de ”apartament” și ieși.

După o pauză îndelungă, nou-venitul i se adresă:

-Ești de mult timp aici?

-….

-ce ai făcut?

-….

-Nu ești foarte vorbăreț, surâse arogant. Eu am făcut accident de mașină. Din nou. Mă rog să nu moară ăla în spital, ca să scap repede și de data asta.

-Doi ani cu suspendare! auzi decizia finală în sala de judecată.

-Ți-am zis eu că scap? rânji ”colegul de apartament”.

-Următorul dosar!

Murmure printre oamenii legii, avocatul apărării, desemnat din oficiu, desigur, își ștergea broboanele de sudoare, încercând să-și rostească pledoaria.

-Ce a furat? urlă judecătorul.

Nu-i venea să-și creadă urechilor.

– Cetățene, fapta dumitale se pedepsea cu închisoare de la până la 10 ani înainte! Am să fiu îngăduitor: 3 luni!  Iar data viitoare să te gândești mai bine înainte să furi dicționare din librării!

………………………………………

*Etapa finală a unui consurs de proză scurtă , a fost o provocare. Nu e ușor să ai o temă…„la alegere”.

**Episodul, preluat din viața reală, se pare, după cum arată linkurile, m-a distrat copios 😀

***Legendă: ”$%^&*(&^” și alte însemne care apar în text, țin locul unor cuvinte sau expresii neaoșe, specifice situațiilor precum cea descrisă mai sus, păstrând decența pe acest blog 😀

****Au mai scris: Abisurile, Valy, Emilia, Marina. O așteptăm pe Spes 😉

21 de comentarii

    • 🙂 Da, ai dreptate…ESTE artificial. Am avut de ales între asta şi varianta originală care nu ar prea fi dat bine în contextul blogului 😀
      Dacă ţi-a plăcut chiar şi aşa, nu poate decât să mă bucure 🙂

  1. ”Nu vă mai săturați de furat, mama voastră de hoți!” – e sportul cel mai promovat la scară națională! Nici polițaii nici judecătorii nu se mai uită la televizor?!? 🙂
    Am înțeles exact conotațiile textului tău și-i trist cum se scapă în Ro pentru fapte grele și se ia pușcărie pentru găinării. Pe de altă parte, furtul îmi repugnă și-ar trebui să existe consecințe majore pentru asemenea fapte. Dar iar, mi-e că va fi plin de Jean Valjeani prin închisori. Of, of. Vezi, de-aia-i bine-n Irealia mea! Io fac legea! 🙂
    P.S. Îți șade bine-n stilul ăsta, m-ai prins, mi-ai stârnit curiozitatea.

    • Hehehe, Irealo, mă bucur că a ieşit bine, într-un fel. Cât despre subiectul propus..este clar cîă din ce în ce mai mulţi cădem pradă compromisului, constrânşi de tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru. De la şpaga tradiţională dată doctorilor sau profesorilor, până la alte măgării mult mai…mari.

      • Atentie cu vorba asta – „spaga”, am constatat ca este „aruncata” MULT prea usor, si nu intotdeauna in mod justificat: un medic sau un profesor ia intr-adevar spaga – daca de primirea respectivei sume conditioneaza indeplinirea / corectitudinea indatoririlor lui profesionale. Unii cititori mai… „paraleli” (vorba diacriticii: „mai destepti decat ei insisi”) baga in aceeasi oala si banii solicitati de profesor / medic pt indeplinirea unor activitati suplimentare, neincluse in indatoririle lui profesionale contractuale (spre ex banii pt „meditatii” private, sau pt ingrijirea pacientului la domiciliul acestuia – sau al medicului – nu internat in spital etc), si banii (nesolicitati) primiti de acestia (din recunostinta, cunoscuta fiind situatia materiala teoretic dificila in care traiesc acestia) DUPA consumarea actului profesional (de al carui rezultat „clientul” este foarte multumit) astfel recompensat (sau primiti chiar si inainte – dar NESOLICITAT, ca sa nu mai spun ca nici nu poate fi vorba despre vreo conditionare a prestarii activitatii).

        Ba MAI mult – am intalnit si cazuri in care unii cetateni au afirmat ca ar fi „spaga” (sau „mita” – totuna, sunt sinonime perfecte) si „ciubucul” („bacsisul”) meu, adica banii pe care clientul taxiului – de buna-voia sa, probabil fiindca este multumit de serviciul prestat, de conversatie, de calitatea / ritmul / confortul oferit – mi-i lasa mie (la sfarsitul cursei – sau chiar mi-i ofera si inaintea cursei) peste suma marcata de taxametru.
        ATENTIE – nu contest faptul ca si eu astept spaga – la evenimente speciale sau in conditii speciale: daca de sarbatori (de Craciun, de Revelion, de Pasti etc) eu aleg sa nu stau acasa impreuna cu familia, cu o farfurie in fata si cu un pahar in mana, ci sunt dispus sa ies la lucru pt a presta un serviciu socialmente necesar solicitat cu vehementa si cu insistenta EXACT ATUNCI de catre clienti – si pe care alti colegi de-ai mei aleg sa nu-l presteze atunci – eu ma astept ca (in ciuda faptului ca taxametrele noastre nu au prevazute si tarife speciale (mai mari) de sarbatoare – si nu au nici (a propos) tarife speciale de vreme rea: de furtuna, de polei, de ceata, de inundatie, de zapada adanca netasata etc, adica atunci cand sunt mai mari atat consumul de carburant cat si uzura masinii si efortul meu (atat cel fizic, cat si cel psihic) precum si riscul la care expun masina si pe mine insumi), eu ma astept (spuneam) ca pasagerul sa fie constient de sacrificiul meu si peste costul cursei sa nu-mi lase doar cei 5-20%* uzuali, ci o suma mai consistenta.
        Deasemenea, astept plata suplimentara daca clientul ma comanda anticipat sa si revin la ora fixa ca sa-l duc inapoi (sau daca ma comanda anticipat in loc precizat pt ora stabilita), sau daca ma solicita sa-i duc eu bagajele mai departe decat pana langa masina (am fost rugat inclusiv sa duc „baxuri” de apa minerala / bere la etajul 3), sau daca are pretentia sa-mi indeplinesc indatoririle altfel decat ar fi normal (sa merg pe strada cu carosabil prost atunci cand AM varianta – comparabila ca lungime – cu carosabil bun, sau sa sofez deosebit de repede (ca se grabeste) / de incet (ca sa admire / studieze oarece) / de atent (ca-i operat), sau sa-l accept in masina desi pute si/sau are hainele murdare si/sau este beat-cui, sau daca transporta (in habitaclu – sau chiar si in portbagaj, daca nu are cusca special prevazuta pt asta) vreun animal de companie (caine, pisica, etc), sau daca pretinde sa-i transport bagaje deosebit de grele / voluminoase / murdare (de ciment / var, de vopsea, de sange…) / puturoase / riscante (butelie de aragaz)…
        Ma astept la bani mai multi si pt cursele deosebit de scurte: nu prea sunt dispus sa iau clientul in masina pt curse cu tarif mai mic decat 5 lei (~ 1,3 km), decat daca cursa se incheie in (sau langa) o statie de taxi, sau in imprejurari deosebite: vreme urata, clienti deosebit de batrani, sau bolnav, sau accidentat la picior, sau persoana cu copil mic in brate, sau vreo mignona „filiforma” cu bagaje mai grele decat ea – da’-‘n imprejurari de-astea ori ma plateste cu mai mult decat ar costa cursa, ori – decat sa iau o plata de 3-4 lei – prefer sa-i fac cursa cadou, „sa fie de sufletul lu’ taica-meu”…
        Si mai avem si cazuri cand vine cate cineva la masina si ne-‘ntreaba de la-‘nceput daca-l ducem cu (cutare suma) pana la (destinatie), fiindca n-are mai multi bani, sau altii care ne spun (tot de la-‘nceput) ca vrea s’-ajunga (acolo), dar n-are decat (atatia) bani, si sa-l duc incolo atat cat permite suma. (Bineinteles ca deobicei ii ducem pana la destinatie chiar fara sa mai pornim nici macar taxametrul.) Scandalul apare atunci cand la inceput iti da numai comanda de a-l duce in cutare loc, fara alte precizari, si abia la destinatie iti spune ca n-are bani (sau ca n-are destui, ca nu se astepta la asa o suma – dar N-A intrebat de la inceput cam cat ar costa cursa…)
        * Nu va lasati indusi in eroare doar de valoarea procentuala: la o cursa de 4,90 lei, un ciubuc de 20+% inseamna ca omul imi da 6 lei in loc de 5…
        Si uneori se intampla sa las EU ciubuc clientului pt onoarea de a-l fi transportat: la cost al cursei de vreo 11-12 lei imi ofera fie sa accept 10 lei (ca n-are marunt), fie sa dau rest de la bancnota de 500 lei (sau de 200, sau poate chiar si la 100, daca-i inceputul zilei), sau imi plateste (fix) si coboara imediat ce masina s-a oprit din deplasare, cand taxametrul (inainte de a-l opri) indica (sa zicem) 7,89 lei (s el imi da 8 lei), chiar daca la oprirea ulterioara a taxametrului acesta „sare” (adaugand ultimele fractiuni de cost) la (poate) 8,4 lei..

  2. stirea in sine e mai trista decat povestirea ta. eu imi inchipui personajul tau ca pe cineva care choar are nevoie de carte, pe cand realitatea e mai plina de intrebari. de ar fi si realitatea ca in imaginatie…

  3. Salut omule 🙂
    Vezi dumneata că ești pe aproape de adevăr.., cei care comit delicte minore sunt încarcerați fie și pentru o perioadă temporară.., pe când cei ce au subminat economia și și-au însușit averi fabuloase.., aceștia n-au parte de rigorile legii și atunci când sunt „agățați” apelează la diferite subterfugii, invocând până și motivul că nu suportă regimul de detenție 🙂
    Măcar de toate delictele s-ar rezuma la furturi din librării și mă refer în speciali la aleșii neamului care au transformat Parlamentul în cel mai luxos penitenciar, populat cu cei mai bogați deținuți liberi din lume 🙂
    Toate cele bune.

    • da…
      știi, când am citit articolul cu pricina, mi-am adus aminte de o emisiune de pe vremea când urmăream teveul nestingherită. Un octagenar fusese condamnat la închisoare (nu mai rețin cât, dar oricum era prea mult!!) pentru un litigiu cu o bucată de pământ! Țin minte că m-a revoltat enorm atunci situația. Cealaltă categorie, despre care ziceai și tu, au privilegiul sintagmei ”cu suspendare” în cel mai ”nefericit” caz.
      Toate cele bune și ție 🙂

  4. Definiția furtului, din perspectiva infractorului:
    ”Împrumut nerambursabil (deci se subînțelege că pe termen nelimitat și fără giranți), la decizia unilaterală a beneficiarului”… 😉 😆

  5. Asa ceva nu mi-as fi imaginat.Ma refer la schimbarea stilului.M-ai surprins…din nou! 😉
    „Hotul”, titlul tau, mi-a amintit de povestirea atat de draga mie a lui Arghezi din „Cartea cu jucarii”…
    Dar sa nu mai zic de schimbarea stilului, ca subiectul in sine depaseste cu mult admiratia pe care mi-a starnit-o doar felul tau de a scrie.Gata! Maine ma duc sa fur o carte. 😉
    Sa stii ca, in viitor, intr-o societate lipsita de educatie, cartile ar trebui sa fie cele mai comune „tinte”…eu una m-as bucura, nici n-as da vreo pedeapsa pentru asa ceva… dar cred ca numai eu gandesc asa simplist. 😀

    • 😆
      Schimbarea de stil a venit ca urmare a ”temei” neașteptate propuse de organizatoare. În plus, nu voiam să fiu plictisitoare de tot 😆 Iar dacă am reușit să stârnesc aprecierile cititorilor mei…îți dai seama câtă inimă am acum! 😀
      Cât despre „furăciunea” cărților…cred că și eu aș mai închide ochiul cu condiția ca furtul să fie în scopul lecturii personale a ”infractorului” 😀

  6. Un om informat e mai periculos decît unul înarmat. 😎

    Apropo: la pîrnaie nu întreabă nimeni „ce-ai făcut”, cu atît mai puţin unul care deja a mai fost pe acolo, ci „pentru ce te-au băgat”. Asta aşa, pentru cultura ta generală. 😉

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s