Rusalie sau Sânziană?

Astăzi a fost ziua mea. Una dintre ele.

Mulți nu știu că eu sunt Rusalie. Alții tocmai ce descoperă uimiți puterile-mi malefice. Da, sunt făptură demonică, tânără (încă), frumoasă (mă cred), capricioasă (demonstrabil) şi răzbunătoare (hmm…de preferat să nu am ocazia).

Sunt și eu umbră a unui suflet tânăr mort sau poate doar închis într-o cușcă de fier, cu lanțuri grele și lacăte mute. Îmi place văzduhul în care-mi zbor visele și pădurea ai cărei copaci mă-nvelesc adesea în nopțile când întunericul înghite luna în urlete de lupi flămânzi de lumină.

Dansez…O, dansez…Înveșmântată în fire albe de tort…cu ochii închiși, cu mișcări diafane și cu părul biciuindu-mi umerele goale…sub clar de lună și în cântec de greieri. Îmi păzesc cu sfințenie cercul spre a nu fi călcat de muritori care să-l pângărească cu gândurile lor necurate.

Să te ferești din calea mea, muritorule! „Pe unde joacă [Rusaliile], pământul rămâne ars şi bătătorit, iarba se înnegreşte sau încetează să mai crească”. Să nu mă cauți, căci vei fi bolnav de sminteală. Să nu mă privești, de nu vrei orb să rămâi pe vecie. Să nu mă atingi de vrei să-ți fie cruțate mintea, trupul și sufletul. Altfel, vei plânge în pumni precum poetul:

Se-aud ciudățenii și fiare în noapte
Și ninge himere și ninge cu șoapte.
Mi-e dor ca de propria-mi copilărie,
De tine – aceea ce n-a fost să fie.
Iar dacă ai fi dintr-odată cu mine,
Mi-ar fi totul altfel și nu mi-ar fi bine.
Sunt fumuri pe case, iubiri sunt în case
Și cerul a fum și-a păcate miroase

(Emeric Imre – Noapte de unul singur)

Odată atins, niciun ritual de exorcizare nu-ți mai poate fi de folos. Omul devine neom, lumina devine întuneric, sunetul se stinge, viața se scurge, iar singurul lucru pe care ți-l vei putea aminti, muritorule, este chipul meu.

Dacă e să-l cred pe Eliade, sunt și Sânziană. Sunt un amestec de divinitate, forță și feminitate. Știu să râd, să îmbrățișez soarele, să cânt. Sunt zână bună, atâta vreme cât oamenii-și știu socoteala și nu încalcă ritualuri străvechi. Sunt iubire, frumusețe, viață. Mă scald în rouă și mă oglindesc în ochi tineri. Dar ferește-te din calea mea, căci nu-mi aparțin decât mie însămi și orice încercare de a schimba firescul lucrurilor te va îndepărta de Câmpiile Elizee.

Sunt deopotrivă Rusalie și Sânziană. Am două nume superbe, predestinate.

Pentru că absolut NIMIC nu este întâmplător. Pentru că sunt ceea ce sunt încă dinainte de a fi fost.

…………………………………………………………………………………………….

Mulțumesc, Andrușko! Pentru gând, pentru imagine, pentru postare 🙂

47 de comentarii

  1. naiadă eşti cu auriu în plete,
    cu vers prelins ca mierea,
    în cuvânt
    în dor eu sunt
    alăturea de tine.

    se poate să fii pisică sânziană, mă întreb? 😀

  2. Ptiu! minunea Domnului! (Numa’ ce comentai pe articolul precedent sperand sa revii, fara ca macar sa-mi fi dat seama ca deja ai postat si articol nou.)
    Bine-ai revenit printre noi, cu noi frumuseti (asa cum ne obisnuisesi)!

    Parca mai sugestiva mi se parea versiunea initiala, „daimonica” in loc de „demonica”, si mai incarcata cu ALTE conotatii si trezind ALTE simtaminte… (Vai-ş’-amar – CUM sa ne fie noua frica DE TINE?)

    „Alții tocmai ce descoperă uimiți puterile-mi malefice.”
    Deocamdata iti tot (re)descopar „puterile estetice”…

    „Să te ferești din calea mea, muritorule!”
    Din asta CE-ar trebui sa intelegem, ca intentionezi sa navalesti peste noi? 😛

    „Să nu mă cauți, căci vei fi bolnav de sminteală.”
    Oi fi eu smintit (dealtfel CAM ASA ma si stiam), da’ de cautat TOT te caut… 😛

    „Odată atins, niciun ritual de exorcizare nu-ți mai poate fi de folos.”
    Da’ CE, daca reusesc sa te-ating crezi ca mai stau eu sa fiu exorcizat, ca ma mai las? 😛

    „Sunt iubire, frumusețe, viață.”
    Cam ASA te si percepusem din postarile de-aici, de pe blog.

    „…te va îndepărta de Câmpiile Alizee.”
    SIGUR „Alizee” si nu „Elizee”?

      • :-/ Numa’ LA ASTA-‘s bun, numa’ DE ASTA ai nevoie de mine? 😦
        =(( Credeam ca mai sunt bun si de altceva-aaa… :(( Snif! ( 😛 😉 )
        (Cu tot dragul*)!
        * Francofoano! Uitasi de Champs Elisee…)

        • nuuuuuuuuuuuuuuuuuu! evident că nuuuu!!! 🙂
          Era doar una dintre laturi 😀
          Cât despre Champs Elisee…tocmai ce fredonez melodia 😀 Dar greșeala nu o văzusem nicicum. Ba chiar eram sigură că de data asta nu am mai comis-o! 🙄
          Eh…

  3. Bine (ti-)ai revenit cu chef de scris frumos si cu miez. Tocmai ce ma intrebase consortul ce inseamna Rusalii si nu stiam sa i raspund asa de frumos ca tine. Am luat frumusel randurile si te am citat fara sfiala. In noi, femeile, stau ascunse aceste doua fetze- suntem Rusalii sau Sanziene- dupa imprejurari si necesitati. Cat de frumoasa ma vad azi privindu-ma prin scrierea ta ! La fel esti si tu. Te recunosti?

  4. Ah, Dagatho….pardon, Sânziano, ce-mi ești!!! Frumoasă revenire, draga mea!
    Tare mult ți-am simțit lipsa!…deja mă îngrijorase pauza ta! Mă bucur din suflet că ai revenit și sper să ne rămâi! Îți mulțumesc că nu m-ai lăsat să mor de inimă neagră, neștiind nimic de tine:)

    Să rămâi, Sânziano, te rog! Ești doar zână bună! Așa să știi, alintătură 😉

    • Apoi…dacă mă tot lăsam așa…amânam până mai apoi. Trebuia să mă scutur odată și odată, nu? 🙂
      Zână bună…nu știu zău! Nu prea îmi iese „cling” -ul! Și bagheta a cam ruginit. 🙂
      Missed you, too! 🙂

      • Poftim?!? CE sa fie? „Cling”? Da’ CE, esti zuza? TE ROG FRUMOS! IA vezi al cui domeniu il incalci! 😛

        De bagheta nu stiu nimic – da’ ma gandesc si eu (de parc’-as si avea CU CE sa gandesc): daca bagheta aia e… (Hm! CUM ii zice mai nou: „fermecata” SAU „magica”?), n-ar trebui sa nu se prinda de ea rugina? Sau macar sa nu se tina? Scutura si dumneata o data – de doua ori din bagheta aia, oricat ar fi de ruginita, si probabil ca – daca este autentica si nu un amarat de surogat – va redeveni stralucitoare ca nou-nouta.
        (Si pana la urma – CE daca ramane ruginita? I s-a degradat aspectul – EI SI? Las’ c’-o s-o lustruiesti dumneata dupa aia – deocamdata, pana „iti intri in regimul normal de functionare”, esential este sa functioneze…)

  5. Ah, dulcea mea buruiana (vorba acealuiasi poet), niciodata nu mi-ar fi trecut prin minte ca pot fi si intuneric si lumina totodata, asa ca am ales ca-n noaptea cu ceruri deschise sa fiu flacara si sa aleaga fiecare daca sa-si lumineze fata sau sa-si arda aripile. Oare am fost rea ca n-am pus niciun fel de avertizari ? 😀

  6. Daca poti, te rog sa oferi pe blog linkuri catre postarea precedenta si respectiv catre cea urmatoare SI dupa ultimul comentariu de pe pagina: la ce cantitate de text scris se aduna prin comentarii la unele articole, se plictiseste omu’ scroland pana ajunge din josul ultimului comentariu pana in josul articolului.

      • ASA este, exista – atat deasupra articolului cat si intre articol si comentarii (lucru foarte bun existenta ambelor).
        Da’ eu ma refeream la plasarea a INCA UNUI (al treilea) rand de asemenea linkuri, in josul ultimului comentariu afisat pe pagina: atunci cand un articol are comentarii multe si/sau lungi, este o distanta MA-ARE de parcurs (dupa citirea ultimului comentariu) pana undeva „sus” ca sa regasesti una dintre celelalte variante oferite.
        (In mod similar, consider ca este foarte buna si utila a doua linie de linkuri, cea oferita dupa continutul articolului: ea evita necesitatea unei scrolari (deplasari pe verticala) laborioase, in special in cazul articolelor cu continut „insirat” LUNG pe verticala (fie ca este mare cantitatea de text, fie in urma dispunerii „speciale” a textului – spre ex in cazul poeziilor) – SAU pt articolele care contin multe poze / videoclipuri etc).

  7. …tu esti şi rusalie şi sânziană cu siguranţă, iar azi mi-ai picurat în suflet dor şi aduceri aminte din timpuri când mi se povesteau de ele, pe şoptite. Şi le încurcau, şi o luau de la capăt şi eu mai vroiam poveşti cu fecioare despletite ce dansau in miez de noapte şi nimeni nu trebuia sa le privească. Mergeau bunii mei până într-acolo cu povestea încât spuneau că o femeie ce avea gâtul, într-o poziţie nefirească, ar fi făcut păcatul să se uite spre ele. Zâmbesc acum şi mi-s dragi rândurile tale, şi te îmbrăţişez oricum, căci sigur nu voi putea păţi nimic, poate doar să mă molipsesc cu ceva cuvinte deosebite.

    • De la mine? Eu am făcut un pact cu zânele: sunt numai de partea Binelui! 😉 Așa că… Pentru tine numai flori parfumate și gânduri pozitive.

      M-a fascinat și pe mine povestea asta de copil… Sirene, iele, rusalii..Frumoase mituri!

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s