Un drum, o alegere…

„Mergeam așa,

când, deodată, în fața mea

s-au desfăcut două drumuri:

unul la dreapta

și altul la stânga,

după toate regulile simetriei…”

Marin Sorescu – Simetrie

Despre drumuri și alegeri nu poți spune nicicând că sunt subiecte epuizabile.

Sunt ceea ce sunt, iar acest lucru este urmarea deciziilor pe care le-am luat, pe care mi le-am asumat. E bine? E rău? Cine să poată spune acest lucru decât eu însămi. Sunt singura capabilă să dea un verdict. Mi-e cald? Mi-e simplu? Mi-e fericire? Atunci am ales bine. Mi-e dor? Mă doare? Mi-e lacrimă? Evident că nu poți neglija starea de ne-bine, dar nu asta este ceea ce contează. Mă pot ridica și pot să aleg din nou? Dacă da, atunci e iarăși bine. Pentru că binele ăsta ni-l facem tot singuri. Cu doza de egoism necesară, desigur.

Cum știi dacă ai ales bine? Aici e șmecheria: NU ȘTII! Nu afli decât la final de drum. Atunci se deschide plicul și afli dacă lozul a fost sau nu câștigător pentru tine. Iar câștigurile sunt…mai mari sau mai mici. Cum reacționezi – aici e cheia.

♦ Te așezi într-un colț și plângi. Și? Se schimbă ceva astfel? Poți da timpul înapoi până în momentul în care labirintul a dat de prima intersecție notabilă? Nu. Rezultatul este definitiv și irevocabil. Lacrimile tale sunt inutile. Eventual pot să te ajute să te descarci emoțional sau nervos.

♦ Arunci vina pe alții. Pe cine? Pe mama care te-a aruncat într-o lume atât de ostilă? Pe tatăl a cărui amprentă o porți înfierată atât de vizibil încât ți-e teamă că toți stiu sursa felului tău de a fi? Pe prieteni că nu te-au sfătuit sau, dimpotrivă, te-au sfătuit prost? Pe cel cu care împarți bunele și relele? NIMENI, dar nimeni nu este vinovat! Tu te-ai aruncat cu înverșunare pe drumul „din dreapta / (exact cel care nu trebuia,/ după cum s-a dovedit după aceea)”. Tu ai făcut Alegerea! Tu ai pășit cu mai multă sau mai puțină încredere.

♦ Te rogi. Da, mulți cred că în rugăciune stau toate speranțele lor. Și da, rugăciunea este o modalitate de a avea grijă de suflet și de minte. Cu toate acestea, nici chiar Dumnezeu nu poate alege pentru tine. Nu de la El vine Soluția! De aici și inutilitatea gestului de a te mânia pe divinitate când lucrurile merg prost. Dumnezeu ți-a creat condițiile: ți-a dat minte, putere asupra propriei vieți și posibilitatea de a face propriile alegeri. Iar tu?

„Acum merindea îmi e pe sfârșite,

toiagul din mână mi-a-mbătrânit,

nu mai dau din el muguri,

să stau la umbra lor

când m-apucă disperarea.

Ciolanele mi s-au tocit de pietre,

scârțâie și mârâie împotrivă-mi,

c-am ținut-o tot într-o greșeală..”

♦ Te ridici, îți ștergi ochii și hainele de praful în care te afli și te uiți în zare. Undeva, este o nouă răscruce care te așteaptă să faci o nouă alegere. Ți-e teamă? E bine! Asta înseamnă că o vei face cu responsabilitate.

Postarea aceasta am scris-o gândindu-mă în primul rând la mine… Și apoi la câteva dintre persoanele din jurul meu care zilele acestea au avut de luat o decizie…

…………………………………………………………………………………………………………………..

Unii au scris altfel despre asta, mai mult sau mai puțin în joacă… aici.

14 comentarii

  1. e adevarat ca doar noi purtam raspunderea pentru propriile alegeri. cel putin acum, la maturitate. iar drumurile ne duc acolo unde vrem noi sa ne duca de la o vreme incolo. eu cel putin asa sper.

    • Drumurile se deschid. Unele mai larg, altele precum Strada Sforii 🙂 Unele sunt mai tentante, altele nu te îmbie deloc. Dar nu îți este impus niciunul. TU alegi. Chiar dacă uneori pare altfel, ori poate ne place nouă să ne asundem după o scuză sau alta… 🙂

  2. Le-ai pus pe toate patru în ordinea perfectă: plîngi, arunci vina pe alţii, te rogi, apoi te ridici şi pleci mai departe. Cam la asta se rezumă viaţa.

    Ai omis totuşi cel mai important lucru, pe care vavaly l-a atins în treacăt în comentariul ei: atunci cînd copilăria ţi-a fost contaminată, toate alegerile viitoare îţi vor fi alterate de amprenta subconştientului. Vei trăi viaţa unui alter ego, fără să ştii de ce nimic din viaţa ta nu e aşa cum ţi-ai dori conştient.

  3. Exceptând „pedigree-ul” din familie și perioada în care fie ești îndrumat, fie obligat să o apuci pe-un drum, în final, devenim suma alegerilor pe care le facem! Important este să ne și asumăm alegerile, bune sau rele!

    • Păi da, aici e baiul!
      Și de pederee ziceam și eu la un moment dat… Ești cine ești ca însumare a experiențelor in momentul „T zero” al apariției pe această minunată planetă. 😀

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s