RSS

Ajutor! Accident! De muncă…

19 Iul

Când spun accident mă gândesc la un eveniment neprevăzut, o întâmplare, o nenorocire care te-a lovit „din greșeală”, de obicei cu consecințe dăunătoare. (Am căutat și în DEX ca să fiu pregătită când or sări pe mine cârcotașii😀 ).

Auzi, fată, m-am întâlnit accidental cu Gigica în Mall, tu!

Deci, practic, diva și-a pus țoalele, s-a boit, s-a urcat în taxi cu gând să meargă la agățat. Decât că acolo o vede pe Gigica, marea rivală și se cam ofilește, că are țoale mai dă firmă dăcât dânsa. Așadar, diva nu s-a gândit nici în visurile dânsei cele mai negre că apare concurența, taman în ziua ei de agățat. Așadar, poa’ să zică, la o adică, despre această întâlnire că este accidentală. (Condiția esențială este ca diva să posede acest termen în vocabularul „dumneei”, care, între noi fie vorba, ar putea să încapă în mica poșetă ținută sub braț).

Eu zic, totuși că aici e mâna Destinului care-și râde crunt de biata blondă (pardon, da așa e vorba!) și vrea să-i vadă fețișoara boită când dă nas în nas cu ailaltă.

În afară de acest gen de situații, eu nu prea cred în accidente, fiind adepta teoriei cum că omul și-o cam face cu mâna lui. (Desigur, nu ne referim decât strict la problema în discuție!)

Doi iubiți hormonați rămân cu gurițele căscate după ce află că iubirea lor…a prins rod. Maternitatea, respectiv paternitatea îi iau prin surprindere, așa că turturelele îndrăgostite vor spune cu nonșalanță că noua creatură a fost…un accident. Păi cum, păcatele mele, s-au întâlnit gameții ăia? Întâmplător?

Auzi, mă, hai s-o punem de-un zigot!

Io zic că nu fu accident, parol! Fu treabă serioasă cu toate ingredientele de a ieșit așa o rețetă cu succes.

Nu mă mai încurc în exemple, că bănuiesc că ați intuit unde bate, care va să zică, ideea.

Încerc acum să mă întorc la oile mele după enervantele divagații cu care v-ați obișnuit.

Vreau să fac referire la accidentele de muncă. Și ar trebui să fie suficient cât să devin serioasă. Dar! Cum să fiu eu serioasă, dacă înșiși protagoniștii tratează problema cu neseriozitate? Debordează știrile de astfel de „evenimente neprevăzute”, de „întâmplări nefericite” în care muncitorul cade de pe bloc, electricianul cade electrocutat, manipulantul cade sub roțile mașinăriei și tot așa. Ce mă scotea din sărite când auzeam astfel de știri (de ceva ani I am clean și nu mă mai uit!) era modul de abordare a problemei: Cine e vinovat? Nu „Ce s-a întâmplat exact?”, „Cum ar fi putut fi prevenit accidentul?”, „Ce e de făcut ca să nu se mai întâmple?”. Cu toată sensibilitatea pe care o pot manifesta pentru familiile victimelor, trebuie să fiu de acord cu clișeul: Mortu’ e de vină! Păi cum te urci tu pe ditamai zgârie-noru’ fără să ai cele trebuitoare la tine? Cum s-ar arunca un scafandru în apă fără costum? Nu ți-a dat șefu’?  Îi ceri, nene, că nu șefu’ crapă și lasă copiii pe drumuri. Tot nu-ți dă? Ori îți iei singur, ori te lași de meserie, cauți alta. Că dacă-ți rămân copiii pe drumuri, tot degeaba ai murit. De fapt…s-ar putea să mă înșel. Că șefu’, după ce ai crăpat, scapă o lacrimă, te scoate vinovat că nu aveai echipament, vine la înmormântare cu o coroană și apoi aruncă niște bani. Așa…din mărinimia lui, pentru familia victimei, ca să nu zică lumea…Dar…tot mortu’ e de vină! Și va avea grijă să sublinieze asta ca să scape basma curată.

Sunt prea rea? Dură? Nedreaptă? Radicală?

„Ce te-a apucat, femeie?”, ar zice consortu’ exasperat.

Iaca ce m-a apucat: priveliștea din zori de zi de la geamul din bucătărie unde trebăluiam ca o gospodivă pentru micul dejun:

SAMSUNGCum? Nu se vede? Take a closer look! Pe coama blocului din față.

SAMSUNGReparatorul de acoperișuri nu avea nici cască, nici coardă de siguranță. Avea decât (sic!) șlapi și o bască, iar sculele, în buzunarele laterale ale pantalonilor de pânză. Mai e un al doilea care scăpase nu știu ce și o luase la fugă pe acoperiș, ca pe stadionul Lia Manoliu, fără urmă de ezitare.

Oi fi eu nebună?

 
33 comentarii

Scris de pe Iulie 19, 2013 în Despre viață, Râsu'- plânsu'

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,

33 responses to “Ajutor! Accident! De muncă…

  1. roxdumitrache

    Iulie 19, 2013 at 10:14 pm

    De loc durã! Am lucrat ani de zile pe şantier şi cu atribuţiuni în ceea ce priveşte protecţia muncii. Realitatea este una singurã: siguranţa propriei vieţi este în primul rând a ta. Siguranţa vieţii unui angajat pentru angajator este importantã pentru a nu-i periclita siguranţa libertãţii sale. Şi a banului sãu cãci trebuie sã şi plãteascã în caz de accident, dar el va fi viu şi întreg, accidentatul este mort, mort sau schilod. Accidentul a devenit de prea multe ori lipsã de interes, teribilism sau inconştienţã.

     
    • dagatha

      Iulie 20, 2013 at 12:24 am

      Eu asta nu pricep: cum te cațări, bre, acolo la mama naibii fără să te asiguri că vei coborî tot așa cum ai urcat și nu cu liftul de mare viteză sau cu zborul lin!
      Inconștiență, nene! Or s-or crede nemuritori? Pe principiul „mie nu mi se poate întâmpla!”

       
      • roxdumitrache

        Iulie 20, 2013 at 12:34 am

        Cred cã toate la un loc şi mai ales teama cã: “dacã nu o fac mã afarã” sau mai rãu, “dacã nu o fac eu o face altul şi mai bine iau eu banii”. Dacã mai apucã. Nimeni nu te poate obliga sã faci ceva ce poate sã-ţi facã rãu acum sau mai târziu. Nu am spus-o eu dar este tare adevãrat şi tare greu de înţeles pentru mulţi.

         
        • dagatha

          Iulie 20, 2013 at 12:39 am

          Și pui așa…în balanță propria viață și teama de a te da ăla afară???Îl dai tu în vileag și punct!
          Nu știu…probabil că sunt eu incapabilă să înțeleg sau stau prea bine la capitolul spirit de conservare

           
  2. Drugwash

    Iulie 19, 2013 at 10:21 pm

    Pot să răspund doar la întrebarea finală? Că mă cam grăbesc…😛

     
    • dagatha

      Iulie 20, 2013 at 12:22 am

      😆
      Păi? Unde-i răspunsul?😀

       
      • Drugwash

        Iulie 20, 2013 at 12:28 am

        Păi întîi am cerut voie, că aşa-i civilizat, nu?😛 Da’ ce, mai e nevoie de răspuns? Că oricum n-are legătură cu restul articolului.🙄😛😀

         
        • dagatha

          Iulie 20, 2013 at 12:30 am

          😆
          Cum n-are, bre? Tocmai ai ratat șansa de a mă elibera din brațele absconsului vecin cu meandrele concretului absolut, spunând clar, sincer și cu mâna pe corazon că NU!!!!!😆

           
  3. Drugwash

    Iulie 20, 2013 at 12:34 am

    Da’ ce-s prost!? Unde mai e distracţia?😆

     
    • dagatha

      Iulie 20, 2013 at 12:37 am

      care distracție, dom’le? Ăștia merge în șlapi la serviciu și matale îți arde de dixtracții??

       
      • Drugwash

        Iulie 20, 2013 at 12:49 am

        Io m-am curentat la 750V, de două ori. Protecţia muncii my ass, cui îi pasă cînd ai de făcut treabă în pas alergător?! Shit happens. Şi-apoi o mai fi şi altceva la mijloc, că idealismele îs tare bune-n filme, da’ nu se pupă-n real, neam!😉

         
        • dagatha

          Iulie 20, 2013 at 12:52 am

          Hai, lasă-mă, Dragoșule! Eu și când schimb un bec… strâmb din ochi și scriu testamentul înainte. Și tu îmi zici că te urci cu bună știință pe un bloc sperând că nu o să ți se întâmple tocmai ție.
          Știu că am idei puține și fixe, dar revin cu întrebarea: scafandrii nu fac și ei în pas alergător? Își lasă costumul pe mal și speră să reziste sub apă fără el?

           
          • Drugwash

            Iulie 20, 2013 at 12:54 am

            Nu toate meseriile au condiţii sine qua non şi risc identic de accidente.😉

             
            • dagatha

              Iulie 20, 2013 at 12:58 am

              Risc identic? Păi nu se moare în ambele situații despre care vorbim? Ce alt risc mai …riscant vrei??😀

               
              • Drugwash

                Iulie 20, 2013 at 1:03 am

                Dacă te bagi sub apă fără un aparat de respirat, ai maxim două minute pînă să virezi spre ceea lume. Dacă te urci pe casă să baţi scînduri ori să pui ţigle, numai prostia ori neatenţia te pot trimite în lumea drepţilor – în rest, no problemo.😉

                 
                • dagatha

                  Iulie 20, 2013 at 1:08 am

                  îți poate lua mai puțin de două minute și acolo…

                   
                  • Drugwash

                    Iulie 20, 2013 at 1:10 am

                    Dar nu e obligatoriu.😈

                     
                    • dagatha

                      Iulie 20, 2013 at 1:16 am

                      dar se poate….😀

                       
                    • Drugwash

                      Iulie 20, 2013 at 1:23 am

                      Da… şi Omul din Atlantis avea branhii şi respira lejer sub apă…🙄

                       
                    • dagatha

                      Iulie 20, 2013 at 1:25 am

                      Mda…cum Spiderman escalada clădiri fără grijă…și fără cască de protecție…🙄
                      Which is pure fiction…

                       
                    • Drugwash

                      Iulie 20, 2013 at 1:28 am

                      Iată deci exemplele negative de unde provin!😈 Dar de ce nu spui şi de Cat Woman – ce numai bărbaţii sînt neglijenţi…?🙄😛

                       
                    • dagatha

                      Iulie 20, 2013 at 1:29 am

                      😆
                      Oleacă de discriminare…nu strică!😆

                       
                    • Drugwash

                      Iulie 20, 2013 at 1:41 am

                      Bad pus… I mean… kitty!😛

                       
  4. django

    Iulie 20, 2013 at 7:31 am

    Nu esti nebuna.

    Asumarea unui risc tine de mai multi factori. Iata vreo cativa:

    1. Dimensiunea riscului. Tu ai pleca in Afganistan la vanatoare de oameni, fie eisi teroriști? Nu cred. Ceea ce e prea riscant pentru tine e acceptabil pentru un profesionist.

    2. Domeniul. Un astronaut se urca in Columbia si moare la revenirea pe Pamant. In termeni statistici, rata mortalității celor ce parasesc planeta e mai mare decat a deceselor americanilor din Afganistan. Cu toate astea, astronautul nu ar vrea sa viziteze campuri afgane maci. Opiul lui e la sute, la mii de kilometri deasupra.

    3. Nevoia. Interioara sau exterioara. Nu ar fi un risc mai mare pentru nenea in slapi sa isi lase nehranite gurile de acasa? Soldatul sa nu respecte ordinul superiorului?

    Sper ca ti-am demonstrat ca nici tu, nici calaretul acoperisurilor din cartierul tau cu blocuri noi nu sunteti nebuni defel. Nebun poate fi cel care scrie sms-uri la volan. Desi…

    Gata! Riscul de a bate campii e deja prea mare. Ma opresc aici.

     
    • dagatha

      Iulie 20, 2013 at 3:45 pm

      Una e riscul și alta e inconștiența! Și mai gravă e prostia!

       
  5. psi

    Iulie 20, 2013 at 9:40 am

    tocmai am citit un „accident de muncă” şi nu mai pot de râs:
    http://adelinailiescu.wordpress.com/2013/07/20/unde-dai-si-unde-crapa/

     
    • dagatha

      Iulie 20, 2013 at 3:16 pm

      😆😆
      Nu mai fac clătite veci!😆
      Sau…nu la asta trebuia să renunț?😆

       
      • psi

        Iulie 20, 2013 at 10:42 pm

        şi eu tot la clătite am zis că renunţ: prea multe calorii!😆

         
  6. adelinailiescu

    Iulie 20, 2013 at 3:29 pm

    Mie mi se pare un om prevazator, si-a pus slapi sa nu-i intre vreun cui in talpa!Si nici insolatie nu face, ca are sapca! Pe cand o coarda de siguranta nu i-ar fi tinut nici de cald, nici de sete. si ce, el s-a urcat acolo sa se joace de-a Tarzan?Da’ asa sunt unii, carcotasi, in loc sa mestece in cratita stau si spioneaza pe fereastra…;))

     
    • dagatha

      Iulie 20, 2013 at 3:43 pm

      😆
      Ia uite, bre, unde „ierea” avocatul! 😆
      Da dacă se făcea tocătură până jos, îl luai tu cu fărașul?

       
      • adelinailiescu

        Iulie 20, 2013 at 7:47 pm

        Nu-l mai luam, il ingropam la temelie, ca cica face bine la fundatie! Asa mi-a spus mie strabunicu’ Manole ala de era mester!:))

         
        • dagatha

          Iulie 20, 2013 at 7:57 pm

          😆
          Deci ești neam cu Manole??? Cred că și cu Icar pe linie indirectă.😆
          Lasă bre, că fântâni avem aici o tonă! Nu ne mai trebuie.

           

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: