Binele tuturor sau Postmodernismul unei utopii antice

Binele e o visare, un proiect mereu amânat și urmărit cu un efort istovitor,

o limită pe care n-o atingem niciodată, domnia lui e imposibilă.

Albert Camus

Am o vagă senzație că mai toate postările pe această temă din Club susțin o idee asemănătoare: nu există acest bine al tuturor, cum nu există perfecțiune sau absolut decât în stadiul de veșnice idealuri.

„Pe vremea mea”, ne învățau în familie, la școală, la biserică sau la coadă la pâine că trebuie să facem bine. Pentru a susține ideea, se foloseau de înțelepciunea populară:

Bine faci, bine găsești.

Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.

A face bine, e totdeauna mai bine decât a face rău.

Și tot așa.

Ceea ce nu aveau cum să prevadă strămoșii, cu toată erudiția lor paremiologică, a fost evoluția nefastă a societății sub imperiul schimbărilor care au urmărit mereu (sic!) mai binele! Aceste modificări la nivel structural și individual au determinat mutații ale valorilor într-un așa fel încât a avut loc o inversare a polilor. Și cu toții am migrat înspre ceea ce era mai tentant, mai stimulant, mai ușor de făcut: răul.

Luați-vă un răgaz și încercați să găsiți trei oameni în jurul existenței voastre care ar avea ca prioritate binele celorlalți. Nu trișați! Aici nu merge cu favoritisme, șpăgi sau lingușeală. De asemenea, aveți în vedere puternicul contrast dintre esență și aparență. Ce sunt oamenii în realitate și cât de mult se străduiesc să ascundă acest lucru, apărând cu masca zâmbitoare a bonomului sau a caritabilei. E foarte important să aveți argumente solide și exemple elocvente, altfel, dosarul se respinge, iar candidatul este descalificat.

Puteți să spuneți despre voi înșivă, cu mâna pe inimă, că sunteți un astfel de om? Căutați bine de tot în adâncul conștiinței și vedeți dacă nu cumva doza de egoism este mai mare decât vreți să recunoașteți și dacă nu ați suferit o dezamăgire cât de mică atunci când fapta voastră bună nu a primit aplauzele așteptate.

Situația 1 – Oameni care vor răul

Cu orice preț! Să moară capra vecinului, cu vecin cu tot! Că așa or să vadă și ceilalți ce capră frumoasă am eu! Și apoi…vecinul era și așa bătrân…

Există oameni care ori se plictisesc, ori au atins gradul maxim de frustrare, ori nu au viață socială [sleș] sexuală [sleș] personală și atunci se uită lung și obraznic de insistent la paiul din ochiul stâng al vecinului. Zic că sunt mai deștepți, mai frumoși, mai cu toate alea decât cei cărora le pun bețe în roate, dar nu strică un mic sabotaj, pentru cazul în care se apropie ăia de linia de sosire înaintea lor.

Situația 2 – Oameni care…vor binele

Cred că ăștia sunt și mai periculoși! Și pentru că nu sunt eu suficient de deșteaptă să vă conving cu vorbele mele, cităm din clasici:

Nu este primejdios să faci rău majorității oamenilor, cât este să le faci prea mult bine. Francois de La Rochefoucauld

Mai binele este dușmanul binelui.  Voltaire

Câți nu stricat și mai mult susținând că se implică în numele Binelui? (Aici trebuie să mă autodeclar vinovată, poate mi se mai reduce din sentință vreodată, acolo unde se contabilizează).

Nu mai dau exemple, pentru că le avem cu toții pe ale noastre. Nu voi vorbi despre situația politică sau economică, pentru că habar nu am ce se mai întâmplă în ultima vreme din acest punct de vedere. Nu voi da pilde, pentru că la teorie suntem cu toții extrem de buni. Nu voi da, în niciun caz, sfaturi pentru că dacă aș avea ghinionul să le ascultați, s-ar duce naibii omenirea. Am vrut doar să-mi strig punctul de vedere. Cu toții suntem niște egoiști în esență! Eroii aceia din filmele americane sau din romanele noastre despre război nu mai sunt. Nici nu sunt sigură că au existat vreodată cu adevărat. Suntem noi față în față cu cotidianul care ne împinge să ne vedem doar de propriul interes și cel al foarte apropiaților. Altruismul este prostie și subiect de desconsiderare pentru cineva care ar suferi de această…slăbiciune [sleș] afecțiune.

Să ne fie de bine, zic! Al nostru, al tuturor. Dacă nu și-o fi pierdut Dumnezeu răbdarea și se gândește serios să ne cam taie rația!

………………………………………………………………………

Alături de Psi-lunatici: dor, Mariana, tiberiu, Dana Lalici, roxana, Scorpio, Adriana, Abisurile, alma nahe, tibi, Dictatura Justitiei, Dan (Gara pentru doi), lili3d, Vero