A (mă) cântări sau a NU (mă) cântări…Postare-plagiat

Citesc pe fugă mailurile când nu pot sta pe laptop să văd ce se mai scrie în jurul meu. Dar mi se întipăreșe, nene, câte unul…Că doar se știe: am idei puține, dar fixe!

Și dau peste noua mea revelație, „donș’ara ” Adelina , de la care mi se trage grozava durere de mușchi abdominali! Am râs eu cât am râs de pățania dumneaei, după care, pe la  jumatea postării, mi-am dat seama câtă înțelepciune zace în vorbele populare: „râde ciob de oală spartă”! Prin urmare, m-am apucat să plagiez cu nesimțire, să dăm satisfacție la dujmani care zice că nu am inspirațiune și imaginațiune.

Fotomodel nu am fost niciodată și mă îndoiesc că mai am șanse să devin de acum încolo. Dar, ca majoritatea doamnelor care se respectă, mi-am dorit întotdeauna să arăt în așa fel încât să mă suport când mă uit în oglindă. (Pe acest principiu, țin să precizez că nu am nicio oglindă în  casă, nu de alta, dar cioburile, în cazul de față, sigur nu ar aduce noroc!). Având de acum o altă vârstă decât aveam cu vreo 15 ani în urmă  😀 , nu mai este așa de ușor să mănânci pâine cu unt și cu dulceață și să stai apoi liniștit în pat, citind o carte. Acum, după prima înghițitură, privirile alunecă suav către coapse și se înțeapă în colăceii care au ocupat abuziv zona de mijloc. Eh! Decât să mă înec…las pâinea cu unt deoparte…

Noroc că mi-a plăcut sportul dintotdeauna! Mă amăgesc aproape zilnic cu alergarea de seară și cu faptul că am vârât cântarul sub dulap, atât de adânc cât să nu-l pot scoate decât cu eforturi maxime. A, și cu faptul că încă mă mai cuprind hainele! Nu degeaba le-am luat elastice! Să mă țină mai multe generații. Am învățaț eu de la o prietenă că e foarte important cum faci să pară că arați cum vrei, cu hainele potrivite! 😀

În acest context, îmi derulam alene existența mizeră, ducându-mi kilogramele cu mândrie. Până-ntr-o zi…

Am fost la mare….Mare greșeală! Nimic nu părea să se așeze cum trebuie! Costumul de baie ori e dintr-un material prea nepotrivit, ori a intrat la apă! Iar oglinda din camera hotelului…deformează, nene! Da’ rău!

big but(sursa foto)

Am ajuns acasă semi-supărată pe eul meu interior, cum că nu e în stare să facă ceva în sensul ăsta. Da’ pufuleții ăia!!!! Ce gust divin aveau! Cum să te lași de ei?

Așa că am uitat repede de semi-supărare și au mai trecut câteva zile în care îi aminteam vag consortului că poate ieșim să alergăm împreună. „De luni!” a zis el butonând telecomanda. E răspunsul universal pentru toate lucrurile amânate. (Ori poate nu vrea să fie văzut alergând cu nebuna cartierului la ceas târziu în noapte???)

Cert este că lucrurile s-au înrăutățit. Am început să scot cântarul de la naftalină. M-am supărat rău pe el! Sinceritate să fie, dar…mai cu moderație! Nu-mi arăți așa, când încă am ochii crăpați de somn, că acul e blocat pe culoarea roșie! Apoi, prietena mea cea mai bună (de fapt…ar trebui să mă mai gândesc la adjectivul ăla folosit la superlativ! 😀 )  mă cheamă să-mi arate outfitul ei pentru sală. Inutil să spun cum mi-au făcut gloabele oculare când am intrat la ea și am văzut cum se așezau/ mulau hainele pe minuscula tăliuță! Și pentru că diva arăta prea bine, am ieșit repede să nu mă împingă invidia la fapte necugetate.

Apoi îmi zice cineva: „Dar chiar că te-ai mai îngrășat!” Moamăăăă!!! Fulgere, tunete, cuțite aruncate din priviri. Am zâmbit îngăduitoare și am zis…„Nu, e de la haine…sunt mai largi și…”

1075724_356066777829785_795855111_n(sursa foto: Facebook)

Ieri, o vecină a ieșit la aer preț de câteva minute. Ține celebra dietă care face furori printre toți cunoscuții mei. Când am văzut cum i-a reușit mișcarea…am intrat în casă, am închis toate geamurile și am tras obloanele. Gata, am zis! Până aici!

Am alergat ieri de mi-au sărit caloriile în iarbă. Le arăt eu lor! De luni!

60 de comentarii

  1. zic sa te pui pe treaba, crede-ma am prietene atat de complexate de greutatea lor, prea mare fiind, incat au inceput usor usor sa-si inchida viata sociala. am observat ca problema greutatii iti poate schimba viata, fara sa-ti dai seama, la inceput. acum nu stiu, daca ai 2-3 kg in plus nu e nimic grav, eu fac referire la persoane care au pierdut demult notiunea normalului si de a fi un om sanatos

    • Înțeleg eu ce zici.
      În cazul de față e vorba de o ambiție personală de a nu mă lăsa depășită de vârstă și de mutațiile specifice ei 😉
      De altfel, eu arăt bine și sunt o minunată! 😆 Modestia mă strică 😆

  2. Aproape ca sunt fericita! mai intai ca nu sunt eu singura „rubensiana”,, mai au si altele problema asta. Ba chiar ma intreb daca nu cumva noi, astea multe si pline de prea mult farmec;)) suntem normale si baremul ala impus de altii nu e defect sau conceput de vreo anorexica nefericita!
    Apoi ma bucur ca e atata mobilizare in jur, deja vibreaza aerul alfel, cred ca de surplusul e miscare promis de toate lumea. Ete, dau si eu un imbold:fal-fal, din gene!:))

    • 😆
      Da, am citit la tine cu eroarea baremului.
      Mă gândesc să facem…unul nou? Să se dea alții/altele după noi, nu???
      Fâl-fâl și eu! Acu’ mă duc repede să mă cântăresc să văz dacă are efect!
      😀

  3. Ghici ce? Există şi reversul medaliei. Eu fug de cântar şi de oglindă, că parcă prea s-au înţeles pe ascuns ca să mă sâcâie pe mine, o scrofiţă pretenţioasă cu de-ale gurii. Când îmi fac curaj să arunc o privire spre oglindă, imediat aud o voce care îmi şopteşte: ‘Mătăluţă parcă ai mai pus vreo 2 kile’ şi ţopăi numaidecât bucuroasă spre cântar ca să văd dacă o fi adevărat. Da’ de unde?! Aceleaşi ca şi acum trei ani! Nici nu dau un număr, că dup-aia mă trezesc că mi se spune ‘Birlic’. 😀
    Eu zic că ne-am lovit de teoria relativităţii cântarului şi aceea a deformării plastice sub acţiunea oglinzii. 😉

  4. Nu mi-a ajuns că pentru prima oară o citisem pe madam Iliescu, de nu mai ştiam ce fac: râd, plâng sau …citesc, acum mai văd şi continuarea într-o formă care începe să îmi placă; şi dacă vă opriţi din astfel de postări sa vezi ce intru în sevraj. Nu mai zic că sunt la dietă, că nu ştiu sa o spun ca voi, şi nici ture de teren nu pot face că am glezna operată de trei luni. Dar pot spune ca azi mă plac mai mult decât ieri, datorită vouă fetelor. Mulţumesc!

    • Vezi că madam a pus continuarea.
      Nu știu ce faci, da’ eu zic să nu te oprești din râs. Nu știu dacă slăbește, dar te face să te simți al naibii de bine 😆

  5. Deci nu numai mie mi-a băgat Ilieasca mortu-n casă. Ea, Dana, acum tu… Nu scriu la mine pe blog nici să mă pici cu ceară că sunt grasă. Mai bine comentez pe la voi spunând că sunt la dieta (chiar sunt). Aceași Mărie cu altă pălărie. Dar sună mai frumos. 🙂

    • 😆
      Eu cu dieta nu mă-mpac. Dacă zic numai că sunt la dietă și mă iau toate poftele de nu le-am mai poftit în ani de zile!
      prefer să alerg 😀

  6. Mai, pufoasele lu’ mama, ce dragi imi sunteti! Femei adevarate, adica suflete generoasa in trupuri generoase. Deja mi-e mila de Menghiile, Columbencele, si alte filiforme de genul asta, vai de capul lor de oase-n staniol…:)) Si nu suntem grase, in nici un caz! Suntem „implinite”, da?
    abia acum am vazut poza cu pinguinul.mi-o fac poster si mi-o pun deasupra patului..Sa-l vad eu pe omul meu dupa ce fel de pasarici se uita!:))

  7. Am avut o perioada in care ma complexam…tare! Apoi am avut o altfel de perioada in care am si vrut sa dau jos desi…am 1.65 si 75 de kg, nu ar trebui sa ma agit prea mult desi …cum spui tu ..pe coapse zapada sta cel mai pufos.Colacei nu am …nu inca dar acum am ajuns la perioada in care am inteles ca de pe coapse(solduri sau cum altfel…) se da cel mai greu jos.Asa ca…nu ma mai agit atat de tare ….

  8. Doamnelor, domnişoarelor şi… restul: la mine printre ruine, sus în meniu, se află o aplicaţie simplă făcută de mine, pe nume BMI (Body Mass Index) care vă oferă imediat verdictul în funcţie de raportul înălţime-greutate. Asta pentru o părere oficială şi imparţială. Însă cel mai bine e să întrebaţi partenerul de viaţă sau – în lipsă – persoana cea mai apropiată, interesată de farmecele dumneavoastră. Există unele păreri subiective care contează cît toate celelalte obiective la un loc. 😎

    • 😆
      Nu ai înțeles cum e cu muierimea: dacă ți se punea de-a curmezișa…poate partenerul să aducă oglinzile cele mai…subțietoare 😆
      Cât privește standardele de greutate/înălțime…le știm și noi. Tocmai aici e buba 😆

      În esență…partenerul fie minte că altfel are probleme cu nebuna, fie nu e interesat de subiect.
      😆

      • Cu atîta tehnologie „inteligentă” din ziua de azi, omu’ (citeşte: femeia 🙄 ) are prea mult timp liber, pe care şi-l petrece -duh! – unde altundeva decît în faţa oglinzii, căutînd cai verzi pe pereţi… sau perfecţiunea, că totuna-i. 😎

        Probabil ar fi trebuit să tac; presimt că voi colecţiona ouă clocite, roşii fleşcăite şi altele de sezon. 😳

  9. Chiar sunt singura slabanoaga de aici? Singura care nu se teme de cantar? Toata ziua am dat numai peste articole venite in completarea celui scris de Adelina…

  10. Bună! Din ”zeama de cuvinte” am nimerit aici si m-am mai distrat o tura. Apropo de ziua de luni, nu ar fi tare să avem niște calendare cu 7 zile de luni?…ok, măcar 6, Duminica să fie singura zi de permisiuni. Eu mă tot gândesc de la o vreme să pun pe frigider un afiș mare cu ”azi e luni!!!!” amețită cum sunt de obicei, poate merge șmecheria și nu mai deschid frigiderul.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s