RSS

Când un Om se ia la trântă cu Destinul

20 Aug

“Life isn’t fair. It’s just fairer than death, that’s all”.
William Goodman

Sunt extrem de multe lucruri pe lumea asta care ar putea fi catalogate drept nedreptăți. Dacă unele pot fi considerate subiectivisme ridicole sau mofturi ( de genul: E nedrept că nu m-a apreciat niciodată, deși am făcut totul pentru el/ea), altele te fac să rămâi cu gura căscată și să ridici din umeri a neînțelegere sau chiar să ridici un pumn către cer a revoltă.

În ceea ce mă privește, în general, sunt împăcată cu drumul pe care îl am de urmat și conștientă că eu mi-l construiesc pas cu pas, prin alegerile pe care le fac. Am datoria de a merge înainte și de a trece peste toate obstacolele care se pot ivi. Cred, de asemenea, că undeva în liniile obscure ale universului sunt desenate niște căi ale căror taine nu le voi putea descifra niciodată. Sunt lucruri care se întâmplă și prefer să cred că acestea au un scop. Mă ajută să găsesc o explicație și să-mi construiesc o schemă logică pentru următorul pas. Lucrurile „se întâmplă” (?!) și nu trebuie să stau cu capul în mâini căutând răspuns la „de ce”-uri, ci la cum voi face mai departe.

Și totuși…

Nu sunt nici pe departe o ființă perfectă, prin urmare mai am…scăpările mele, ezitările mele, eșecurile mele, inconstanțele mele. De aceea, uneori îmi „uit” calea dreaptă și mă opresc o clipă pentru a urla: „De ce????”

„Este nedrept ca viața, viitorul unui om să atârne mereu de condiții asupra cărora el nu are nicio putere, sau să depindă de alții mai tari ca el”. Alba de Cespedes

Astăzi am dat peste un articol care a generat toată frământarea asta. Sugerat de Sufletistă pe una din căile noastre de comunicare privată, articolul mi-a provocat o stare amestecată: rău fizic, revoltă, compasiune și alte câteva pe care nu vreau să le adaug aici din motive personale.

Cum se ia o mână de om la luptă cu destinul!– te cutremură fiecare paragraf despre un copil căruia i s-au curmat șansele fără să aibă nicio vină.

Au explodat trei mari întrebări și am decis să le las să iasă pur și simplu, fără controlul rațiunii:

1. Ce o fi în sufletul părinților ălora care au avut copilul perfect (cu toții îl avem, nu-i așa?) și pe care aproape l-au pierdut? Cât de neputincioși s-au simțit în fața unui…”destin” (?!) asupra căruia nu au niciun control? Cum și-au găsit puterea de a merge mai departe, de a lupta și de a fi puternici pentru copilul lor??

2. De ce încă se întâmplă ca oameni inconștienți, ignoranți și fără nimic altceva în ei decât nevoile instinctuale imediate  să aibă liber la a ucide și nu o dată, ci de PATRU ori la rând??? Oare justiția e atât de oarbă? Ori a murit de tot?

3. Cum pot unii dintre tinerii pe care îi cunosc, care au de toate (sănătate, putere, minte, condiții materiale) să justifice eșecurile lor la un examen cum e cel de Bacalaureat după ce au citit despre Oana Gâdea???

Desigur, sunt întrebări retorice, care acum au o puternică nuanță de revoltă. Au mai fost și altele, dar pe acelea le voi păstra pentru mine.

Desigur, sunt milioane de cazuri asemănătoare, unele populare, altele total necunoscute, care ridică aceleași probleme.

Desigur, va trece și episodul acesta al experienței și mă voi afunda în ale mele sau voi da peste altele care îmi vor zdruncina în continuare trăirile, dar acum…e momentul pentru reflecție…

120932256

 
29 comentarii

Scris de pe August 20, 2013 în Despre viață

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

29 responses to “Când un Om se ia la trântă cu Destinul

  1. irealia

    August 20, 2013 at 12:41 pm

    Hei! Eu stau cu bagajele nefăcute și tu ridici probleme existențiale?!🙂 Voi încerca să răspund pe foarte scurt înainte, că musai să-mi dau cu opinia pe-aici:
    1. De câte ori mă gândesc, mă apucă amețeala. Am zis odată ceva de genul: ”Când mă încearcă o spaimă de moarte, știu că tocmai am fost bolnavă de fericire!” (Iaca, am ajuns să citez din mine, cât mi-s în viață! :P) Văd un zâmbet perfect, pe un chip perfect, îmi dă și mie să zâmbesc, dar vine gândul ăla neodihnit care-mi spune că s-ar putea să… Și mă-ntunec și mai bine plâng și-mi ia o vreme să mă dezmeticesc, dar doar până la data viitoare. Cam asta-i să fii mamă, îmi spun, în condițiile în care paranoică ai fost de dinainte.
    2&3. NEPĂSARE!

    Te pupific!🙂

     
    • dagatha

      August 20, 2013 at 1:20 pm

      🙂
      Paranoică am fost de când mă știu. „Parenthood”-ul a accentuat stările😀
      De nenumărate ori m-am găsit stând în pat lângă pui și gândindu-mă aiurea: „dar dacă…”. Și atunci mă scuturam repede ca să-mi fugă ideile nebunești,
      Nu oi fi cea mai bună mamă, nu oi avea cele mai bune metode, dar copilul meu este esența existenței mele! Dacă i-ar atinge cineva un fir de păr…m-aș transforma instant într-un animal și l-aș sfâșia fără regrete. Sunt convinsă că justiția ar apărea imediat de după colț atunci…

      spor la… „băgăjărit”.
      pupinshtein!

       
  2. Cuvânta

    August 20, 2013 at 1:13 pm

    Nici nu vreau sa ma gandesc la numarul 1. Sau sa devin victima lui nr 2.

     
  3. adelinailiescu

    August 20, 2013 at 4:41 pm

    Daca ar face cineva o antologie a victimelor destinului ne-a ingrozi. Cate secunde din eternitatea planetei au facut difernta intre viata si moarte, intre banal si nenorocire? Dar vazand tragedia altora reaizam cat de norocosi am fost noi!

     
    • dagatha

      August 21, 2013 at 8:25 am

      păi de aia am și spus că mi-au venit în minte și alte cazuri. și câte încă vor mai fi….
      de fiecare dată când aud, fug la copilul meu și îl strâng tare în brațe, fericită că e bine și că e lângă mine…

       
  4. psi

    August 20, 2013 at 6:20 pm

    ştiu un caz similar de copil superdotat care astăzi nu mai este pe pământ. nu întreba de ce… nimeni nu va răspunde cu adevărat…😦
    dar îţi mulţumesc pentru că mi-ai dat ocazia să citesc despre un copil care nu ne lasă speranţele să moară în ciuda tuturor celorlalţi, în ciuda vieţii.
    mulţumesc.

     
    • dagatha

      August 21, 2013 at 8:23 am

      😦
      Da…dar cu ce preț…😦

       
  5. Lavinia Monica

    August 20, 2013 at 7:45 pm

    Hmmmmm, viata e grea, daca nu lupti nu esti capabil sa-ti faci propriul destin, o sa ai un destin facut de altii ca sa zic asa… sunt multe lucruri de zis…

     
    • dagatha

      August 21, 2013 at 8:23 am

      asta am zis și eu, dar mie se pare nedrept că un copil trebuie să lupte atât din cauza unui dobitoc!!!

       
  6. redsky2010

    August 21, 2013 at 11:58 am

    stiu ca sunt cazuri diferite, dar nu ma pot opri sa compar povestea spusa de tine si cea a vienelei in care se dezbatea problema sinuciderii. cati dintre noi avem mult si nu apreciem deloc? Poate asta e rostul saracilor chinuiti care lupta in fiecare zi pt viata, sa ne reaminteasca…

     
    • dagatha

      August 21, 2013 at 12:05 pm

      da, oare de ce trebuie să pierdem ca să apreciem ceea ce avem?😦
      Sunt o mulțime de situații care te fac să te mai gândești o dată la ceea ce contează cu adevărat în viața asta…

       
      • redsky2010

        August 21, 2013 at 12:08 pm

        pentru ca asa e omul. cand are devine fudul si crede ca merita orice. dupa dezastru…reconsidera…

         
        • dagatha

          August 21, 2013 at 12:14 pm

          😦
          sau e prea îmbătat de fericirea lui încât crede că i se cuvine…

           
  7. Drugwash

    August 22, 2013 at 12:15 am

    Asemenea întîmplări te fac să te gîndeşti din nou serios dacă într-adevăr există soartă/destin/divinitatea-perfectă-bunătatea-întruchipată, în care caz care ar putea fi rolul acestor întîmplări nefericite în Marea Schemă a Lucrurilor…😦

     
    • dagatha

      August 22, 2013 at 12:31 am

      Unii ar spune că sunt teste🙂
      Nu știu, nu caut explicații lucrurilor care par să nu aibă logică. Mă rog doar să…nu mi se întâmple mie. Sună egoist nu? Este!😦

       
      • Drugwash

        August 22, 2013 at 2:37 am

        Din punctul meu de vedere, e mai ilogic să stai cu frica-n sîn, rugîndu-te să n-o păţeşti, decît să afli cauza şi să pedepseşti vinovatul. Dacă n-o face instituţia abilitată fiindcă e-n cîrdăşie cu criminalii, atunci o face poporul pentru propria supravieţuire.

        Am văzut pe undeva, cu ceva vreme în urmă, o poză unde un individ era plimbat prin oraş cu o pancartă pe piept unde scria ceva de genul „şofer imprudent”. Desigur, o societate civilizată nu are voie să umilească o persoană, chiar dacă a ucis sau mutilat cine-ştie-cîte persoane. Eu unul l-aş trage în ţeapă, în piaţa mare, duminica şi aşa avea grijă să afişez bannere mari pe care să scrie „fost şofer şmecher”.

        Dar îţi dai seama cîţi oameni ar rămîne fără un loc de muncă după un timp? Poliţişti de circulaţie, avocaţi, judecători, procurori, ca să nu mai spun de asistenţi medicali, şoferi de ambulanţă, farmacişti, producători/importatori de echipamente sanitare/recuperatorii şi proteze şi aşa mai departe. Practic s-ar distruge mare parte a economiei ţării, atît cît mai e din ce-a fost odată.

        Ai înţeles acum de ce lucrurile sînt cum sînt? Soarta? My foot!

         
        • dagatha

          August 22, 2013 at 12:46 pm

          Uite cum văd eu lucrurile:


          🙂
          Cât despre drepturile unui criminal…cu riscul de a fi blamată din nou pentru felul meu de a gândi, nu văd de ce trebuie să repecți drepturile unui om care la rândul lui a încălcat cumplit drepturile altuia! Adică ăla omoară oameni, le ia dreptul cel mai important și inalienabil, acela de a TRĂI, dar lui trebuie să i se respecte drepturile după aceea???? Cum vine asta???

          Eu aș face la fel cu ăștia: scoși în piața rușinii după ce li s-a confirmat, indubitabil, vina!

          Soarta? E un termen generic pentru lucrurile pe care nu le înțeleg. De ce a trebuit să se întâmple așa? Firește pentru că unul e dobitoc. dar de ce tocmai eu a trebuit să fiu în calea dobitocului care conducea???
          Cam asta e…🙂

           
          • Drugwash

            August 23, 2013 at 1:04 am

            Da, nu e niciodată simplu. Dar unii complică lucrurile mai mult decît trebuie, deoarece… Şi atunci se succed neplăcutele şi nedoritele. Unde eşti tu, Ţepeş Doamne…?

             
            • dagatha

              August 23, 2013 at 12:31 pm

              L-am invocat și eu, dar cred că e ocupat puțin😀
              Toți avem darul de a complica lucrurile, mai ales pentru că ezităm când alegem🙂

               
              • Drugwash

                August 23, 2013 at 4:23 pm

                Sau poate fiindcă n-avem de ales…

                Oare de ce toţi drepţii dorm somn adînc – de veci, uneori – pe cînd răii au urechile pîlnie şi elicopterul la scară…? Că iar mi-aduc aminte de parafraza vulgară la epigrama lui Păstorel Teodoreanu:
                În lumea asta prost făcută
                Căcaţii fut în loc să pută […]
                😦

                 
                • dagatha

                  August 23, 2013 at 8:10 pm

                  😳
                  întrebări fără rost…😦

                   
                  • Drugwash

                    August 23, 2013 at 9:26 pm

                    Pe fii-mea o cheamă şi Oana. Ar fi putut fi ea. Ar putea fi ea oricînd, ar putea fi oricare dintre cei apropiaţi, dintre cei dragi…

                    Fosta mea tovarăşă de viaţă (nu fosta soţie) are o fată cu un an mai mare decît fii-mea, deci 24 acum cînd scriu. Are autism sever, nu ştie nici să spună „mama”. Pe cînd era mică, mama „fostei” a fost accidentată grav de un şofer pe trotuar, pe cînd o plimba pe copilă în cărucior.

                    Aşadar îţi dai seama că lucruri de genul ăsta mă ating undeva mai adînc decît un „vai ce oribil” spus în treacăt la o cafea. Nu ne dăm seama de gravitatea unor evenimente decît atunci cînd noi înşine sau cineva foarte apropiat cădem în plasa nenorocirii evitabile. Iar cuvîntul cheie aici e „evitabil”, dacă asemenea nemernici ar fi cu adevărat testaţi la examene şi ar fi pedepsiţi exemplar la fiecare abatere voluntară.

                    Scuze pentru duritatea versurilor precedente, dar e mult mai dur să stai la căpătîiul cuiva în comă, rugîndu-te să se trezească şi să te poată striga pe nume.

                     
                    • dagatha

                      August 24, 2013 at 11:33 pm

                      😦
                      nu ai de ce să-ți ceri scuze pentru comentariul anterior. Emoticoanele nu dezaprobau, ci arătau că nu am ceva mai bun de spus…

                      Soacra mea a fost lovita pe trecerea de pietoni. Ani de suferință, patru copii crescându-se unul pe altul…și un ticălos care a scăpat basma curată… Știu ce zici…Și mă îngrozește același gând: dacă ni se întâmplă? Pe principiul ăsta când plec de acasă cu mașina, mai ales la drum lung, sunt în tensiune permanentă, știind cum conduc unii…
                      Eh…multe ar fi de spus…😦
                      Huguleț?🙂

                       
                    • Drugwash

                      August 25, 2013 at 12:25 am

                      Huguleţ accepted and returned.😉

                       
                    • dagatha

                      August 26, 2013 at 10:16 am

                      🙂

                       
  8. Adela

    August 22, 2013 at 1:26 pm

    “[…] sunt împăcată cu drumul pe care îl am de urmat și conștientă că eu mi-l construiesc pas cu pas, prin alegerile pe care le fac. Am datoria de a merge înainte și de a trece peste toate obstacolele care se pot ivi. Cred, de asemenea, că undeva în liniile obscure ale universului sunt desenate niște căi ale căror taine nu le voi putea descifra niciodată. Sunt lucruri care se întâmplă și prefer să cred că acestea au un scop. Mă ajută să găsesc o explicație și să-mi construiesc o schemă logică pentru următorul pas. Lucrurile „se întâmplă” (?!) și nu trebuie să stau cu capul în mâini căutând răspuns la „de ce”-uri, ci la cum voi face mai departe.”

    Foarte frumos spus! Eu am ajuns la concluzia ca nimic nu este intamplator si ca tot ceea ce ni se intamp,a un sau rau, se intampla cu un scop. Ori pentru a ne deschide mintea, inima, sau ochii, ori pentru a ne readuce la realitate, ori pentru a ne reda inca putin timp. Totul are un scop. Da, lucrurile se itnampla, dar nu in voia sortii!

     
    • dagatha

      August 22, 2013 at 3:32 pm

      🙂
      Nimic nu este întâmplător🙂

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: