Apus între ieri și mâine

IMG_20130707_201055

Până și luna urlă a pustiu
sătulă să lumineze băncile goale

precum un biet felinar

prăfuit.

 

Întunericul îmi hrănește ochii

adânciți în fărâme de trecut

din care răsari ca o șoaptă

stinsă.

 

Cu lacrimi îmi hrănesc ploaia

biciuind în ciudă asfaltul uscat

în timp ce-ți respiră numele

uitat.

 

Cu tălpile goale-mi hrănesc iarba

să-mi răsară muguri noi între coaste

în loc de aripi.

 

Cu mâini tremurânde ți-aș hrăni fruntea

cu gânduri albastre și vise

sădindu-ți în suflet

un dor.

 

Dar mi-au rămas doar dureri

cu care-mi hrănesc apusul

ca un veritabil poet al toamnei

târzii.

24 de comentarii

    • 😆
      Iată cum se poate striga și aici ”Împăratul e gol!” 😆

      E în „coaste” și ai noroc că îmi ești dragă așa profană că altfel….unde-ți stau picioarele….

      „descriere de mutant după apocalipsă!” 😆
      Trebuie să mă las de scris, clar!!!!!

  1. Mă întristează dezamăgirea unor aripi obosite de zbatere… Momente cheie in a lifetime pe care nu prea ştim întotdeauna cum să le gestionăm şi ades greşim, pierzînd puţinul pe care-l mai avem şi care se va dovedi esenţial, oh, prea tîrziu.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s