RSS

Viața pusă în…plan secund

02 Sep

Dă-o-n dracii ei de treabă!!!!

Vi se întâmplă câteodată să vreți să fugiți de ceva (de un subiect, în cazul de față) și totuși să vă urmărească mai rău ca un câine credincios? Aoleu! Am spus câine????

Am intrat furtunos pe ușa apartamentului în coproprietate cu o anumită bancă și am dat cu nasu’ (de altfel finuț) în cutia denumită generic televizor. La țanc! Știrile anunțau oribilitatea din parcul Tei. Rămân pironită, deși fug de știri ca necuratul de tămâie, dar m-au șocat iremediabil două lucruri:

1. Faptul că un COPIL moare! Indiferent de împrejurări, nație, etnie, stare de sănătate, adică în afara oricăror detalii care și așa nu contează. UN COPIL! Aspectul este dublat de absurdul întâmplării : în secolul nostru se mai moare din așa ceva!

2. Faptul că, DIN NOU, plasăm punctul 1 de mai sus în plan secund și ne orientăm, CA DE OBICEI, asupra unor discuții în jurul cozii (marș!):

  • cine sunt responsabili
  • cine trebuie să plătească
  • ce orientare politică avea câinele
  • ce-or zice ăia de la Protecția animalelor
  • ș.c.l. /ș.a.m.d

Înjur birjărește și plec din camera unde e cutia blestemată, ca să scap de tentații necurate.

Mă aciuez la laptop și dau să verific toate neverificatele. Evident, mă lovesc de postări, știri, poze cu aceeași tematică pe bloguri, pe rețele de socializare, pe mail. Pe unele le-am citit, fie la SimonaTache, fie la Vienela, pentru că am încredere în opinia proprietarilor. Ulterior, am citit alte scrieri la Adelina și la Cristina. Discuțiile, comentariile, certurile, TOATE au luat-o razna și au făcut aceeași eroare: au mutat punctul de interes în alte câmpuri, lăsând cel mai important aspect, din nou, în plan secund. Totuși, un copil a murit! O situație care se repetă și pentru care nu s-a găsit nici până acum o soluție tocmai pentru că

  • ne certăm pe tema dreptului omului vs.dreptul animalului
  • aruncăm pisica moartă și băgăm struțul cu capul în nisip (asta ca să rămânem în domeniul de referință al discuției)
  • implicăm latura politică
  • intrăm în polemici cu vajnicii susținători ai drepturilor animalelor.

Unele comentarii ale celor menționați la ultima steluță m-au determinat să iau tastatura și, din două, una: ori să izbesc cu ea de tencuiala bucătăriei ori să o folosesc întru exprimarea unui punct de vedere (a se citi „vărsarea nădufului”). Cum nu am bani nici de tencuială nouă, nici de tastatură, am mers pe varianta be.

Așadar, să le spun eu iubitorilor de animale cum stau lucrurile din propria perspectivă.

1. Și eu iubesc animalele. Mai întâi pentru că sunt și ele creaturi, adică sunt vii! Am avut pisici, am plâns după fiecare câine care ne-a murit, cât eram copii, la bunici. Și altele pe care le pot detalia la cerere.

2. Nu aș putea niciodată să compar o viață a unui om, mai ales a unui copil, cu aceea a unui animal. Da! Probabil că am să putrezesc în fundul iadului conform unor dogme religioase pentru această afirmație, dar mi-o asum.

3. Ce naiba înseamnă „câine urban”??? În primul link, cel către blogul Simonei Tache, am găsit un pasaj aparținând unor reprezentanți de asociație pro-canină care m-a șocat:

Prezența unui câine urban în viața orășeanului este un factor psihologic pozitiv.

Să mă scuze minorii și „maica-terezele”, dar WTF????

4. Adaug la punctul 3 replica: „nu e vina câinelui, ci a copilului care a) l-a provocat; b) nu era însoțit de bonă/părinte/bunică/tutore sau c) nu avea ce căuta pe proprietatea cu pricina.

Oameni buni! Sunt eu pe dos, sau unii au luat-o razna??

Sper să mă citească astfel de persoane și în continuare, pentru că am să detaliez câteva din experiențele mele cu câinii de pripas, ca să înțeleagă de ce i-aș trage în țeapă și pe dânșii și pe animalele cu pricina!

Eram studentă. În Cluj. Mă întorceam acasă pe drumul cunoscut. M-am trezit mușcată de mâna dreaptă de un câine pe care nici nu l-am văzut, nici nu l-am simțit apropiindu-se! Deci nu se aplică nici a), nici b), nici c)!

Copilul meu avea aproape 2 ani. Veneam de la iarbă verde. Am coborât din mașină. Eram lângă Pinț când un câine din fața blocului s-a repezit la fața lui! Am crezut că mor. I-am văzut colții lipindu-i-se de obraz în timp ce al meu împietrise și se uita la el nedumerit. Nu știu cum l-am luat de acolo și nu știu nici acum cum de a scăpat nemutilat. Din nou, nu se aplică niciuna din literele de mai sus.

Despre pățania cu Pufoșenia deja v-am zis.

Câine urban??? Păi să mă mut eu, atunci? Ce să caute el în urban??? E plătitor de taxe? Are aceleași drepturi ca și mine? E „apropritar” pe bucata de drum și nu știu eu?

V-aș întreba, stimabililor, mânca-le-ați coada, dacă ar fi fost copilul vostru în locul nefericitului? La fel de vajnic i-ați lua apărarea patrupedului?

Concluzie: animalele sunt animale! De aceea, trebuie să stea în locuri speciale, pentru că au un comportament imprevizibil și nu înțeleg de vorbă bună! Așa că nu le mai hrăniți, domnilor și doamnelor iubitori de animale, în fața blocului! Ia-ți-l în casă dacă îi iubești sau du-l unde nu poate să facă și nici să i se facă rău!

……………………………………………………………………………………………………………………….

Asaltată de știre și provocată de Psiluneală, mi-am spus oful😀 mai mult sau mai puțin decent față de ceilalți.

 
60 comentarii

Scris de pe Septembrie 2, 2013 în Despre viață

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,

60 responses to “Viața pusă în…plan secund

  1. alma nahe

    Septembrie 2, 2013 at 6:42 pm

    I-adevărat! Susţin orice metrucub al textului!😉 Doar că pe noi, oamenii, ne caracterizează isteria. Omorâm toţi câinii! Cu oamenii nu procedăm la fel! De ce oare? Om fi miloşi. Cred că nu cere nimeni câinilor care au omorât copilul raţionament.

     
    • dagatha

      Septembrie 2, 2013 at 11:04 pm

      Păi ce să-i ceri câinelui? E animal! Se ghidează după instincte.Dacă vezi un tigrișor amărât și-l iei acasă să-l hrănești fără să-ți asiguri viața, il învinovățești că te-a păpat a doua zi? Nu, bre! TU ești tâmpit!

       
  2. alma nahe

    Septembrie 2, 2013 at 6:43 pm

    *copilul…nu copiii! nu vreau să-i înmulţesc.

     
    • dagatha

      Septembrie 2, 2013 at 11:05 pm

      Doamne feri!🙂
      Deși…de-a lungul timpului au fost mai mulți…😦

       
  3. Dan

    Septembrie 2, 2013 at 6:48 pm

    Astfel de subiecte apar periodic şi parcă am şi obosit să-mi spun părerea: câinii fără stăpân nu au ce căuta în localităţi, fie ele sate sau oraşe. Ştiţi că o propunere de rezoluţie a nu ştiu cărei Comisii Europene este pe punctul de a interzice folosirea parfumurilor ambientale în spaţii publice? Are cineva idee ce pierderi uriaşe vor înregistra o groază de companii din industria de profil ? Şi totuşi rezoluţia e ca şi adoptată. De ce? Foarte simplu: 1,5% din populaţie este alergică la aceste parfumuri. Pe aceeaşi logică, dacă unui singur om dintr-o sută îi este frică de câinii lăsaţi să hălăduie de capul lor prin parcuri şi pe străzi, acel om ar trebui să conteze suficient pentru ceilalţi 99. Este dreptul lui de a trăi apărat de „subiectul” care îi produce atacuri de panică. Cât despre soluţia pentru a scăpa de prezenţa acestora, sunt întru totul de acord cu susţinerea înființării de către comunitate a unor adăposturi pentru câini în afara perimetrelor localităţilor DOAR DUPĂ CE tuturor copiilor instituţionalizaţi şi tuturor bătrânilor ajunşi în situaţii dramatice li se asigură un trai decent pe măsura nevoilor vârstei lor. Până atunci, EUTANASIEREA!

     
    • Dan

      Septembrie 2, 2013 at 6:51 pm

      Sunt unele greşeli de tastare prin text, dar la nervii pe care îi am, încă mi-au scăpat puţine.👿

       
      • dagatha

        Septembrie 2, 2013 at 11:15 pm

        cred că…am rezolvat…🙂

         
    • dagatha

      Septembrie 2, 2013 at 11:14 pm

      😦
      apropo de dreptul ăluia singur din 100, aceeași părere o am despre fumători.Mă refer la cei care nu respectă dreptul UNUIA de a respira aer curat.
      Dar ăsta e un alt subiect…
      Nu se vrea să se ia o măsură asta e clar.
      Știi ce întrebă prima dată străinii care vin la noi cu diverse proiecte când îi ducem în București? ”E adevărat că e plin de câini care atacă oameni?” Poftim! Acum n-o să mai întrebe. Se uită la știri…

       
  4. Spes

    Septembrie 2, 2013 at 6:52 pm

    Știi, pe lângă tot ce-ai spus tu, mai există un aspect al lucrurilor, care arată indiferența speciei umane față de semenii săi: sunt mai mulți oameni care cresc câini, iar nu copii. Adică există o mult mai mare deschidere spre animale, decât spre puii de om.
    Dacă îi spui cuiva că ai patru câini nu se miră aproape deloc. Dacă îi spui că ai patru copii, văleu, ești pocăit…există această prejudecată, de la care pleacă (poate) întreaga problemă.

     
    • Spes

      Septembrie 2, 2013 at 6:57 pm

      Și când am spus ‘problemă’, mă refeream strict la atitudinea absurdă pe care o adoptă oamenii în fața unor așa cazuri. Că problema cea mai mare alta e, din păcate.😦

       
    • dagatha

      Septembrie 2, 2013 at 11:16 pm

      Da…bun aspect ai punctat.

      Până la urmă e dreptul fiecăruia de a crește ce vrea LA CASA LUI!

       
  5. Poteci de dor

    Septembrie 2, 2013 at 6:54 pm

    Daaaaaa! M-ai răcorit bineeee de toooot! Of, te-aş pupa dar nu am cum şi nu ştiu să fac feţe pupăcioase aici dar nu-i bai, ne înţelegem cumva.

     
    • dagatha

      Septembrie 2, 2013 at 11:18 pm

      Heheeeeeee! Pupă-măăăăă!!!
      A, stai…dacă mă iau după postarea lui Dan….asta cu pupatul nu ar fi chiar de bine…😆 Am vorbit prea mult????😆

       
      • Poteci de dor

        Septembrie 3, 2013 at 7:00 am

        😀😀 Bani de restaurant n-am!
        Mult sau puţin, ai spus exact ce trebuia.😉

         
  6. greenleaffy

    Septembrie 2, 2013 at 7:46 pm

    Eu sunt îngrozită de câinii maidanezi deși iubesc cățeii de mor, dar nu cei sălbăticiți, turbați, etc. Sunt una din acelea care nu se dezlipește o clipă de cățelul ei, care-l pupă peste tot și-l răsfață cât de mult, dar sunt speriată de nu se poate, repet, de câinii fără stăpân. Sora mea a fost mușcată rău de unul.

     
    • dagatha

      Septembrie 3, 2013 at 8:34 pm

      Da’ ce căutai în spam, păcatele mele?
      E o diferență maximă între ceea ce avem în curte și ceea ce e liber ca pasărea cerului…
      Ce-i de făcut?

       
  7. anacondele

    Septembrie 2, 2013 at 7:58 pm

    Eu iubescc caini, dar nu si pe aia care ma musca, ma ataca. Oamenii si-au construit orase tocmai ca sa fie feriti de animalele salbatice, Iar un caine care ucide oameni e un animal salbatic,
    Sunt intrutorul de parerea ta!

     
    • dagatha

      Septembrie 2, 2013 at 11:20 pm

      Păi da, numai că el, câinele, atât știe să facă, pe când ei, oamenii, au puterea să controleze lucrurile. dacă tu îi dai mâncare zilnic lângă bloc, el înțelege că e teritoriul lui și se comportă ca atare. Îl apără. Ceilalți oameni, sunt dușmani.

       
  8. miha

    Septembrie 2, 2013 at 8:25 pm

    Dupa aproape doi ani de locuit „la tara” nu am scapat de cosmarul haitelor de caini. De cate ori merg pe o straduta mai laturalnica ma uit cu atentie sa n-apara vreun caine (sau mai multi). Consortul rade si imi aminteste ca aici, pe Marte nu sunt „caini urbani”!

     
    • dagatha

      Septembrie 2, 2013 at 11:21 pm

      😆
      Nu-s dară, dar…merită să te uiți în spate puțin😆

       
  9. zElle

    Septembrie 2, 2013 at 10:12 pm

    eu nu inteleg 3 chestii, mari chestiuni
    1. de ce acceptam scuza, ” e normal, cainii doar isi apara teritoriul” de ce e nevoie sa-si apare teritoriul, suntem in africa?! faptul ca au ajuns sa aiba un teritoriu e un mix perfect de nepasare si lipsa de educatie, atat din partea cetatenilor, cei care ii depoziteaza cand se plictisesc pe ei direct in strada, cat si din partea autoritatilor, pt. care interesul general, comun, e asa o notiune abstracta
    2. un criminal, om fiind, e de cele mai multe ori, inchis, pedepsit, indepartat din societate;un caine care ucide, de ce nu poate fi indepartat? in s.u.a, orice caine care e agresiv, un pericol pt. cei din jur, e eutanasiat, si nu mai protesteaza nimeni
    3. de ce nici un ”iubitor” de caini nu raspunde la intrebarea ta, daca ar fi copilul, parintii, rudele lor, chiar nu si-ar dori ca acel animal sa fie eutanasiat sau sa fi fost eutanasiat?! e incredibil cat de vehementi si ”sonori” sunt in a se opune eutanasierii si cat de ipocriti sunt de fapt

    am scris ”iubitor” in ghilimele pt. ca din punctul meu de vedere a hrani un caine din an in pasti, nu e iubire fata de animal, e doar o justificare…ce sa spun, ii dai trei boabe si il lasi tot in teritoriu, ca doar nu e responsabilitatea ta;daca il iubesti, pe animal, ii creezi conditii si contribui sa nu ajunga un pericol pt. societate

     
    • dagatha

      Septembrie 2, 2013 at 11:23 pm

      Dacă l-ar iubi așa mult, l-ar lua acasă. Sau măcar ar conștientiza că nu îi face bine lăsându-l liber printre oameni. Du-l la un adăpost, fă ceva, dacă zici că îți pasă.

       
      • dagatha

        Septembrie 2, 2013 at 11:25 pm

        Apropo. Aici la noi își găsiseră culcuș câțiva maidanezi. Simpatici de altfel. Am propus să-i sterilizăm. Crezi că a scos vreunul vreun ban din buzunar? ”A, nuuu, dar nu avem..”. Păi cum? Ziceai că îl iubești, că îți pasă…Așa că îi aruncă păpica de la etaj (nici nu se mai obosește să coboare), dar nu-i strânge „poo-poo” din iarba unde se joacă copiii noștri.

         
  10. Drugwash

    Septembrie 2, 2013 at 10:35 pm

    Aici la căsuţa de răspuns zice „ce părere ai?”… Păi hai să-ţi spun părerea mea: cîinele e un animal, o formă inferioară de inteligenţă, indiferent cît ar vrea unii să-l ridice pe scara valorilor. Pe de cealaltă parte, primarul e un om, care se presupune a fi mai inteligent şi mai capabil decît media, motiv pentru care a fost ales conducător al comunităţii.

    Aşadar, dacă un cîine omoară un copil al oamenilor, nu animalul este vinovat în primul rînd, ci primarul care a permis asemenea situaţie în comunitate.

    Ca atare, dacă e să eutanasiem, ar trebui să începem cu primarul. Ce ziceţi?

     
    • dagatha

      Septembrie 2, 2013 at 11:26 pm

      Da, domnule, am zis: oamenii sunt beleaua. Dar UNII dintre ei…tot niște animale… Ce să le ceri…

       
      • Drugwash

        Septembrie 2, 2013 at 11:56 pm

        Au venit cu forţe de ordine şi au OMORÎT păsări nevinovate, poate speranţa de viaţă a unor familii nevoiaşe. În numele minciunii AVIARA. Au omorît porci, în numele minciunii PESTA. Omul de la oraş nu mai are voie să-şi crească animale pentru consum propriu. Iaca acum în locul lor îşi creşte animale de companie şi apoi le dă pe stradă cînd nu mai poate plăti vaccine, taxe, etc sau cînd se înmulţesc neplanificat. Cine vine cu „legea” strîmbă în vîrf de băţ? Ăla să plătească! Ghilotină în piaţa mare! Dacă e să ne întoarcem la legea junglei, apoi să fie legea junglei!

         
        • dagatha

          Septembrie 3, 2013 at 4:51 pm

          asta deja e altă poveste. Rezon maxim cu comentariul matale! Dau o steluță!😉

           
          • Drugwash

            Septembrie 3, 2013 at 8:00 pm

            Ceva se petrece şi nu e de bine. Nu îmi dau seama dacă e pe plan local sau global, nu mai sînt în legătură cu atît de mulţi oameni din lumea largă aşa cum eram odată. Însă simt că cel puţin în zona noastră agresivitatea a crescut la un nivel alarmant. Şi mă refer în general, la oameni ŞI la animale deopotrivă. Şi unii şi alţii sar la beregată la cea mai mică provocare sau chiar din senin, fără motiv aparent. Poate sîntem supuşi unui experiment cu arme chimice…?

             
            • dagatha

              Septembrie 3, 2013 at 8:06 pm

              Eu sigur sunt cam agresivă lately! Clar! 🙂
              Știu că nu e glumă, dar ș tii că eu mă abțin de la teoria consșpirației că nu mai dorm noaptea.

               
              • Drugwash

                Septembrie 3, 2013 at 8:25 pm

                Ţi-aş putea recomanda botniţă şi lesă cînd ieşi în public…😛

                 
                • dagatha

                  Septembrie 3, 2013 at 8:35 pm

                  Nici una, nici alta nu mă vor opri!😆

                   
                  • Drugwash

                    Septembrie 3, 2013 at 9:25 pm

                    De parcă nu ştiam deja…🙄😀

                     
                    • dagatha

                      Septembrie 3, 2013 at 9:48 pm

                      🙄

                       
  11. ursuletinazdravani

    Septembrie 3, 2013 at 1:31 am

    ff trist…si eu fug de stiri….dar e imposibil sa nu afli cand se intampla asa ceva.
    Nu te poate condamna nimeni pentru ceea ce ai spus; viata unui om este net superioara unui animal….
    Avem si noi un vecin de pe strada care isi dezleaga cainii , chipurile..intamplator, atunci cand ies copiii de la scoala….ii mai lasa si dimineata dezlegati…ii mai intalnesc si eu cand ma duc la serviciu, de fiecare data latra si se iau dupa tine….dar nimeni nu-i face/nu-i spune nimic. Da, eu m-am revoltat intr-o dimineata si i-am spus ca e normal sa-si tina cainii in curte si mi-a raspuns, zambind ca ai lui caini nu musca😀.

     
    • dagatha

      Septembrie 3, 2013 at 5:00 pm

      Până la proba contrarie, normal!
      Mda…nu pot să spun ce-mi vine să spun…din decență : -D
      Trebuie să fii cu ochii în patru. Mai als când elti cu copiii după tine…

       
  12. frmshk

    Septembrie 3, 2013 at 9:18 am

    Ei, știți ce mi se pare mie al naibii de trist? Că putem discuta și rediscuta, pe bloguri și pe facebook și pe oriunde mai putem… dar cu atât rămânem. Poate se agită acum un pic apele, poate se va face ceva, de gura lumi, dar… aproape că sunt convinsă că nu se va produce o schimbare simțitoare. De ce? Pentru că e clar că mersul lumii e dictat de altfel de interese… și noi, ăștia micii, înafară de faptul că dăm din gură, mare lucru nu facem. Nu avem nici tăria, nici determinarea, de-a ne strânge destul de mulți încât să conteze… zău așa. Ce folos? Plus că, nimic nu-l mai aduce la viață pe acel copil. Trist.

     
    • dagatha

      Septembrie 3, 2013 at 4:53 pm

      Eu ce am zis? Ne ocupăm de planul secund! Copiii mor și pe noi ne freacă grija de altele…

       
  13. Adriana

    Septembrie 3, 2013 at 2:23 pm

    Eu locuiesc pe o strada cu cartierul general al cainilor urbani. Nu ii hranesc, recunosc, mai scap ceva boabe din sacul destinat cainilor mei. Anul trecut au strans hingherii o multime, anul asta sunt la loc. Nu stiu cum naiba se intampla dar cainele meu evadat din curte nu se gaseste dar de astia nu ai loc. Mie, personal, imi par situatii fara iesire. E ca in povestea aia: ii tai capul şi ii creste altul in loc.

     
    • dagatha

      Septembrie 3, 2013 at 4:55 pm

      Când stăteam la ANL, veneau hingherii să-i prindă și aduceau alții. Nu aveau bani să îi eutanasieze și cred că erau prea miloși să-i omeare și schimbau cartierele. Cisă să nu se obișnuiască într-un loc. Poftim politică!

       
  14. psi

    Septembrie 3, 2013 at 3:08 pm

    eu cred că responsabilitatea tuturor întâmplărilor şi faptelor noastre este a noastră ca oameni. oameni care ştim, care ignorăm, care tot aşteptăm să… să ce? să facă alţii? să fie mereu alţii vinovaţi?
    urmăresc uneori emisiunile cu poliţia veterinară de prin ţări mai civilizate decât a noastră. sunt ei diferiţi de noi? răspunsul este nu… natura umană este la fel, aceeaşi, indiferent de contul din bancă şi de moneda mai sunătoare a ţării respective.
    şi atunci? ne învârtim în cercul indiferenţei şi ignoranţei noastre? posibil să da…

     
    • dagatha

      Septembrie 3, 2013 at 4:58 pm

      Exact! Oamenii! Chiar vorbeam azi cu cineva despre emisiunile cu poliția veterinară. În aceeași ordine de idei, acolo la ei, dacă trec două săptămâni și nu revendică nimeni câinele urban, îl eutanasiază. Și nu mai sare nimeni la gâtul numănui. Aici e plin de frustrați care cred că și-au găsit vocația alimentând orătănii în fața blocului.

       
  15. tink3rbe11

    Septembrie 3, 2013 at 6:57 pm

    Nu-mi amintesc sa mai fi citit vreodata la tine un text atat de plin de furie.Si pe buna dreptate.Sunt intru totul de acord cu tine si sustin ce ai spus, iar asta pentru ca tocmai aseara m-am confruntat cu un „caine urban” care s-a dat la fetita mea atunci cand s-a dat jos din masina.Mai are rost sa spun ca ” nu l-a provocat ” ? Doar a coborat din masina.
    Si cel mai rau lucru este ca” babele „blocurilor si unele” doamne” …ii hranesc de parca le-ar sta paznici la usa.
    Si totusi nu este nici prima intamplare si nu va fi nici ultima…din pacate.

     
    • dagatha

      Septembrie 3, 2013 at 7:03 pm

      Da, nu va fi!
      Și totuși, cum naiba ne protejăm copiii???

       
      • tink3rbe11

        Septembrie 3, 2013 at 7:29 pm

        In astfel de situatii nu ai decat solutia de a-i tine in casa, iar asa ceva…nu se poate.
        Nu prea avem cum!

         
        • dagatha

          Septembrie 3, 2013 at 8:05 pm

          Adică tot câinele urban câștigă????
          Să stea copilul meu în casă, pentru a avea el, câinele, libertatea de a se mișca în voie?
          Ok. Când o plăti toate taxele la zi!

           
  16. Pantusha

    Septembrie 4, 2013 at 12:13 am

    Nu numai ca ma bucur sa vad ca ai abordat tema, dar imi place teribil tonul ferm si opinia clara, nu mai zic de faptul ca ai prins cam tot ce era de zis pe scurt pe un asa subiect.

    Subscriu, mi se pare barbara ignoranta autoritatilor. Mi-e mila de cainii astia doar pentru ca tot noi ii inraim. Traiesc ciungi, loviti de masini, inraiti in agresivitatea lor de aceasta haladuiala pe strazi, prinsi in lupte intre haite, cu paraziti si as putea s amai scriu inca o tona. Sunt asa din cauza noastra, a oamenilor.
    Dar…
    Oricat de mila mi-ar fi si cat mi s-ar da stomacul peste cap la fiecare bufnitura de automobil care anunta inca un picior/cap/spate de patruped care s-a rupt, ma infurie teribil coltii scosi si teama ca intr-o zi s-ar putea da la ai mei. Nu as vedea in fata ochilor de furie!!!! As fi leoaica si le-as rupe beregata cu dintii mei!! Ca nu-i asa, pana atunci as fi innebunit deja de disperare, deznadejdie si revolta maxima. Imi reprim imaginile de fiecare data cand imi vin in minte.

    Las deoparte faptul ca in plina vara a trebuit sa inchid geamurile pentru ca ma trezeau latraturile din jumatate in jumatate de ora. Ca pute a rahat de caine la fiecare colt de strada si ma gandesc cu groaza ca ai mei micuti vor merge pe strazile astea imputite. Ca respira aerul asta si ca imi vine sa dezinfectez holul casei si talpile papucilor ca o dementa.

    M-am luat de o batrana senila acum vreo luna de zile, ca dadea oase cu carne cruda in mijloc de trotuar unei haite de 5 caini, fix langa o mare sosea din Bucuresti. Nu are bani pentru ea, umbla jigarita si vinde unghiere la colt de strada. Dar sa cumpere oase de la magazin, gaseste. I-am zis cu parul meu valvoi si cu ochii tunand mai ceva ca vocea sa le dea macar intr-un colt ca sa pot trece cu un carucior fara sa ma tem ca vreun infometat patruped se va simti amenintat de noi si va lasa osul ca sa muste dintr-o pulpa de-a mea sau de-a copiilor. Mi-a strgat in urma aproape blestemand ca sunt frumoasa (???!!!!!) dar rea tare. Iar eu m-am simtit neputincioasa in toata revolta mea.

    Acum raspunzand si catre frmshk – daca nici nu vorbim despre asa ceva, chiar ca ramanem in balega! Uite chiar de la articolul d’Agathei am plecat sa caut mai multe info. Lucru bun ca mi-a dat voce ea prin randurile de mai sus. Ca mi-am citit in vorbele ei naduful meu si ca m-am ambalat si mai tare si nu am mai lasat sa treaca povestea asta pe langa mine doar asa.
    Nu stiu despre tine, dar eu am de gand sa ma implic. Am cautat si uite am si gasit o initiativa a oamenilor de langa mine, ca si mine. Sa ne lamentam despre lamentarea altora mi se pare si mai…lamentabil! Tu sa ma scuzi ca ma iau asa direct de tine, dar te prefer (si chiar de nu te cunosc) revoltata in loc de resemnata. Zici ca vrei sa se faca ceva, hai sa facem!!
    http://www.contributors.ro/fara-categorie/nu-mai-suport-sa-traiesc-intr-un-oras-cu-copii-sfasiati-de-caini-imi-e-frica-am-niste-idei/

     
    • dagatha

      Septembrie 7, 2013 at 1:40 pm

      Revoltată Păntușa!😉
      Cred și eu!
      Din fericire pentru noi, aici lucrurile stau ușor mai bine. În sensul cî nu sunt 100 de câini pe stradă, cu doar vreo 5, ceea ce nu înseamnă că scad șansele de a o păți. dar în București…e ceva de speriat. Și ce zice Păntușa e verificabil. Eu însămi am ezitat dacă aă ies sau nu până la magazinul din colț când am fost în vizită la ea.
      De făcut ceva trebuie să facem. Cred că lucrul cel mai important este să schimbăm o mentalitate care nu se dă dusă din capetele noastre!
      Unii uită asta și sar direct la uciderea monștrilor, Decât că au greșit monștrii…😦

       
  17. Cristina

    Septembrie 13, 2013 at 11:16 pm

    Eu separ lucrurile si zic eu pe de o parte, ca cei mai multi dintre noi (si mai ales ca mama), ca e inacceptabil ca un copil – fie el nesupravegheat, cum a fost bietul Ionut – sa fie muscat in spatii publice de caini liberi si sa moara in chinuri inimaginabile. Ma innebuneste numai gandul la asta si nu cred ca e om intreg la minte sa simta altfel.

    Pe de alta parte, daca gospodarii de varf ai oraselor noastre, numiti politic sa candideze pe baza promisiunulor lor si ale partidelor lor si alesi pe incredere de noi, ar fi luat niste hotarari responsabile la timp (si din ’89 pana azi a tot fost timp), noi nu mai vorbeam acum pe bloguri si aiurea degeaba, fara sa putem schimba ceva, despre tragedia copilasului aluia. Si nici despre capete de caini si gramezi intregi de caini abandonate aiurea pe strazi n-am fi mai vorbit unii dintre noi. Responsabil inseamna nu sub impuls, ci rational si cu respect pentru orice alta forma de viata. Si cu simtul anticiparii, ca de-aia sunt ei sus si noi jos, ca sunt alesi ca cei mai rasariti dintre noi, sa se ocupe de binele colectiv. Dar nu: noi trebuie sa ajungem mereu pe punctul de a fi depasiti de situatie, astfel incat masurile noastre sa fie dictate de conjuncturi de moment.

    Pentru mine, latura politica nu este numai implicabila, este insusi mecanismul care face ca pestele romanesc sa se imputa sistematic si inevitabil de la cap.

     
    • dagatha

      Septembrie 14, 2013 at 1:28 pm

      Cristina, din păcate, lumea se înghesuiește la atingerea extremelor! Ori îi lasă de capul lor, ca să le respecte dreptul la libertate bietelor animale (total greșit!) ori îi decapitează pentru că, nu-i așa, de acum toți câinii sunt responsabili direcți de moartea lui Ionuț (fundamental greșit!). Și mai zicem că oamenii sunt ființe inteligente. dar nu sunt în stare să găsească o soluție clară, de mijloc și decentă pentru o asemenea problemă. Ca să nu mai spun că pot găsi modele pentru asta. Dar…bănuiesc că nu se vrea.

       
      • Cristina

        Septembrie 14, 2013 at 6:28 pm

        Pai ca „sa se vrea”, e nevoie in sensul asta de vointa politica. Sau interes politic. Daca nu, o sa ramanem o vesnica republica bananiera, proaspat iesita de sub colonialism, in care cei „de sus” isi vad de coruptia lor iar noi de jos de mizeriile vietii noastre, pentru care explodam din cand in cand.

         
        • dagatha

          Septembrie 15, 2013 at 11:59 am

          😦
          voință politică…hmm…
          lipsește și cea civică, din păcate…

           
          • Cristina

            Septembrie 15, 2013 at 3:52 pm

            Cu civicul, Dagatha … mai greu la cat te alearga viata. Ar trebui sa folosim civicul asta in caz de forta majora, nu sa ne luptam toata ziua buna ziua cu cei pe care noi i-am ales sa conduca tara.

             
  18. monitorizare caini maidanezi

    Octombrie 16, 2013 at 1:20 pm

    Buna ziua,

    Va inteleg perfect revolta! Si eu simt la fel, si din acest motiv, pentru a ajuta, a se citi si pentru a pune presiune pe autoritati, am creat, complet non-profit si non-comercial, siteul de monitorizare pe harta a agresiunilor cainilor maidanezi http://www.caini-maidanezi.info. Daca lumea ar raporta/sesiza fiecare agresiune a cainilor maidanezi, ca sa avem evidenta acestora, autoritatile ar fi nevoite sa ia masuri (sa stranga cainii) macar din zonele fierbinti de pe harta..

    Evident ca de dorit ar fi sa nu se ajunga la eutanasiere.. de aceea trebuie intarita si mai ales pusa in aplicare legislatia anti-abandon a animalelor (voi sustine puternic aceasta idee pe siteul meu).

    Daca puteti adauga un link sau scurt articol de sustinere/informare publica despre siteul caini-maidanezi.info, va multumesc pentru atitudinea civica. Va voi adauga si siteul dvs la siteurile sustinatoare.

    Toate cele bune
    RaduC

     
    • dagatha

      Octombrie 16, 2013 at 4:51 pm

      Lăudabilă încercarea de a rezolva problema și altfel decât o fac (?!) autoritățile.
      Este evident că lucrurile au luat-o razna și că soluția este imposibil de găsit mai ales pentru că nu există o preocupare comună. Nu cred că soluția este eutanasierea! Iar abandonul lor este un fenomen care trebuie controlat de către cei abilitați.

      Blogul D’Agathei nu caută publicitate, dar mă bucur de fiecare dată când este citit și, mai ales, apreciat.
      Voi reveni cu o postare în acest sens imediat ce timpul îmi va permite.
      Mult succes în demersul dumneavoastră!

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: