RSS

Bad parenting or…bad teaching?

10 Oct

Vă voi lăsa să alegeți la final, deși, în ceea ce mă privește…am ales deja.

Acum câțiva ani buni, o colegă de la un liceu de mare prestigiu din urbe a fost șocată de felul în care îi las pe elevii mei să spună ce le trece prin cap atunci când se întâlnesc cu un text literar: „Vai, dragă, ce inepții spun! Ce proști (?!)! Nu citesc nimic. Cum îi lasă să zică așa ceva și îi și mai încurajează pe deasupra?” (nu a avut curajul să se exprime în fața subsemnatei). Era o … „lecție deschisă” pe care am ținut-o benevol pentru că ne venise rândul nouă, ăstora de la un liceu mai slab.

Mda…

Asta e….tehnica (?!) mea! Nu e omologată, nu e deloc înfrumusețată, nici măcar nu are un nume pompos că acele…”pălării gânditoare”, dar e al naibii de eficientă când vine vorba despre a le da curaj să vorbească, să-și spună o părere, fie ea mai puțin potrivită contextului și a-i ajuta să înțeleagă până la urmă, măcar o idee din textul ăla prăpădit pe care programele și manualele li-l bagă pe gât. Nu-i dau în cap când spune inepția, dar îl las să o scoată în splendoarea ei ca să îmi dau seama de două lucruri: 1. ce (nu) are în cap; 2. ce pot să fac să îl direcționez spre a înțelege singur care e ideea (deși, știm cu toții că întotdeauna, cu textele poetice este…kind of tricky. Poetul NU VREA să transmită/să zică nimic, pur și simplu scrie, iar noi ne jucăm de-a „ghicitul” în vorbe.) Mi s-a întâmplat ca în afară de inepții, să descopăr ceva ce eu nu văzusem în textul acela, tocmai din modul simplist al unui copil  de a vedea lucrurile. Până la urmă, recitind un text, poți descoperi mereu alte și alte sensuri. Ceea ce înseamnă că și profesorii mai învață câte ceva între timp (dacă au norocul meu!)

Mă mai întreabă câte unul (elev sau părinte sau coleg care are copil elev) dacă nu am vreun comentariu gata făcut să le dau…să învețe (sic!) Este, din punctul meu de vedere, pe care mi-l asum, o metodă ineficientă de lucru. Îl obligi să învețe pe de rost perspectiva ta sau a altuia, ca și cum ai admite că el e handicapat și nu poate să și-o formeze singur. De aceea eu NU AM ȘI NU DAU COMENTARII. Da, le lucrăm împreună, da, le dau să le facă acasă și le verific să nu fie copy-paste de pe „referatepunctro” sau ”clopoțelpunctro”. Sunt noțiuni cu care trebuie să se familiarizeze, pe care trebuie să le învețe și să le aplice.

Nu oi fi cel mai bun profesor, cu siguranță, dar cred în dreptul fiecăruia de a avea o opinie, o viziune, o perspectivă.

Și acum partea care mă doare…De pe altă poziție.

Ieri, copilul meu a primit o „temă”. Îi place la nebunie cuvântul și ideea de a i se da ceva de lucru, așa că mă bucur și încerc să-i mențin simțul responsabilității în acest sens, chiar dacă are doar 5 ani. Nu s-a dus la culcare până nu a făcut desenul pe care i l-a dat doamna: „Eu și familia mea”.

A lucrat cu atâta pasiune! Eram lângă el și îmi arăta la fiecare minut fiecare linie trasată.

Mami, îți place cum am desenat? Aici sunt eu! Și aici ești tu! Îți place rochia pe care ți-am făcut-o?Aici e tati. Pe el îl fac mai mare. Ție îți fac părul mai lung. Lui tati i-l fac ca al meu.

Mi-a fost atât de drag! Iar desenul…a fost cel mai frumos desen pe care l-am putut vedea vreodată 🙂 Evident, nu a respectat niciunul dintre standardele perfecțiunii în viziunea anticilor: forme, unghiuri, dimensiuni, proporții. Are doar 5 ani! Nu e un geniu al picturii și nici nu are vreo genă moștenită în acest sens. Dar desenul înfățișa familia noastră, așa cum o vede el. Și nici Picasso nu cred că a fost foarte….apreciat la începuturile lui 😀

Foarte mândră de el, l-am lăudat. Am făcut imediat o poză, să avem amintire 🙂

Și s-a dus la grădi…

De dimineață, toți au arătat desenele, de cum intrau în clasă. Doamna (pe care o respect, de altfel) le lăuda mai mult sau mai puțin cu toată gura.

La 4, Pințul  a venit acasă. Plângea! Ținea în mână desenul:

Mami, uite ce a făcut doamna! Mi-a distrus desenul!

Lacrimile îi șiroiau și nu înțelegeam ce s-a întâmplat.

Uite, a desenat peste al meu! Uite ce grasă te-a făcut! Și și-a făcut trei ochi! Și aici a desenat ea alt copil. Dar mie nu îmi place! MI-a distrus desenul!

L-am luat în brațe mai întâi, cu inima la fel de frântă ca a lui. L-am pupat și l-am mângâiat și i-am spus că desenul lui este cel mai frumos din lume și că vom mai face și altele așa cum vrem noi.

Da, dar e distrus!!! O să îmi fie dor de el! Bine că ai făcut măcar poză ca să-l mai văd din când în când!

Primul gând a fost să merg după doamna! Mi-am calmat impulsul criminal și am stat de vorbă cu el mai mult, să-l conving că lucrurile se pot remedia. Pentru el a fost o tragedie ceea ce s-a întâmplat și mi-a fost teamă că acesta ar putea fi ultimul desen pe care îl va mai face vreodată!

Eu am înțeles ce a vrut doamna să facă…să-l învețe! Să-i dea mură în gură și să-i impună un model, un tipar, o perspectivă a ei, care se presupune că e unică, pentru că exprimă normalitatea (sic!). Dar copilul meu nu a vrut să facă la fel cu ceilalți! El a vrut să aibă familia lui așa cum o vede el! Dar felul în care este construit sistemul de învățământ și, implicit, cei care dirijează procesul, UCID CREATIVITATEA: http://www.ted.com/talks/ken_robinson_says_schools_kill_creativity.html. Asta face școala românească! Ne umplem de hârtii, de dosare, alergăm să facem activități nu pentru că elevii sau copiii își doresc asta, ci pentru că TREBUIE să le facem. Să fie! Și în timpul ăsta, ori creăm roboți incapabili să facă altfel de cum au fost instruiți, ori îi pierdem pe drum pentru că li se taie aripile.

Da, am sabotat-o pe doamna! 👿 În seara asta, după ce copilul meu a adormit, am modificat desenul. Nu mă întrebați cum am reușit, dar…am fost foarte creativă! 😀 Radiera și albul de la acuarele au făcut minuni! Este aproape identic cu forma originală. 😀 Mâine dimineață, când se va trezi, va avea o surpriză! 🙂

Acum…nu știu dacă oi fi un profesor care greșește sau un părinte care greșește, dar nu-mi pasă, dacă îmi văd copilul fericit dimineață!

IMG_20131009_220525

Later edit:

Mulțumesc pentru sugestie!

Cam acesta este rezulatul unei astfel de…educații… 😦

http://marta-indigo.blogspot.ro/2013/09/povestea-baietelului.html

 

Anunțuri
 
19 comentarii

Scris de pe Octombrie 10, 2013 în Despre copii, Despre viață

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

19 răspunsuri la „Bad parenting or…bad teaching?

  1. miha

    Octombrie 10, 2013 at 11:52 pm

    Ma duceam buluc peste mneaiei 🙂

     
    • dagatha

      Octombrie 14, 2013 at 9:58 pm

      😀
      M-am „habțânut” cu mare greu! 😀

       
  2. Drugwash

    Octombrie 11, 2013 at 7:08 am

    E dimineaţă deja şi mă întreb în sinea mea dacă Pinţul n-o să zică „mami, acuma l-ai stricat şi tu mai rău”

    E greu să lucrezi cu suflete. Poţi greşi oricînd, mai ales cînd nu le cunoşti profunzimea. Să-ţi respecţi intuiţia? Să-ţi respecţi educaţia? Să-ţi respecţi ordinele?

    Sîntem indivizi, unici fiecare şi totuşi parte a Conştiinţei Universale. Cum e mai bine să fim trataţi: ca indivizi sau ca grup compact, omogen?

    Creativitatea, libertatea sînt periculoase prin spontaneitatea şi imprevizibilul lor inerent. Stăpînului îi e frică de asta. Îi e frică fiindcă ştie că poate fi oricînd detronat chiar şi de un copil de cinci ani cu sufletul curat şi fără lacăt la gînduri şi vorbe. Şi-atunci îşi ia măsuri, se protejează. Ucide creativitatea, ucide libertatea prin legi şi reguli bazate pe motive foarte politically correct dar deloc humanly correct. Iar executantul este întotdeauna veriga cea mai slabă, ţapul ispăşitor, elementul expendable. Vina şi implicit pedeapsa nu ajung niciodată la origine, la autorul moral.

    Şi uite aşa se scurg secolele, schimbîndu-se totul fără a se schimba, de fapt, nimic… Bună dimineaţa, omenire!

     
    • dagatha

      Octombrie 14, 2013 at 10:05 pm

      🙂 Ei bine, nu! A fost extrem de încântat că arăta exact la fel, mai puțin câteva pete din jurul „mamei”. Și dacă vrei să știi a zâmbit laaaarg a mulțumire. Ba mai mult, când a ajuns la grădi i-a „aruncat” doamnei: „Mami mi-a făcut desenul înapoi!” 😆

      E greu zici??? E înfiorător de greu. Problema e, în cazul meu, că sunt prea multe suflete pentru cât pot eu duce. Nu ai timp fizic să stai cu fiecare de vorbă ca să-l înțelegi. Au făcut clase de 30 de elevi și au redus numărul de ore pentru că și așa stăm degeaba noi, profesorii. (e drept că unii plimbă aerul prin instituție…) Și nu-ți rămâne decât să gonești prin materie și să-i bombardezi cu informații. Când să simtă? Cine să-i învețe asta???
      Cât despre teoria conspirației…am mai vorbit deja… 🙂

       
      • Drugwash

        Octombrie 14, 2013 at 10:25 pm

        Noh, de data asta ai scăpat. 🙂

        Conspiraţia e cît se poate de practică, nu e deloc o teorie. Doar o simţi first-hand.

         
  3. Dan

    Octombrie 11, 2013 at 9:48 am

    Dintr-un motiv care contează chiar prea puţin mă intersectez periodic cu mizeria din învăţământul românesc. Indiferent de câteva raze de lumină, şi disparate şi mult prea puţine, învăţământul e într-o beznă care face ca şi ideea de luminiţă de la capătul tunelului să pară o utopie. Mă uitam la listele cu posturi rămase neocupate la data de 16 septembrie, dată la care tot personalul calificat din învăţământ interesat să ocupe un post se presupune că ar fi făcut-o fiindcă se încheia calendarul mobilităţilor 2013-2014. Sute şi sute, extrem, nepermis de multe posturi rămase neocupate de personal calificat erau de educatori şi învăţători. Exact acolo unde începe drumul copiilor prin şcoală, unde are loc primul lor contact cu o lume nouă pentru ei, o lume diferită de tot ceea ce ştiau până atunci. Probabil că în cele din urmă aceste locuri vor fi şi ele ocupate. De către cine, care vor fi abilităţile lor de a lucra cu copiii, greu de acceptat dar uşor de intuit.

     
    • dagatha

      Octombrie 14, 2013 at 11:02 pm

      Bine ai zis: beznă! Și noi orbecăim ca fluturii disperați după lanterna cu lumină falsă a unora…
      Cei buni, au pleca din învățământ, sătui de toate. Au rămas locuri pe care le ocupă cine se nimerește…
      De aici eșecurile, mai ales dacă adaugi și alte condiții socio-economice… 😦

       
  4. vavaly

    Octombrie 11, 2013 at 8:42 pm

    Draga mea, in primul rand trimit o imbratisare si un pupic copilului tau pentru ca il inteleg mai presus de cuvintele tale. Eu am avut norocul sa inteleg aceste lucruri cand Dante era foarte foarte mic si tu stii asta. O linie trasata peste desenul lui era o tragedie. doua incercari de a-l „invata” au fost de ajuns pentru a ma lecui pe veci. Eu, fara o pregatire pedagogica sau psihologica, doar privindu mi copilul am putut invata atatea. este peste puterea mea de intelegere cum de acesti educatori, in ani si ani de experienta, avand atatia copii pe mana, nu si au putut insusi cateva lucruri elementare de respectare a personalitatii micutilor pui. nu pot sa pricep si pace.
    subiectul e vast si as scrie o seara intreaga despre asta. dar ai MARE DREPTATE. Eu te admir pentru ceea ce faci si pentru felul in care ii dascalesti. si eu am fost dascalita astfel, cel putin la limba si literatura romana. ii multumesc si azi profesorului meu de lb. romana. Faci un lucru extraordinar si tare as vrea sa cred ca nu esti singura.
    cat despre educatoare, eu zic sa ii spui sincer ca ceea ce a facut nu se face. indiferent ce va crede. nu trebuie sa ne mai ferim sa spunem clar.
    din pacate, pentru puiii nostri vor mai fi astfel de experiente.

     
    • dagatha

      Octombrie 14, 2013 at 11:04 pm

      Am primit îmbrățișarea 🙂 Am transmis-o mai departe 🙂
      Da se pot scrie pagini întregi. Cu greșeli și exemple de bune practici. Cine știe? Rău nu au cum să facă 🙂
      Am vorbit cu educatoarea 🙂 Sper că a înțeles ce am vrut să zic. 😉

       
  5. drstoica

    Octombrie 14, 2013 at 7:45 pm

    Sunt de părere că FIECARE OM are, mai des ori mai rar, niște revelații care, vorba unei cărți deștepte, pot muta munții din loc. Sunt lucruri care, auzite/citite la momentul potrivit, schimbă oameni. În bine și foarte bine.
    Articolul tău are în el un munte de înțelepciune, pentru care un privitor nu poate decât să-ți mulțumească. Eu asta fac citind și recitind. Nu te cunosc personal, dar cred că ești un educator, un profesor și un părinte foarte bun! Întâmplarea cu desenul mi-a fost istorisită cu vreo trei luni în urmă de cineva, aproape copy/paste. Omului ăluia nu i-a mai plăcut niciodată să deseneze, iar acum chiar nu o poate face cu succes. Nici măcar niște grafice simple.
    În „Supă de pui pentru suflet”, prima din serie, există o povestire asemănătoare. La fel de inspirațională precum textul tău de nota 10. Doar că e nevoie ca mulți oameni să mai citească, vadă, asculte așa ceva ca să realizeze că viața nu e doar știință exactă, că nu merită să distorsionăm emoții, sentimente doar pentru că nu seamănă cu ale noastre.

     
    • dagatha

      Octombrie 14, 2013 at 11:10 pm

      Așa vorbe frumoase n-am mai primit de mult. Mulțumesc 😳 Nu știu câtă înțelepciune e, dar experiență sigur e 😉
      Foarte bună nu pot să mă laud că sunt. Fac și eu gafeeeeeeeeeeeeeee la fel de monumentale 🙄 Dar cred că mă salvează faptul că mi le asum și că încerc să le evit pe viitor.

      Ceea ce nu cred că am făcut vreodată (cu bună știință, cel puțin) a fost să corectez pe cineva care nu a făcut decât să fie el însuși, doar de dragul tiparelor/modelelor/prejudecăților. Mă refer la ceea ce reflectă personalitatea individului.
      Cât despre Pinț…l-am convins să deseneze un Spiderman azi 😀 Și a ieșit mai frumos ca al meu! 😆

       
  6. Cristina

    Octombrie 14, 2013 at 8:38 pm

    Dagatha, gestul educatoarei baietelului tau m-a lasat fara replica. Cat era de esential in cadrul orei aleia de gradinita generalista si la varsta aia ca personajele din desenul lui sa fie fizic mai altfel? E trist ca astia azi lipsesc educatia de fonduri. Asta poate atrage oameni cu o intelegere limitata a ce e de inteles sa poti sa „educi” pe altul. Cum poti sa-i faci asta unui copil?! Sa-i spui ca si pentru mine desenul lui e cel mai frumos pe care l-am vazut vreodata. Inspira, te duce cu mintea la lucruri frumoase.

    Cat despre punctul de vedere creativ versus unul impus, cred ca nu exista o cale de pus punct polemicii generate de subiectul asta. Exista pe de o parte viziunea care sustine intr-un fel sau altul egalitatea inteligentelor si emanciparea vazuta ca instrument la indemana fiecaruia (vezi Jacotot in secolul 19 si Rancière mai tarziu si polemicile pe tema teoriilor lor). In mod indirect, teoriile astea sustin si ideea inutilitatii profesorului. Pe partea cealalta, sunt cei care militeaza pentru o educatie focusata pe dobandirea progresiva a unui bagaj de cunostinte, care educatie presupune o etapa in care cunostintele acumulate de omenire sa fie punct de plecare pentru a crea necreatul mai tarziu.

    Probabil ca o medie rezonabila intre creativ si impus este si in cazul asta solutia preferabila, ca sa putem vorbi si de cultura, dar si de creativitate si gandire independenta. Nu poti reinventa roata de unul singur la nesfarsit si nici nu putem gandi la nesfarsit cu mintea altuia. Problema e ca rezonabilul de care spun o sa tina totdeauna de o putere de intelegere suficient de complexa ca sa nu absolutizeze un punct de vedere sau altul. De puterea de intelegere a educatorului, zic. Eu cred ca elevii tai au tot dreptul la interpretari personale, ceea ce face adevarat si din perspectiva mea ce zice Rancière in „Le maitre ignorant” (si unde a mai reluat ideea asta): emanciparea intelectuala e diferenta intre ce ai stiut inainte de o experienta si ce stii dupa. Emanciparea (desteptarea) nu tine in mod esential de ce imi spui tu, ca profesor, ci de modul cum eu integrez ce aflu printre ce stiam de mai inainte, ca asta sa-mi imbunatateasca intelegerea. Pe de alta parte, aceiasi elevi au tot dreptul sa vina in contact cu un mod de intelegere superior al conceptelor, pentru ca altfel risca sa se scalde mereu in propriul empirism, hranit din ignoranta fata de ce spun altii. Si tu stii asta mai bine ca mine, pentru ca ai mult mai multa experienta in educatie.

    Cat despre lectia ta deschisa si comentariile la ce s-a intamplat acolo … poate asteptarile colegei tale au fost denaturate de neintelegerea a ce urma sa se intample in timpul orei respective, care urma sa fie o ora de incurajare a gandirii creative pe baza discutiilor despre un text literar. Pentru ca altfel, fara sa stie ca doar cu o ora inainte ati discutat partea conceptuala a textului literar si perspectivele critice, sau ca urma sa discutati toate astea dupa, tot ce a spus ea nu e decat o muscatura de fund ieftina si romaneasca.

     
  7. dagatha

    Octombrie 14, 2013 at 11:14 pm

    Fondul, ai dreptate, mereu a lipsit din prioritățile educației… Din păcate…
    Mă onorează comentariul tău atât de elaborat și la subiect.
    I-am transmis Pințului că i-a fost apreciat desenul. Prin urmare, acum le vrea pe toate pozate și postate. 😆 Teama mea că ar putea să nu mai vrea să deseneze s-a risipit 🙂
    Mulțumim 🙂

     
  8. Mîryam

    Ianuarie 14, 2017 at 10:48 pm

    Urasc scoala dar iubesc educatia!

     
    • dagatha

      Ianuarie 16, 2017 at 12:31 am

      😀 S-o schimbăm! Școala, zic!

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: