Lecție deschisă despre România

Sigur am mai auzit undeva formularea aceasta pe care am folosit-o în titlu, dar nu am nici cea mai vagă idee unde și când. Așa că, dacă știți de unde am…scos-o, trageți-mă de mânecă să nu-mi asum ce nu-mi aparține.

Astăzi e 1 Decembrie.

Partea bună este că din ce în ce mai mulți cunosc semnificația acestei zile. Dacă nu toată legătura istorică,  măcar faptul că este ziua națională. Pințul știa una și bună azi: că trebuie să facem activități cu steagurile. A, și a cântat imnul 😉

Partea mai puțin bună este că și acesta este prilej de ipocrizii și manifestări grandioase lipsite de conținut. Dar asta nu e treaba mea…

Am tot citit de dimineață diferite articole, mesaje, postări pe bloguri sau pe Facebook, urări, dorințe, vorbe calde. Unele dintre ele mi-au mers la suflet și așa am gândit că ar fi frumos să las un semn despre semnificația acestei zile sub forma unei simulări de lecție.

1. Enunțarea temei și a obiectivelor lecției.

Mi-a plăcut postarea lui Tibi, cu tot cu comentarii, din care rețin :

Toţi românii de pe-afară
Suferă de dor de ţară.
Cei din ţară se usucă:
Suferă de dor de ducă.

Sorin Olariu / Paradox românesc

Am întâlnit români care își iubesc țara și nu s-ar desprinde de ea nici în ruptul capului. Oameni care vorbesc frumos despre locuri și semeni, despre dragostea pe care le-o poartă. Îți dai seama că nu sunt doar vorbe. Sunt oameni care recită încă din Coșbuc sau Goga fără să-i considere desueți. Nu se sfiesc să cânte cântece patriotice, iubesc muzica populară românească și apreciază tot ce este specific țării lor.

Am cunoscut români care au plecat peste hotare, dar care tânjesc după țara lor. Chiar dacă au o altă viață acolo, nu uită de unde au plecat, iar când au ocazia, dau o mână de ajutor.

Sunt oameni care profită de români și de România. Dar pentru ei, am certitudinea că există un Dumnezeu care le va cântări faptele la momentul potrivit.

La fel cum există români care se jenează să spună că sunt români, care pleacă scârbiți dintr-o „țară de…c…” despre care regretă că „este locuită”. Pentru ei, mai ales, ar fi utile astfel de lecții.

2.Verificarea temei

Înainte de toate, fiecare lecție trebuie să pornească de la ceva ce știi, pentru ca totul să fie o construcție armonioasă.

De aceea, mai ales cei la care m-am referit în ultimul rând, ar trebui să-și fi făcut tema și să fi răspuns la câteva întrebări:

♦ Cât ai văzut din țara asta? Nu se pune castelul lui Dracula sau alte locuri (mult prea) comerciale…

♦ Cât ai citit și cât ai înțeles din istoria țării ăsteia?

♦ Cu câți români ai stat de vorbă? Nu se iau în considerare subiectele despre mașini, bani, „gadgeturi” etc.

♦ Câti scriitori români ai citit cu sufletul?

♦ Câte ai făcut TU, personal, pentru țara asta?

3. Demersul didactic

Pentru a înțelege ceva despre români și România, sunt necesare câteva exerciții:

1. Faceți o plimbare prin țară: Bucegi, Deltă, Maramureș, Apuseni și alte zone minunate. Scrieți un jurnal de călătorie. Abia apoi puteți merge și în alte părți din lume și să spuneți că nu ai ce face/vedea aici.

2. Ascultați câteva melodii din listă. Pe unele s-ar putea să le recunoașteți din textele unor mari scriitori români. Comparați apoi cu ceea ce ascultați în mod curent. Dacă se pot compara.

3. Găsiți cele mai românești expresii și traduceți-le în altă limbă. Vă sună la fel? Le simțiți la fel?

4. Temă (obligatorie)

Realizați un eseu despre țara noastră. Cu bune și rele. Musai să fie argumentativ. Apoi lăsați link aici.

5. Bibliografie (lipsită de modestie :-D)

i. Despre cât de români suntem

ii. De ce n-aș pleca din țara mea

17 comentarii

  1. Tema aceasta este cu adevărat interesantă pentru o lecție deschisă! Iar dacă ar fi să particip, aș găsi câte un link, pe blogul meu prezentând câte ceva din reperele didactice enumerate aici. Ar trebui să-mi fac tema, căci un astfel de eseu nu cred că am scris, deși se mai întrevăd unele repere.
    Mulțumesc! Cred că am să recomand articolul tău!

  2. Apăi dacă ăsta îi plan de lecţie (sau proiect de lecţie ori scenariu didactic) trebuie să îţi mărturisesc că îi lipsesc unele chestii. Nu sunt enunţate obiectivele operaţionale sau, după caz competenţele, materialele didactice (resurse), scopul şi tipul lecţiei, metodele şi procedeele. Şi cum în ziua de azi în evaluarea prestaţiei unui dascăl la catedră se pune mai mult accent pe hârţogărie şi răhăţişuri „tehnice” şi mai puţin pe conţinut şi pe esenţă, sunt nevoit să te depunctez destul de serios. 8,50.

  3. Eu zic să mai zăbovim un pic pînă se vînd toate terenurile bune şi strategice către străini şi abia apoi să vedem dacă mai avem ţărişoară despre care să scriem de bine… 🙄

      • Pesimismul e bazat pe realitate, nu pe wishful thinking. Rîdeam mai demult cînd am văzut pancarta aceea cu „Private property. Trespassers will be shot. Survivors will be shot again”. Să vezi ce-o să ne îngheţe rîsul într-un rictus cînd o să apară din ce în ce mai multe asemenea pancarte în locurile pe care odinioară le lăudam ca pe frumuseţile României.

        Scrie de bine, scrie acum, ca să ştie străinii mai bine în ce să investească…

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s