Balada unui greier…orb

Este celebră, vasăzică,
povestea veche, dar de soi
cu greierele și-o furnică.
Astăzi primește sensuri noi.

El mic, dar țanțoș, plin de el,
cu guler țeapăn la cămașă
are-un serviciu bunicel
și tot ce își dorește-acasă.

Furnica veselă și bună
îl îngrijea și, răbdătoare,
îi arăta lună de lună
că viața e o sărbătoare.

Dar el, cu gândul la vioară,
tânjea adesea-n ceas târziu
ca să încerce, într-o doară,
sporturi extreme. Doar e viu!

Așa că uită de nevastă
și de cei doi copii frumoși
și se vându la o… canastă
doar ca s-arate că-i cocoș.

Mirajul vieții-mbătătoare
îl făcu orb și doritor.
Viața lui – o sărbătoare.
Acasă – toți mureau de dor.

A cunoscut noi …greierușe
care-i cântau la ceas de seară
mai ridicând din piciorușe…
mai promițându-i o comoară…

Și-a dus-o-așa trei luni întregi
rebel, boem, din zori în seară,
și dintr-o dată, mă-nțelegi,
se cam făcu sfârșit de vară.

Trist, fără hrană, mut și gol,
dar plin de clipe irosite,
dădea acum din nou ocol
vechii lui case părăsite.

Pe geam privea cum furnicuța
stătea la masă fericită
căci era plină cămăruța,
de cei din jur era iubită.

Și când întinse-un picioruș
să-mpingă ușa la perete
ca s-o surprindă c-un arcuș
și cu amor să o îmbete,

primi în brațe-un rucsac vechi
cu petece și plin de scame,
doar vorbe dulci pentru urechi,
plus două acte-n loc de palme.

Iar greierele-acum sărac
se plimbă-n case cu chirie
dar boala lui nu are leac
și-o ține-ntr-o melancolie.

……………………………………………
Nu am avut inspirație pentru duzină azi. Dar a venit o provocare indirectă. Și am vrut să văd dacă pot.
Nu-i ca textele à la Mitza, nici à la Hipertensivu’ și nici à la Adelina, dar… enjoy.

52 de comentarii

  1. Şi finaluuuu… ??? Morala ? Nu-i drept, pare neterminată. Haide, mai adaugă o strofă – două şi dă-i nenorocitului lovitura de graţie. Că-i prea ok scrisă, prea bine potrivite cuvintele ca să nu aibă şi un sfârşit pe măsură.

      • Păi, da. Altă treabă.
        Că mi-adusăi aminte de o chestie. La un moment dat am văzut o juma de foaie de hârtie cu un anunţ lipită pe un stâlp. Ceva gen (reproduc din memorie, dar o memorie din ce în ce mai slabă) : „Studentă, caut colegă de garsonieră, chiria 300 de lei pe lună. Întreţinerea o plăteşte proprietarul”
        Iar dedesubt, cineva adăugase cu un marker : „Întreţinerea e cu finalizare sau fără ?”
        De unde a rezultat încă o dată, dacă mai era nevoie, că e important ca toate să aibă o finalitate. Că suntem obosiţi să ne mai imaginăm noi finalurile şi aşteptăm să ni se dea mură în gură.
        Am glumit dar, da, acum îmi place mult mai mult. Asta înţeleg eu prin „opere complete”.

  2. Eu i-am ţinut parte la greier
    cândva, în altă poezie,
    dar greierele fără de creier
    merită soarta rea să-i fie.

    Fiindcă şi-a uitat menirea
    şi-n loc de strune şi arcuş
    şi-a îmbătat toată simţirea
    pe al pierzării lunecuş.

  3. Nu înțeleg de ce există
    In astă nouă variantă
    O pedepsire fabulistă
    Cu o morală arogantă

    Cum oare poate să existe
    Familii împotriva firii
    Cele din specii furniciste
    Să își aleagă greieri miriii?

    Apoi să fie supărate
    Si lumea să le înțeleagă
    Știut fiind că nu se poate
    Câine de mâță când se leagă

    Să aibă viața liniștită
    Sau pui frumoși și fericiți.
    Când iapa-i de măgar iubită
    Produsele-s catâri corciți

    Odată însă ce-ai iubit
    Tu vină nu mai căuta
    Si poartă-ți crucea ce-ai dorit
    Iar fabula nu o strica

    In fabulă și noi știm bine
    Eroi nu se-împerecheau
    Nu își doreau să se combine
    Nici licurici ei nu nășteau

    • Domnu’ Gelu, moralist,
      zici că nu sunt fabulist. 😀
      Eu am citit povestea-așa
      chiar dacă ne zici dumneata
      că nu-i posibil să iubești
      și specia să ți-o corcești.

      Originală…-i drept că nu-s:
      Cică luceafărul de sus
      s-a-ndrăgostit pe loc de-o fată
      și s-a stricat povestea-ndată.

      Și unu’, Barbu, iar ne-a zis
      c-o vrăjitoare i-a prezis
      lui Crypto, regele ciupearcă
      C-o să iubească-odat’-o fată.
      Povestea…știm cum s-a-ncheiat
      cu regele cam…decedat.

      Morala este, cred și eu,
      că nu alege Dumnezeu
      cine cu cine se încurcă
      și nici dac-or putea s-o ducă.

      Cert e că printre nebuni
      dacă praf semeni, praf aduni.
      Și nici furnica nu-i mai brează
      nici greierele ce-o curtează.

  4. Dar-ar boala-n el de greier
    Ca nimic n-a invatat!
    De, asa-i daca n-ai creier,
    Stai ca prostu’…inchiriat!

    Azi oice furnica stie
    Cum sa fuga de vrajeli
    N-o mai duci c-o poezie
    Ca-i maestra-n socoteli.

    Nu se uita la vioara,
    La arcus nu pune botul
    Daca n-ai o para chioara
    Dormi la usa ca netotul!

  5. Văd că răspunsul nu mai vine
    Deci e normal pentru furnici
    Cu greierași să se combine
    Si să devină chiar mămici

    Si scopul nașterii de pui
    E-o șmecherie furnicească
    E drept la cardul dumnealui
    Că doar n-o vrea să-l și iubească

    Are aripi din silicon
    Si vrea să pară albinuță
    Se vrea soție de…baron
    Vrea un X5, nu o căruță.

    Vreți și morală? Nu există
    Trecută-i vremea de morală
    Poate că lumea e mai tristă
    Morala se preda la școală

    Apuse sunt acele vremuri
    Acum părinți-s…comuniști
    Ei nu pricep de ce tu tremuri
    Când vezi un card. Îți spun că riști

    Să îți vinzi sufletul și trupul
    Dorindu-ți orișice nimic
    Habar nu ai ce este lupul
    Il crezi cățel și vrei pupic

    Si uite-asa îți trece timpul
    Apare altă furnicuță
    Si un nemernic pare tipul
    Care te lasă de căruță

    Tu îl târăști prin tribunale
    Să îl obligi cu două acte
    Să-ți lase câteva parale
    Pentru copii să-ți facă parte

    Apoi ești tare fericită
    Că-n viață scopul ți-ai atins
    Si mușuroiul te imită
    Ești un model…cu părul nins

    „Ești vagabonda vieții mele”
    Cântă pipițe visătoare
    Ca tine își doresc și ele
    Să fie. O fi bine, oare?

    Să nu mă înțelegi greșit
    N-am scris aicea despre tine
    Că nu sunt chiar așa tâmpit
    Știu că Agata face crime..

    • 😆 😆

      Agatha face crime poate
      doară dacă muști pe la spate 😆
      Acum…povestea este goală
      dacă nu tragi și o morală 😀

      Off-topic – spun că ai dreptate
      și că ni le asumăm pe toate
      când prost alegi la început
      tot prost culegi- este știut.

      • Știu, sunt un demodat, se vede
        Am scris Agata, românește
        Știu și că nimeni nu mă crede
        Când nu pun „h”-ul englezește.

        Si limba parcă s-a corcit
        Pare o limbă păsărească
        Anglo-român-a devenit
        Măgar englez, ea românească

        De iapă spun, cea în călduri
        Care preferă măgari…suri
        Scopul ei e să-i fine bine
        O fi el sur dar cu sterline.

        Ah, ce te mai distrezi, Agata!
        Când prostioarele-mi citești
        Să știi că ele-mi vin d-agata
        Mă bucur că te veselești 🙂

        Eu cred că limba-i păsărească
        Când creierul e…atâtica
        Si nu mai poate să gândească
        Nu-i bai, gândește…păsărica 🙂

        • Hmmm…

          Despre „h” să îți spun drept
          eu cititorii mi-i respect
          și nu contest cum vor să scrie
          dacă ei vor să-mi spună mie
          cate ceva de bine, poate
          sau să repar- de se mai poate.

          Veselia-mi este dragă
          mai ales de poate să atragă
          minți luminate. Nu-i cum zici
          cu limba si creierele mici
          ba dimpotrivă, eu aș spune
          îți trebuie sinapsele bune
          să descifrezi ce scrie, poate
          în paginile…încurcate.

          Încă nu știu de treci pe-aici
          să râzi sau poate să ..critici,
          dar vreau să cred că-ți pare bine
          să mai citești ceva la mine.

  6. Te rog să nu te enervezi!
    Nu vin să critic, vin că-mi place
    Si vreau din suflet să mă crezi
    Că nu-s închis de-o carapace

    Si vreau nivelul să-mi ridic.
    Al globului cel pământesc
    N-oi fi eu singurul buric
    Si-mi place să te-nveselesc

    Hașul era doar un pretext
    Să mă distrez precum Chirița
    Da, cea din neamul barzoiesc
    Care tot folosea chichița
    Cu frantuzita perioadă.
    Nu critic deci, vreau să mă crezi
    Nu m-am gândit să-ntind vreo coardă
    De mă citești tu poți să vezi
    Că doar mă joc, nu dau c-o bardă
    Si nu e vorba despre tine
    Ci despre toți ce azi trăim
    O maimuțească englezire
    Si ne prostim fără să știm

    • De enervat, doar ți se pare,
      căci nu am buzdugan s-arunc,
      pistolu’-i la…vulcanizare,
      iar arcu’-ar merge prea…adânc. 😆

      Acum c-am lămurit problema
      și totul pare liniștit,
      putem să continuăm dilema,
      căci greierele…n-a murit!

      Cât despre tine…am citit!
      Am ascultat, mai bine zis.
      De muzică mi-am amintit,
      așa c-acuma merge-un „bis” 😉

      • Adânc, adânc dar arcu-i sfânt
        Si drept în inimă lovește
        Si de când e acest Pământ
        Săgeata spune, hai iubește!

        Si dacă limba ni-i corcită
        Expresia cea potrivită
        Ar fi iubește, ori love…ște?
        Eu cred că se deosebește

        Lovitul e un fel de sport
        Il mai numim și sex adesea
        Iubitul este ca un tort
        Ce sufletele le-ndulcește

  7. anti-fabulă

    Un greieraș cu o chitară
    Era vecin cu o furnică
    Ei locuiau pe-aceiași scară
    Așa se-ntâmplă , lumea-i mică
    Era vecina singurică
    Si nu putea schimba o vorbă
    Vecinul ei doar toamna pică
    Precum o muscă într-o ciorbă
    Căci vara e mereu la mare
    Cântă într-un local cu lume
    Câștigă, dar nimic nu are
    Căci el nu știe să adune

    S-a învățat cu el vecina
    Când vine toamna îi deschide
    N-apucă să întindă mâna
    Si ea-l ajută cu merinde
    Apoi începe-al dojeni
    Că toată vara se distrează
    Că banii i-ar cam risipi
    Că pentru el nici nu contează…
    ***
    Veni iar toamna și vecina
    Îl aștepta cu nerăbdare
    Să îi expună iar pricina.
    Viata era plictisitoare
    ***
    Se auzi o sonerie
    Era vecinul . S-a întors
    Deschide. În bucătărie
    Își bea cafeaua tacticos
    Când să înceapă ea morala
    El o făcu să-și amintească
    De ce fusese bună școala
    Când învățase să citească.
    Cătând spre dânsa cu sfială
    Ii spune că ceva o roagă
    Ea îl privi de sus cu fală
    Hai spune, spune mai degrabă!
    Știam că vei veni cu roaga
    Eu ți-am tot zis, că nu-i a bună
    Cu foaia aia care-i treaba?
    O foaie el avea în mână.
    Era contractul pân’ la vară
    Mergea să cânte la Paris
    Pentru vecina, tristă seară
    Il ascultă ce-avea de zis
    Voiam, vecină furnicuță
    Să nu te superi că-ndrăznesc
    Ai grije tu de-a mea căsuță?
    Când mă întorc te răsplătesc
    Mmmbine.. vecine. Si pe loc
    De enervare fu cuprinsă
    Eu am citit un de-un dobitoc
    O fabulă. Minciună prinsă
    Te rog și eu măi greieraș
    In timpul liber ce îl ai
    Să răscolești acel oraș
    De unul La Fontaine să dai
    Si spune-i de la furnicuță
    Că e un mare mincinos
    Că îl bag în a lui măicuță
    Cititu-mi fuse de prisos.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s