Balada unui greier…orb

Este celebră, vasăzică,
povestea veche, dar de soi
cu greierele și-o furnică.
Astăzi primește sensuri noi.

El mic, dar țanțoș, plin de el,
cu guler țeapăn la cămașă
are-un serviciu bunicel
și tot ce își dorește-acasă.

Furnica veselă și bună
îl îngrijea și, răbdătoare,
îi arăta lună de lună
că viața e o sărbătoare.

Dar el, cu gândul la vioară,
tânjea adesea-n ceas târziu
ca să încerce, într-o doară,
sporturi extreme. Doar e viu!

Așa că uită de nevastă
și de cei doi copii frumoși
și se vându la o… canastă
doar ca s-arate că-i cocoș.

Mirajul vieții-mbătătoare
îl făcu orb și doritor.
Viața lui – o sărbătoare.
Acasă – toți mureau de dor.

A cunoscut noi …greierușe
care-i cântau la ceas de seară
mai ridicând din piciorușe…
mai promițându-i o comoară…

Și-a dus-o-așa trei luni întregi
rebel, boem, din zori în seară,
și dintr-o dată, mă-nțelegi,
se cam făcu sfârșit de vară.

Trist, fără hrană, mut și gol,
dar plin de clipe irosite,
dădea acum din nou ocol
vechii lui case părăsite.

Pe geam privea cum furnicuța
stătea la masă fericită
căci era plină cămăruța,
de cei din jur era iubită.

Și când întinse-un picioruș
să-mpingă ușa la perete
ca s-o surprindă c-un arcuș
și cu amor să o îmbete,

primi în brațe-un rucsac vechi
cu petece și plin de scame,
doar vorbe dulci pentru urechi,
plus două acte-n loc de palme.

Iar greierele-acum sărac
se plimbă-n case cu chirie
dar boala lui nu are leac
și-o ține-ntr-o melancolie.

……………………………………………
Nu am avut inspirație pentru duzină azi. Dar a venit o provocare indirectă. Și am vrut să văd dacă pot.
Nu-i ca textele à la Mitza, nici à la Hipertensivu’ și nici à la Adelina, dar… enjoy.