”Visul este o scurtă nebunie, iar nebunia este un lung vis”.
Arthur Schopenhauer
Văd visele ca pe unica posibilitate de a evada într-o lume, alta decât cea în care ai fost sortit să te naști. O lume în care totul este așa cum vrei, în care legile sunt ale tale, făcute pentru a fi încălcate, schimbate, anulate, negate. O lume în care poți să zbori dacă vrei, poți să crești sau să te micșorezi, poți să mori și să învii…De multe ori, copil fiind, așteptam seara cu înfrigurare, pentru să știam că odată ce închid ochii pot fi oricine sau orice doresc. Ciudat este că de cele mai multe nu mă visam prințesă în castel, ci un super erou. Da, până și în vis îmi doream să schimb lucruri, să salvez oameni, să fiu peste tot și să am putere.
Toți oamenii au vise. Unii, dintre cele mai nebunești, cum ar fi să inventezi un aparat cu care să poți zbura ca păsările sau cu care să ajungi pe lună, să ajungi în centrul pământului sau să faci ocolul lui în…80 de zile. Ele demonstrează că realitatea nu este altceva decât un vis sau o sumă de vise împlinite. Rostindu-și visul, omul nu a făcut decât să calce în Valea Plângerii și să deschidă cutia Pandorei. Din momentul rostirii, el nu și-a mai găsit liniștea, iar singurul leac era să-și urmeze chemarea interioară. Răsplata – atingerea visului, chiar dacă ar fi fost ultimul lucru pe care l-ar fi făcut în această lume. Dar ce ar fi fost lumea asta fără visători? Câte ar fi rămas nedescoperite? Cum ar fi arătat realitatea noastră fără visul lor?
Dar sunt și oameni mai puțin curajoși. Se tem că în jocul de-a echilibristica ar putea pierde totul: și visul firav și realitatea palpabilă. Nu sunt lași. Sunt precauți. Doar că acest lucru îi costă dramul de fericire, picătura de împlinire și satisfacția de a atinge intangibilul. Pentru că visul îți dă posibilitatea de a te ridica deasupra celorlalți și de a le zâmbi triumfător.
Am ales Poets of the Fall pentru mesaj:
How I wish you’d only see
How your own choices make your dream
Come out shining true before it can leave you
I wish that you could see
How your own choices make your dream
Come out shining true all around you..
……………………………………………………………………………………………………………………………………
M-am jucat și astăzi…cu psi-lunatecii: Scorpio, Vienela, Psi, Dor, Carmen, Lili, Vero, Adriana, Adrian, Ch3815h, Claudia, Andreea, Simona, Alma, Abisuri, Litere Stacojii,
Frumos ai scris despre vise, dar visele de cele mai multe ori dor, doare de fapt neimplinirea lor…
Și cu toate astea….oamenii continuă să viseze. 😉 Ciudat, nu?
Oamenii continua sa si iubeasca desi sufera mai mult decat sunt fericiti datorita iubirii lor… 🙂
Şi nu e bine? 😉
Cu cât suferă mai mult, cu atât caută mai mult. Cu cât caută mai mult, cu atât mai multe şanse sunt să găsească…
great,you have written, teacher! apropo teacher, te-am gasit pe fb si ti-am send ceva pe care vreau sa-l vezi ca se leaga intr-un mod subtil cum filologii-l percep lesne de tematica abordata de tine aici!
🙂 alta saptamana frumoasa si toate bune altfel! 🙂
Mulțam de urare. Se anunță o săptămână grea.
Nu știu ce să zic de FB…Nu am nimicuța…
dar pe FB te-am cautat dupa RDD, asa cum imi apare cand scrii in clubul psi pe grupul de pe FB! iar initialele duc spre blogul tau, deci n-ai cum sa nu fii tu!
da-mi add, daca nu sa incercam asa: eu sunt acolo „tot asa tot asa”! 🙂
am să verific…
Eu cu FB ul….am altă…relație 😀
iar am retrimis, a treia-patra oara. oare sa minta FB ca mie asa-mi arata de fiecare data the message has been sent! daca nici acum nu vezi, da-mi tu accept, ca poate de-aia nu vrea sa te lase sa vezi, ca nu suntem prieteni pe facebook! tot asa tot asa, mi-s eu, da!
Grea temă azi…
Mie-mi zici?
Prost am mai stat cu inspirația… 😦
Azi a fost o zi ciudată şi încă mai e loc de plusat. Sau o fi vina week-end-ului?
Eh, vorba unui amic: uneori eşti cîinele, uneori eşti hidrantul. 😀
Eu aștept mâinele….Se anunță…promițător!
Marţi? Alea trei ceasuri? Văleu, dacă lunea a fost aşa…! 😆
Oooo, daaaa! dacă nu mai dau pe aici…să știi de ce 😆
Puşchea pe limbă! Deja sînt îngrijorat de cineva care n-a apărut toată ziua şi nici la SMS n-a răspuns. La cît sînt de prăpăstios…
Aaaaa, și tu suferi de scenarită??? 😀
Sper că a venit semnul liniștitor deja. 😉
Ahahaha, bine spus „scenarită”! 😆 Dar aşa sînt eu, cînd îmi pasă de ceva sau cineva, mă preocup atunci cînd ordinea lucrurilor se schimbă într-un mod brusc.
Din fericire totul e în regulă, am primit „liniştirea” oficială, altfel aş fi fost într-o continuă vibraţie negativă. 🙂
😉
[…] Psilunatici(eu şi duzinăreasă azi): psi©, scorpio, dor, Carmen Pricop, Lili3d, Vero, Vienela, Adriana, Adrian, ch3815h, gândurilunatice, simonaR, filedinpoveste, Alina, Abisuri, D’Agatha […]
[…] Au scris psi©, dor, Carmen Pricop, Lili3d, Vero, Vienela, Adriana, Adrian, ch3815h, gândurilunatice, simonaR, filedinpoveste, Alina, Abisuri, D’Agatha […]
Ba, eu cred că de fapt un om e plămădit din vise, astfel încât, ceea ce iese din mâna lui(deşi câteodat’ o cioară de pe gard vopsit), din ochii lui(deşi câteodat’ scântei), din nasul lui(cu mici excepţii verzi), din gura lui(chiar şi cea cu cârtiţe) n-au decât a fi tot vise…suntem plămada din care sunt făcute visele, nu aşa zicea nenea Will? Eu nu îndrăznesc a-l contrazice nici mort, nici fantomă. 😆
😆
Cum să-l contrazici pe Will? Nici poveste!
Omul însuși e un vis. Noi suntem sigur vise ale cuiva…
[…] Carmen, Lili, Vero, Vienela, Adriana, Adrian, Adi, gânduri lunatice, Alma, some words, dagatha, ComiCultural, Abisurile şi Litere […]
Fără visul lor n-am fi aici, fără visul nostru n-am fi noi! Fără vise n-am cunoaşte oameni, lumi şi-atâtea mizilicuri.
Heheeee… 🙂 Concludent rezumat 😉
E clar că fără vise nu se poate 🙂
Eu o să mă iau de nea Schopenhauer un pic. Sintagma ”Visul este o scurtă nebunie, iar nebunia este un lung vis” poate fi interpretată și într-un sens pur anatomic (visul ca ingredient al somnului) dar și aspirațional (visul de a îndeplini un scop îndrăzneț)…
În cea de-a doua accepțiune, visul se confundă cu o nebunie constructivă, cu o stare de încordare a celui ce vrea să atingă scopul. E visul cu ochii deschiși. Și visul devine o nebunie poate la fel de durabilă ca și starea patologică tratabilă în clinici de specialitate…
Referitor la textul tău, ai dreptate. Visul-năzuință, urmărit până la îndeplinire (nu visul letargic, încremenit în oniric, nedublat de efortul atingerii sale), e responsabil de evoluția umanității.
Habar n-am dacă am fost coerent. E ciudat să îl contrazici pe Schopenhauer. Cine naiba sunt eu??
😆
Am putea scrie eseuri întregi pe tema asta. mai în glumă și, mai ales, mai în serios.
Ai fost foarteeeee coerent 😉
Aștept încă discuția despre mâini 🙂
În 2014!…O să fie parte a unui serial…Deocamdată, planific.
Și mai bine! Am timp să mă documentez 😉
Ai scris cu atâta forţă! M-au trecut fiori… 🙂
🙂
Mă bucur că ți-a plăcut. Toți au scris atât de frumos…
…eu cred că sunt o visătoare precaută care tare se bucură de vorbele tale mai ales de cele in care spui că fiecare dintre noi putem fi…visul cuiva.
Și nu suntem? 😀
Uneori nu ridicăm privirea, de teamă că am putea fi implicați… într-un vis. 🙂
Și rămânem…ne-visați! 😀
Și dacă toate cele visate erau deja aici, doar ascunse spre a fi căutate?
Și dacă cei pe care-i visăm noi, crezând că-s doar personaje imaginare, ne visează la rândul lor, crezând același lucru despre noi?
Ooooo, daaaa! Asta ]mi aduce aminte de Sărmanul Dionis… 🙂
Merg scrise pagini întregi despre asta…(dacă m-aș pricepe mai mult 😀 )
Eu votez: te pricepi, deci, încearcă! 🙂
Ce-l mai renegam pe Sărmanul Dionis când mă forțau să-l citesc și să comentez despre el! 🙂 Apoi, când, în sfârșit, se făcuse timpul, l-am citit și mi-a plăcut maxim.
Mie mi-a plăcuuut!
Ar merge o discuție pe tema asta….