Poveste (foarte) reală cu final…în plop…
Avertisment:
Această postare este interzisă:
– cardiacilor;
– copiilor care nu au aflat că unele viețuitoare drăgălașe se mănâncă;
– celor care nu au suportat prea bine experimentele de la zoologie dintr-a șaptea
– vegetarienilor;
– apărătorilor vehemenți ai drepturilor peștilor.
◊
De când e lumea, se întâmplă ca la intervale mai mult sau mai puțin regulate, consortul să apară acasă la minunata-i și neprețuita-i colegă de apartament cu o… atenție. Mai mare sau mai mică. Și cu o intenție. Ca tot episodul să rămână de neuitat. Unii vin cu o floare, alții cu ciucalată, alții apar cu un copil….Mă rog, după posibilități.
Așadar, consortul mă întâmpină azi cu …o sacoșă. Nu apuc să întreb, pentru că mă știe de ceva vreme și și-a dezvoltat un al…nu știu câtelea instinct: îmi ghicește gândurile!
– Pește. 😀
Eu dau din cap îngăduitoare. De când așteptam să mai sară niște solzi precum confettile prin încăpătoarea bucătărie!
– E știucă.
Sursa: google
Pentru că nu era foarte convingătoare propoziția simplă, găsește rapid cele două argumente:
– E o delicatesă! Și nu are oase!
După al doilea argument, mi-am băgat jungheru’ n teacă.
El a plusat:
– 13 Ron kilu’.
Habar nu aveam dacă e mult sau puțin, dar comparând cu 15 Ron cât mi-a cerut cineva pentru 10 „oo” ecologice, m-am gândit că este echitabil.
Aruncați în chiuvetă, constat că unii încă mișcau. Carevasăzică…„este vii”! Mama a fost foarte … ”încântată”, de aceea a insistat să-i pun pe ai ei în sacoșă de față cu ea, să se asigure că sunt ăia ne-vii!
Plină de entuziasm, îmi programez un somn dulce la prânz, ca să fiu în temă, sperând că totul va fi doar un vis. Nu a fost. Ca să mă îmbuneze, consortul începuse operațiunea „de-solzificarea”, lucru care putea fi observat cu ușurință prin apariția punctelor strălucitoare pe gresie și faianță. Știam că partea cea mai…ușoară îmi revine, așa că i-am mulțumit încă o dată tatălui meu pentru orele de inițiere în arta culinară din vremea tinereților mele de mult apuse.
Nu m-am mai luptat niciodată cu o Esox lucius, așa că nu știam ce mă așteaptă. Dar pot spune cu mâna pe corazon că a fost ca o lecție de zoologie veritabilă pentru toți trei prezenți la masacru.
Pește mare – checked.
Dinți ascuțiți – checked.
Icre! – checked.
– Icrele sunt foarte căutate: ia uite!
Am început cu un exemplar mediu. Icre, pauză, dar am descoperit că avea stomac! Plin!! Cu un pește!!! Mare!!!! Și aproape întreg! (Punctuația ar dori să sublinieze uimirea la asemenea descoperiri.) De asemenea, am găsit și ficatul! Și cică e mai mult decât bun, așa că intenționez să fac rețeta ASTA!
Pentru că începuse să-mi placă, am ales exemplarul numărul doi. Maaaare! Zic: ăsta e plin de icre, nene! Întrevedeam posibilitatea evidentă a unei îmbogățiri peste noapte din vânzarea minunatelor delicatese, conform articolului indicat.
Iau bisturiul. Desfac burtoșenia. Icrele năvălesc. Scot un chiot de bucurie. Consortul se luminează la față. Copilul face poză. Extrag ficatul. Cu grijă! Șiiiii….. dau peste stomăcel….Plin. Zic: ce pește o fi mâncat ăsta, de e așa burtos! Curioasă din fire (n-aș mai fi fost!), descopăr…orătania ”dinlăuntru”. Acu’…nu știu…să vă ziiiiiic, să nu vă ziiiiiic…Mai bine mai citiți o dată avertismentul de mai sus!
Peștoaica tocmai ce se înfrupta liniștită când, haț! a prins-o unul în plasă. Nici nu a apucat să se bucure de felul al doilea și prespun că a murit și cu o datorie babană la restaurantul lor…peștesc.
M-am gândit mai bine! Nu pot să vă spun! Că îmi aduc aminte cum am sărit prin bucătărie ca la Zumba. Așa că am găsit un video făcut de alții care au pățit la fel. Nu uitați de avertisment!!!
Dacă țineți la mine suficient de mult, nu mai adresați alte întrebări. Trezesc amintiri dureroase!
😀
Aoleooooooooo…..cine m-a pus să mă uit! :)))))))))
Nu întreb! 😉
Bine faci! 😆
Abia am ieșit din criză!
😆
Chiar, cine???
Vorba „poietului”: hai spune-mi cine, cine…spune-mi cine, cine…
😆
Mi-e frică să mă uit! :)))))
Haidi, măi Dagatho…ce-ai găsit? Zic și eu cum zicea răposatul Dem Rădulescu: „Sperie-mă, nene!” :))) Bine, nici el nu a murit din asta, deci nici io n-o să mor.
Ia să mă uit!
Andrușko…eu fug de acasă dacă te uiți! Că mi-i că apari în prag cu un făcăleț! 😀
Nici vorbă, așa mă știi pe mine? Iote, se pare că am ficatul tare 🙂
Deci ești (încă) vie????
😆
Duaaaa, bine merci! Chiar am stomac și ficat rezistent! Acum, nu știu cum aș fi reacționat dacă eram în situația reală, așa că…
Să îți zic eu: întâi am țipat (și eu nu-s vreo nevricoasă dintr-alea!), apoi am început să țopăi și să-mi scutur mâinile. Apoi am scos minorul din încăpere. Apoi am închis ochii și am rugat consortul să rezolve problema.
Nu mai zic, că mă ia cu furnicături pe șira spinării!
Oare m-or fi ajuns niscai blesteme de-ale elevilor mei? 😆
Mamăăă! Adevărul este că e dezgustător, aș minți să spun că m-aș fi comprtat ca o „lady” dacă o pățeam eu! În primul rând cred că înjuram de mama focului, cel puțin vreo oră…după care îmi turnam o vodcă tare și-o beam shot! Și-apoi încă una, încă una…până mă lua somnul. Să uit! :))
Chiar!!!!!!! Am niște pălincă ardelenească! o fi târziu să o administrez acum? 😆
Dă-o pe gât! Merge și după…asta merge oricând:)
Pfui! Că bună a mai fost! Era și mai bună BEFORE!
😆
Lasă că nici aftăr nu-i rea. Spală și dezinfectează.pe interior 🙂
Și „creeru”????
Creeru își dă ristart…măcar pe-o perioadă determinată se resetează. Poate rămâne și blanc – depinde de gradele pălincii 😛
Blanc să fie! Ca muntele ăla!
😆
Așa să-i rămână numele! Amin! 😉
Halleluia!
😉
Mi-e rău!!! Tac, nu-ntreb 🙂
😆
Vezi! Eu la tine m-am gândit!
Și da, NU-NTREBA!
😆
Știu, draga mea. știu! 😉
Știi și tu melodia lui Alifantis cu „nu mă-ntreba nimic în noaptea asta. nici cât e ceasul, nici…” :))
Sunt mută..ca un pește!
Pește ai zis??? PEȘTE????
😆
P ește o literă din alfabet 😉
Right!
😀
Ba mie-mi spui ! 👿 Mi-am luat medicaţia ca să pot citi postarea asta şi tu mă laşi cu ochii în soare ???
Cum, bre cu ochii în soare???
P.S. Sper că a funcționat medicația! Mie îmi vine și acum să fug! În cerc!
Era vreo pasăre ? O vrabie, ceva ?
Medicaţia la mine e permanentă. Una dimineaţa, una seara. Nu ştiu dacă şi funcţionează dar, dacă n-am dat colţu’ până acum, probabil că da. Tu spune şi cu ocazia asta facem şi o verificare.
Ce să spun, dom’le! Nu văzuși videoclipul? DEra la fel, numai că mai negru!

Ah! Am zis să nu poi întrebări! Acu’ merg să mă spăl iar!
N-am văzut filmul. Nu ştiu câtă lume crede dar evit horror-urile. N-am văzut nici măcar clasicul Jaws.
Mai bine!
Abia nu te am pe conștiință!
😉
NU, Dane…era un deget bărbătesc, inelarul…și-avea și-o verighetă de aur pe deșt :))
😆
Fată, dă-mi voie să-ți zic: mergi la oftalmolog!
😆
NU, fată…îl păcăleam pe Dan, doar doar dădea și el play la clip fără să mai întrebe. ce e??? 🙂
E în delir…Neagă realitatea și evidentul….
Așa am făcut și eu vreo juma de oră!
😆
Cine-o mai mânca știucă de-acu!
Dan nu mai apare! Și doar i-am zis să nu se uite,,,Hipertensiv cum e…
Bietul ooooom… Şi însurat şi fără deşt, acuuum … 😥 O nenorocire nu vine niciodată singură, nu ?
Dane, ești în faza de negare????
😆
Neeah, e clar! A rămas fără medicație!
Nu mai pot de râs =))))
😆
Da’ tu, păcatele mele, de ce râzi?
😆
De Dan :)))
😆
S-a prins au ba? Că acum nu mă mai prind io :))
Nuș’. Dar mi-e teamă să întreb! 😆
Mai bine s-o lăsăm așa că cine știe ce-l apucă de mai întreabă!
Daneeeee! Zi ceva!
Aiurea ! Sunt în ultimul pătrar.
😆
Ieși de acolo!
😆
Na ! Că mi-ai făcut poftă de peşte. Dar cred că o perioadă am să trec pe midii. În ele găseşti cel mult câteva fire de nisip care, dacă ai suficientă răbdare, pot ajunge şi perle, la o adică. Numa’ că eu n-am. 😛
N-ai…..ce? Peşte? Midii? Perle?
Peşte îți dau eu! 😆
Şi ştiam că nu e bună curiozitatea…. 😦
Păi da…it actually killed the cat…
Am învățat şi eu asta… 😀
Şi pînă la urmă, a avut oase…? 🙄
Aloooo! Am zis: fără întrebări!
OK…
😀
Hmm! Icre de ştiucă şi ficăţei traşi în unt! Mi-e poftă!
Ştiuca de obicei se jupoaie 🙂 Când vrei s-o faci umplută, ceva mai cu grijă! 🙂
🙂 sugestiile sunt binevenite.
Cât despre faptul că se jupoaie, dă-mi voie să îmi revin întâi după ultima atingere! 🙄
Dacă ar trebui să pre+gătesc EU peștele, n-aș mânca niciodată. Săraca de tine, bleah!
Lasă că mi-am revenit 😀
Am mâncat ala!
😆
Aia avusese lucruri decente în stomac 😆
Nu pescuies, nu mananc peste. Dar m-as apuca daca as stii ca am sanse sa gasesc unul care a inghitit un diamant. 🙂
Si nu inteleg ce atata sclifoseala pe voi, zau! Parca nu stiati ca suntem in varful piramidei trofice, deci se subintelege ca ingurcitam tot ce se afla pe etajele inferioare.Doar nu credeai ca stiuca aia s-a hranit cu biscuiti…
Adelină, la cît hăndel haleşte porcu’ la viaţa lui, s-ar alege prafu’ şi pulberea de toată cărnăria de Crăciun dacă am fi toţi aşa de sclifosiţi! Să vezi atunci vegetarieni în rasa umană.
Da’ stai, că şi-n pămîntu’ ăla din care ies legumele şi fructele, ce găseşti: hăndel de la toate animalele (inclusiv ăla de se crede ăl’ mai dăştept), mortăciunile lumii şi o grămadă de resturi de toate felurile. Aşa că pînă la urmă ne hrănim doar cu apă.
Da’ stai, că nici apa nu-i curată, că fac peştii sex în ea! Haoleo, mînca-ţ-aş, tre’ să ne sinucidem în masă, că nu se mai poate trăi pe planeta asta…! 🙄
Pai daca ne sinucidem tot o sa ne haleasca si pe noi cineva! Cum ai da-o tot la mancat de mortaciuni ajungem.O fi sinistru da’ vegetariana tot nu ma fac, nu-s creeata sa functionez pe baza de stevie si urzici. :)Si crezi ca numai sex fac pestii in apa? Fac de toate, c-am avut acvariu si-am vazut…Se cheama ca bem apa cu nutrienti si minerale! 🙂
Am avut şi eu acvariu ani de zile. Încă mai am, da’ numai cu plante, că peştii sînt deja amintire. Nu, nu i-am halit – a dat crăpelniţa-n ei, iarna trecută, că n-am avut cum să le curăţ apa şi s-a împuţit dincolo de limita suportabilităţii. Aşa că ştiu ce fac ei acolo. 🙂
Am avut şi porci în copilărie, şi găini. Vegetarian sînt de sărăcie, nu de voie, acu’. 🙂 Mi-e grădina plină de ştevie. Dagathă, facem schimb: peştele tău (era să zic paştele 😛 ) contra ştevia mea? 😀
😆 😆
Deci…să-ți fac pachet de Moș?
😆
Șiuca e adjudecată! Domnului din colțul vesel!
😆
Perfect! C’apoi după cum zice Adelina, că ştiuca aia nu s-a hrănit cu biscuiţi… da’ io m-am săturat de ei, baszmeg, mai vreau şi altceva! 😆
😆
Eugenii!
😆
Răutăcioaso, vrei să mă îngraş de la atîta făină?! Îmi treb’e niscai fosfor, nu vezi cum îmi piere memoria…? 😀
aaaa, atunci niște bețe de chibrit. sau greieri dacă vrei să o dai pe carne
😆
Ah, poi tu crezi că io muncesc pe beţe de chibrit?! Nu rîde, c-aşa e! 😛
Chiar mi-era poftă de genunchi de şarpe umpluţi cu ficat de furnică, o ciorbă de picioare de scaune şi niscai copane de greiere la grătar! 🙄
Aoleeeeu! Ce meniu elaborat ai! 😆
😆
Pe mine mă halesc unii de vie! Cred că moartă nu sunt așa dulce 😆
Lasă, bre, că ne sinucidem mai târziu! Mai am oleacă de treabă. Și cred că și ceilalți!
🙄
Mă gîndeam eu! Deci revenim la dieta omnivoră, da? 😉
Clar! Bagă adresa!
😆
Mintenaş, soro! S-o dau pe aia de la Spitalu’ 9 sau p-aia de la Socola? 😆
ai dublă personalitate și te-au despărțit???
😆
Trepanaţie totală, parol! 😆
Hm…..
Aaaa, nuuuuu??? Din ăia cu miere de albine????
Pfui!
😆
Hai mai, ce poa’sa fie de rau? Asta a facut-o mare! :))))
Am vazut videoclipul…nimic deplasat. Tata e pescar! Vrei sa iti povestesc de unde lua virmusul(viermii ptr pescuit) si coropisnitele? :)))))))))))))))
😆
Scorpiuțo, eu cu teoria stau muuuuy bien! Șocul cu practica, însă, m-a doborât! Să vezi ditamai dihania într-un pește….zău…
Deci trebuia să păstrez știuca aia??????
😆
pai ce ai facut cu ea?
nu are nici o legatura cu carnea pestelui. ca doar nu ii mancai stomacul, ala se curata, spala si prajeste… :))))
😆
Eh…am supus la vot în familie 😆
de la oroare am dat o pe haz. din cauza voastra. si pe Hipertensiv chiar nu l credeam asa nevricos. adica m am uitat eu, femeie cu copil , si n a avut el curaj. Dane…
revenind acum… brrrr… ma duc si eu sa ma spal. nu ca m as fi prins neaparat ce era chestia aia dar sigur de bine nu era. si nici intrebari nu pun. hraparete domle stiucile astea. de aia s asa scumpe cred. include in pret si hrana lor … care nu ieftina nici aia :))))
😆
Nu te-ai prins??? Că dacă imaginea e neclară, nenea ăla exclamă destul de ferm: „it’s a RAT!”
Brrrrrrrrr!!!!!
cu sunet n am vazut, ca imparteam ecranul laptopului cu Dante si n am vrut sa i istrag atentia de la ce vedea el 🙂 brrr oricum :))
Mai bine!!!
😆
Un :))) sănătos pentru text și comentarii. Curiozitatea m-a mânat să mă uit la clip, dar m-am pregătit dinainte, în caz că vreun zvâc îmi arunca laptopul din brațe, să pice pe moale. Peștele cu șobolan, a naibii știucă! 😉
Te dai tu vitează aşa de la distanţă, da’ dacă-ţi aducea Macho unu’ de-ăla şi ţi se încurcau degeţelele prin coada şoricletelui, pun pariu că Macho în secunda doi era mai tocat decît carnea de cîrnaţi! 😆 Ori, alternativ, te aduna de pe gresie cu şpaclul. 😆
Ia nu pune tu pariu, că pierzi. Îmi ia mai mult de două secunde să toc un Macho adevărat, să știi! 😛
Hai să-ţi dau marjă de eroare… zece secunde, e bine? 😛
😀 Cred că-l explodez, nu-l toc! 😀
Ooops! Fire in the hole! 😆
Sunteți …delicioși amândoi! 😆
Ca să rămân în ton cu…știuca… 😀
😆
😆
Zi și tu dacă nu e dat în…colo!
:lol:,
Fiecare gură cu poftele ei, nah! Dacă era vreo lampă a lui Aladin, n-o mai aruncai cât colo! 🙂
Eu mă pregătisem serios să-mi vină rău. Nu că mi-a venit bine, da’ e-n regulă. 🙂
😆
E mai bine decât să fi fost invers, nu? 😉
Mai ai așa povești? Mă călesc. :))
E pe vine!
😀
[…] RSS ← Specialitatea zilei: Esox lucius. Cu surprize! […]
Ma asteptam sa fie de groaza, nu de intors matele pe dos, mai ales dupa o trezire ca a mea, cu gandul la sarmale si salam de biscuiti… Sa mai mananc, sa nu mai mananc??? :)))))
😆
Apoi…eu am zis! 😀
Sarmale? Hm….Nu aș renunța totuși 😀