RSS

Despre moartea unui poet genial

15 Ian

„Câţi oameni sunt într-un singur om? Tot atâţia câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopţii”.

M. Eminescu – Sărmanul Dionis

A fost odată…

A fost odată un tânăr frumos… frumos la chip și, mai ales, frumos la suflet.

”Era o frumusețe! O figură clasică încadrată de niște plete mari negre; o frunte înaltă și senină; niște ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând și adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.” (I.L.Caragiale)

“Prin peliţa curată a feţei sale străbătea o rumeneală sănătoasă, iar ochii săi negri, nu mari, dar pururea vii, te priveau dulce în faţă şi se închideau pe jumătate când Eminescu râdea. Şi râdea adese, cu o naivitate de copil, de făcea să râză şi ceilalţi din societatea lui, iar când vorbea prin râs, glasul său avea un ton deosebit, un ton dulce, molatec, ce ţi se lipea de inimă” (Teodor V. Ştefanelli)
 

La naștere, ursitoarele i-au scris destinul…Prima i-a dat Iubirea și Dorul. Să se bucure, să le cânte, să le caute. A doua i-a dat Cuvântul. Să-l mânuiască cu pricepere, să aline, să nască, să taie. A treia i-a dat Suferința eternă.

Toată viața lui, Poetul a iubit, a scris, a suferit…

A iubit Femeia, căreia i-a scris necontenit. A iubit frumusețea lumii pe care a pictat-o în cele mai dulci cuvinte. Și-a iubit țara pe care a vrut-o neîntinată, liberă, curată. A iubit dulcele grai românesc și de aceea l-a îmbogățit cu sensuri noi, i-a dat farmec și muzicalitate.

Și după ce și-a schimbat timpul în cuvinte și viața în eternitate, după ce petalele florii albastre s-au scuturat, a plecat să-și caute steaua, căci aici, pe pământ, [geniul] nici e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-ar nici noroc.

Nu despre moartea fizică a Poetului am intenționat să vorbesc, ci despre cealaltă, mult mai tragică, despre moartea impusă. Pe de o parte, o cauză este răsturnarea valorilor într-o lume în care scandalul, vulgaritatea, prostia, nebunia, violența înlocuiesc fără prea multe impedimente frumosul, poezia, arta, visarea. Pe de altă parte, vorbim despre consecințele pe care modernitatea le implică odată cu apariția ei. Evoluția tehnologică, schimbarea punctelor de interes ale noii generații, „oferta” societății moderne aflată într-o permanentă reformă, înlocuirea „vechiului demodat” cu „noul necesar” au dus la degradarea a tot ce era valoros „înainte”. Astfel, poezia NU SE MAI VINDE decât dacă putem face din viața Poetului un scandal notabil pentru o perioadă suficientă de timp sau dacă o putem înlocui cu una nouă, care să șocheze prin imagini sau/și limbaj.

L-au omorât pe Eminescu atunci.

L-am mai omorât noi o dată prin intoxicarea programelor școlare cu aceleași texte supuse analizelor și celebrelor „comentarii literare”. L-am transformat într-un obiect expus, o piesă de muzeu. I-am făcut pe tineri  să-l respingă obligându-i să-l învețe, să-l înghită și nu să îl simtă.

Îl omorâm în continuare prin ignoranță și etichetare greșită. Spunem că nu ne place, dar, în realitate, nu am citit suficient pentru a ne argumenta această opinie.

Celor care mă întreabă invariabil în fiecare an dacă e adevărat că a murit de sifilis sau că a scris poezia Spovedanie, sau dacă nu s-a plictisit scriind „porcăria aia de Luceafăr” – de fapt, singurele informații pe care le au despre Poet – le sugerez să asculte…și atât.

…………………………………………………………………………………

Am văzut că și alții și-au amintit în felul lor de El, astăzi: Mitza, Adrian, Zâna, Ana.

 
29 comentarii

Scris de pe Ianuarie 15, 2014 în Păreri

 

Etichete: , , , , , , ,

29 responses to “Despre moartea unui poet genial

  1. buceginatura2000

    Ianuarie 15, 2014 at 10:34 pm

    Frumos scris, Agatha. Ca de obicei🙂 Uneori, mi se pare ca suntem prea mici ca sa dezbatem viata marelui Eminescu.
    Multumesc!

     
    • dagatha

      Ianuarie 15, 2014 at 10:36 pm

      Nu știu dacă aș fi în stare să dezbat…Nu știu multe…Prea multe…Dar azi am recitit unele texte…și mai ales, am ascultat..🙂
      Recunosc că titlul tău m-a stârnit…😉

       
  2. Mitzaa Biciclista

    Ianuarie 15, 2014 at 10:38 pm

    Azi am avut pe blog un comentariu al unei cucoane, un troll de fapt, care atât a înțeles din textul meu: că aveam muci în nas, și că am luat o notă mare doar fiindcă am citit o poezie, și adică ia uite ce exemplu prost dau, ironizându-l astfel pe fostul meu coleg de bancă care-și scria conștincios comentariile.
    Norocul meu de atunci, însă, a fost că am avut o profesoară care, ca și tine, așa cum bine spui în textul tău, a înțeles că la momentul întâmplării povestite de mine l-am simțit pe Eminescu. Norocul meu.

     
    • dagatha

      Ianuarie 15, 2014 at 10:40 pm

      🙂
      Comentariile astea…te fac să înțelegi că unii oameni…nu înțeleg nimic de fapt…
      Eh…
      Mie mi s-a părut o evocare genială!🙂

       
  3. gelu odagiu

    Ianuarie 15, 2014 at 11:07 pm

    Tot mereu când mă bântuie Eminescu, mă simt vinovat pentru neștiința românească de a înțelege și a aplica creștinescul post, în momentele de restriște spirituală.
    De-am fi postit doar cu apă și Eminescu și n-am fi pohtit la „noul necesar”, eram acum mult mai curați și nevinovați. Ne-am fi sărbătorit geniile fără tristețe, fără teama de a fi penibili.
    Mulțumesc Agatha! pentru clipele de post oferite.
    Mă duc sa beau un pahar cu apă… de la izvoare.

     
    • gelu odagiu

      Ianuarie 15, 2014 at 11:18 pm

       
    • gelu odagiu

      Ianuarie 15, 2014 at 11:54 pm

      „Noul necesar” ar fi născut în zilele noastre un Eminescu ce ar fi scris astfel:

      Pe lângă plopii fără soț
      Adesea eu treceam
      Putem să trec și printre ei
      Da’ ce-nteres aveam?

      Mișu E.
      :

       
    • dagatha

      Ianuarie 16, 2014 at 7:37 am

      Nu ştiu dacă e post…
      Nici nu vreau să par oportunistă…
      Mi-am adus aminte de el, am recitit câte ceva sau am citit ceva ce nu mai citisem, l-am ascultat pe Pintea recitându-l şi…asta a ieşit.

       
  4. Drugwash

    Ianuarie 16, 2014 at 2:10 am

    Am văzut că link-ul spre zînă e cumva… deplasat. :rool:
    Mă întreb cine şi după ce criterii trage linie cu creta pe tablă şi alege geniul de… fratele său vitreg…?😎

     
    • dagatha

      Ianuarie 16, 2014 at 7:34 am

      nu ştiu dacă trebuie trasă linie cu creta pe tablă sau…cu orice altceva altundeva…
      Nu ştiu nici dacă sunt necesare comparaţii…
      Pur şi simplu…e o chestiune de opinie….

       
      • Drugwash

        Ianuarie 16, 2014 at 1:36 pm

        Dacă ar fi să mă iau după documentarul publicat la Ana, cineva îşi arogă drepturile de categorisire după bunul plac, de-a lungul timpului.😉

         
        • dagatha

          Ianuarie 16, 2014 at 1:47 pm

          Cine? Cine?
          😀

           
          • Drugwash

            Ianuarie 16, 2014 at 2:05 pm

            Ehehe, aer rarefiat pe acolo pe la dînşii…🙄
            Să revenim pe pămînt însă.🙂

             
    • dagatha

      Ianuarie 16, 2014 at 8:07 am

      Am rezolvat cu linkul😀 Pe principiul „Marie, cum îl chema pe neamţu’ ăla care mi-o sucit capu’?” „Alzheimer”…

       
  5. gelu odagiu

    Ianuarie 16, 2014 at 2:28 am

    Am uitat să dau o definiție pentru geniu. Geniu se numea arma(nu am înțeles niciodată de ce… armă) la care am făcut eu armata, pentru că am înotat vizibil împotriva curentului, în apele tulburi dinainte de 89. Acum e mai bine pentru că e curentul… mai scump iar apele… în peturi.

     
    • dagatha

      Ianuarie 16, 2014 at 7:32 am

      atunci nu aş fi spus „genial”, ci „genist”😉

       
  6. Poteci de dor

    Ianuarie 16, 2014 at 8:41 am

    Cât de frumos şi adevărat… Eminescu trebuie doar… simţit! Minunat!

     
    • dagatha

      Ianuarie 16, 2014 at 9:02 am

      🙂
      Câți pot să o facă…

       
  7. bibliodevafiliala3

    Ianuarie 19, 2014 at 2:36 pm

    Obligativitatea de-a învăţa despre Eminescu a acoperit frumusetea şi inteligenta versurilor şi scrierilor sale. Am participat la un spectacol, chiar pe 15 ianuarie, Dor de Eminescu, unde domnul Caramitru a interpretat magistral un colaj din scrierile eminesciene. Era de parcă ar fi vorbit însuşi poetul cu noi de pe scenă. A fost magistral interpretat şi mi-am dat seama şi eu că ar trebui doar să simţim poezia, să înţelegem cu sufletul scrierile sale. Felicitări pentru articol!

     
    • dagatha

      Ianuarie 19, 2014 at 4:17 pm

      Asta zic şi eu! E vorba de abordare, până la urmă. Ce mare diferenţă între a obliga să disece versurile într-un comentariu pe care nu-l înțeleg şi a participa la un spectacol pe baza aceluiaşi text!
      Dar la noi..încă nu se poate…
      Mulțumesc pentru aprecieri🙂

       
  8. drstoica

    Ianuarie 24, 2014 at 8:40 pm

    Din păcate, cred eu, modul de abordare (dat de sistemul educațional) l-a omorât pe Eminescu. Felul în care ești obligat să-l citești și să-l comentezi după cum a zis X critic literar că a simțit, a gândit, a presupus poetul. În loc să i se ceară părerea elevului, i se impune părerea nu știu cărui deștept. Deștept, nu zic ba; dar de unde să știe și ăla fix „ce-a simțit poetul”? Mă dispera chestia asta în școală. Mă făcea să refuz lectura obligatorie, s-o înlocuiesc cu ce nu mi se cerea. Abia după ce am terminat liceul, m-am îndrăgostit de Eminescu. Nu mi-l mai explica nimeni cu forța. Îl înțelegeam așa cum îmi plăcea mie.🙂

     
    • dagatha

      Ianuarie 24, 2014 at 8:50 pm

      Exact asta zic și eu.
      Greșit e să întrebi „ce a vrut poetul să spună” și eu le tot zic când îmi încep cu ”poetul a vrut să NE arate…”: nu a vrut, nene, nimic poetul pentru noi! El a scris și gata! Asta a simțit, asta a scris. Întrebarea corectă este „ce înțeleg EU din ce a scris el”. asta e altă poveste… dar…cam greu să-i fac să gândească singuri…

       
      • drstoica

        Ianuarie 24, 2014 at 9:41 pm

        E greu, pentru că de decenii suntem obișnuiți să ni se spună ce tre’ să gândim, nu să fim întrebați ce înțelegem, ce simțim noi din toate câte apar în jurul nostru.
        Dar tu faci bine, dă-i înainte, chiar dacă ei vor simți binele ăsta peste ani și ani în viețile lor. Crezi că le predai limba română când, de fapt, le predai libertatea de a gândi. De care au atâta nevoie…

         
        • dagatha

          Ianuarie 28, 2014 at 8:24 pm

          Uneori mă străduiesc. În unele cazuri îmi chiar iese. Dar te seacă de energie lupta asta permanentă cu morile de vânt…
          Libertatea de a gândi…sper să fie așa cum zici. Deocamdată…nu se vede prea des…

           

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: