Neglijența te bagă în pământ…

…de rușine!

Sunt o repezită! Fac toate lucrurile ca un tsunami numai bun de măturat vreo insulă. Unii zic că e un avantaj pentru că reușesc să fac multe. Eu am ajuns la concluzia că trebuie să mă temperez. De fiecare dată îmi zic: „Oprește-te, D’Agatho, că treaba-i oablă! Ia-o cătinel că-i mai bine.” Și durează…până la următoarea comitere abatere, când o iau din nou pe arătură și fug, nene, de zici că e Superman în spatele meu și îmi ia premiul.

Vorbesc (foarte) repede, scriu fără să mă uit, alerg în loc să merg, toate sunt la foc automat. Chiar și examenele au mai mult succes dacă le pregătesc pe ultima sută de metri. Am ritmul în sânge, cum s-ar zice! 🙄

Numai că, uneori lucrurile scapă de sub control și ajung…de râsul curcilor!

Ce faci, dragă? mă sunase o colegă acum ceva vreme în timp ce ședeam la rând cuminte, la un ghișeu.

– A, uite, la bancă. Am venit să plătesc niște răți.

Răți???????????

M-am auzit în secunda în care pronunțam minunăție de element lexical! Să-l iau înapoi? Cum naiba? Problema e cu atât mai serioasă cu cât lucrez unde lucrez și acolo musai să fii „fără pată”.

Cu scrisul…a devenit obișnuință să mă tragă de mânecă vecinul cu ochiul vigilent:

D’agathooo! Iar ai încălecat literele!” sau ”Unde e T-ul ăla?” Și pentru că vede că nu o scoate la capăt cu mine, amenință: ”Comentez numai după ce corectezi anomaliile alea”. Glumește, desigur. 😉
Azi am comis-o grosolan.
Pe FB, o poză minunată în care fusese etichetată fosta mea dirigintă. Eu, deșteaptă, mă arunc precum cioara-n laț să zic și eu ceva! Înșfac telefonul și tastez. Plină de emoție și bucuroasă ca fata la măritat că zic o treabă super-mega-extraordinară de or să cadă toți pe spate, scriu. De toți banii! De zici că mă taxau ăia la litere. Finalul fu apoteotic: „Noi am fost PRIMI”. Apăs send, arunc telefonul și îmi continui treaba. Peste ceva vreme, veni răspunsul, elegant, de la dirigă: „Ați fost PRIMII, doamna profesoară”. Smaf!!! O palmă peste obraz! Am încercat să aplic ce învățasem din basmele copilăriei: „Sesam, deschide-te!” – doar, doar s-o deschide pământul să mă-nghită. De căzut pe spate, clar au căzut cu toții!
Acum sunt încă la colț.
Recitesc postarea asta de zece ori, să fiu sigură… 😳

42 de comentarii

  1. Acum vreo două ore primii şi eu un comentariu la un articol distibuit pe numita reţea de socializare, comentariu care arată aşa: „””o carte cu filele sa-le e viata unui copil’o poezie scrisa de un colil e ezistenta vie afiintei noastre””””. Precizez că nici una dintre perechile de ghilimele nu-mi aparţin.

    Aşa că, doamna profesoară, cred că nu-i o tragedie o greşeală de tastare făcută din grabă. Ni s-a întâmplat fiecăruia dintre noi. 🙂

  2. Ai citit-o tu de zece ori, da’ nu ţi-a zis nimeni că se scrie tsunami cu S, nu cu Z. 🙄 😛

    Acu’ nu-i mare bai dacă voi aţi fost primi, unii au fost secunzi iar alţii au fost terţi… 😛 Da’ zău că mă omoară graba asta de a face mai multe, nu (mai) bine. Şi tocmai ce discutam cu Antonela pe tema asta a lipsei de timp… 😎

  3. Credeam cã sunt singura şi cea mai mare repezitã de pe planetã! Doamnã, staţi liniştitã cred cã în colţul acela este destulã înghesuialã! De câte ori voi mai greşi la scris mã voi gândi la colţul cu pricina. Cã de repezealã oricât m-aş trata, tot nu-mi va trece!

  4. Mă înscriu eu, ce-ai crezut?! 🙂
    Mai ales scriind de pe telefon, se poate întâmpla oricui. Modul în care ai fost atenționată nu mi-a plăcut, să fiu sinceră, dar eu știu ce-ți poate mintea! Mnoh, noi să fim sănătoși, să putem să ne corectăm greșelile. 🙂

  5. Au unii succesuri chiar daca nu vor sa vorbesc cu tine, asa ca ce te strofoci pentru un amarat de i in minus! M-am dat si eu odata priceputa in „marte artiale”, e specialitatea mea inversarea literelor.

    • 😆
      Tu ești deosebită oricum, Adelino. La tine nu se pune 😆
      Iar succesurile unora se estompează cu alte detalii. Vine presa, schimbă canalul, uită românul.

  6. …n-am mai citit nimic prin blogosfera asta din motiv de pasă proastă şi veşti ciudate, iar când dau şi eu click pe postarea ta mă prăpădesc de râs. Aşa te-am găsit şi prima dată, cu un articol ce îl completa pe cel al Adelinei cu „dieta” şi paharele de apă. Şi uite aşa…mă declar fan.

  7. Mă-nscriu și eu la toate: la grabă, la agitată, la greșeli cu duimul, la repezeală, neatenție și la ce vrei tu…asta sunt și mama alta nu mai face! Încerc din răsputeri să corectez. Uneori iese, alteori nu…
    Așa, și? Unde-i baiul așa de mare?? :)))

  8. Stilul e omul. Si temperarea vine numai dupa ce dai cu stangull in dreptul de atata graba. Vezi doar 😉

    Cat despre corecturile dirigintei, in locul dumneaei, daca n-as fi vrut sa fac o glumita plata, m-as fi abtinut.

      • Ba mie nu mi-ar strica-o pe a ta daca as gasi o greseala din asta intr-un text al tau. Mi-as imagina ca e un typo. Ceea ce era si acolo. Si te cunosc mai putin. Dar … suntem toti victime ale formatiei noastre.

  9. Daca ar fi numai greseli de tastare, poate ca nu as cere sesamului sa se deschida. Dar eu, din graba si prea mare entuziasm, ma trezesc scriind si chestii negandite, un fel de muci in fasole, pe care ii trantesc atunci cand e lumea mai frumoasa. 🙂

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s