Ajutooor! Mă doare capu’!

Da’ rău de tot! Îmi trebuie un vraci, un șaman sau un popă, că despre … m-am liniștit! Am tot scris pe aici de ce nu mai am încredere în ei și ce coșmaruri am mai avut, mai ales de când mi-a prezis unul (greșit, desigur, dar foarte ferm pe poziție) că sunt însărcinată, de la o criză de stomac.

Dar!
Așa cum am mai precizat anterior, nu e cazul să facem generalizări (ei, bine, de data asta mă pot abține, iată!). Știu că există medici competenți, cu suflet și răbdare. Mai știu că și ei, medicii, sunt oameni și nu pot fi de piatră când se adună toate pe capul lor, de aceea sunt supuși și ei, greșelii. Totuși, mai știu că și eu contribui financiar, ca mulți alții la…îmbunătățirea (?!) acestui sistem și nu am abuzat niciodată de serviciile medicale.

Pințul se plânge de dureri de cap de vreo trei săptămâni încoace. „Se plânge” este un termen pretențios. Mă informează și apoi pleacă să se joace, uitând repede de afecțiune. Ceea ce m-a făcut să cred că:
a) ori e un moft pentru a scăpa de anumite…corvoade cum ar fi să mănânce, să doarmă sau să-și strângă jucăriile.
b) ori vrea să-mi atragă atenția, pentru a se simți important.
c) ori durerile nu sunt foarte puternice și trec așa cum vin.

După observarea atentă, ca o mamă responsabilă ce mă aflu, ajung la varianta c). Apoi am căutat cauze:
1. poate de la televizor sau tabletă (deși a avut câteva zile de pedeapsă pentru comportament neadecvat normelor…mămicești 😀 și nu a avut acces la ele).
2. poate or fi probleme la ochi (niște cearcăne ocazionale puteau fi un alt semn).
3. pot fi niște vizitatori …intestinali enervanți și urâcioși.

Cu capul plin de idei care mai de care mai…nelalocul lor și cu un pitic cât tot blocul apărut la orizont, îmi fac curaj să merg la primul doctor. De familie. Cioc-boc la ușa medicinisteidecât că (sic!) am prins-o într-un moment de maximă tensiune. Tocmai urla la asistentă, care a îndrăznit să o întrebe, în timpul serviciului, ce dată să pună pe un concediu medical. În plus, era iritată că deși mai erau 10 minute până să înceapă programul, la ușa ei erau deja adunați vreo 15 pacienți. M-am făcut mică și m-am ascuns într-un colț, gândindu-mă că are o seringă mare ascunsă pe undeva sau…o fi rudă cu Chuckie. Supărată că răspunsul nostru la toate celelalte simptome a fost negativ, ne-a spus CLAR că pot fi o mie de motive pentru care îl doare capul și ne-a dat un set de analize, plus o trimitere la un specialist neurolog, doamna D1.
Pentru că am pus toată familia pe jar (ei știind câtă încredere am), m-am trezit programată la cea mai cea specialistă din oraș (despre a cărei existență habar nu am avut), doamna D2. Dar, am zis eu, nu strică două păreri. Hai și la Policlinică.
Mă prezint frumos la ghișeu, zic bună ziua, înmânez hârțoagele necesare și aștept bon. Dar doamna, amabilă, mă trimite la doctoresă direct. În spital. Coincidență! E doamna D2, specialista! Ce noroc!
Mă duc într-un suflet. Caut cabinetul. Nu-i. Întrebăm o altă doamnă în alb:

-”Cabinetul doamnei doctor D2?”
– ”A, nu are cabinet”!
Căscăm ochii mari.
-”Și…noi unde o găsim?”
– ”Pe aici”.
-”Pe….unde?”
-”Prin spital. Ea se plimbă de la un cabinet la altul”.

Noroc că doamna tocmai își făcu apariția. Ocupată cu un tânăr. O oră. S-au tot dus prin diferite alte cabinete, cu siguranță pentru teste și măsurători. În tot timpul ăsta, m-au trecut fiori auzind copii plângând și văzându-i pe alții pregătindu-se de internare.
-”Dumneavoastră?”
-”Îl doare capul”.
-”Nu pot să vă iau decât dacă vreți internare?”
-”Cum…internare???”
-”Dacă vreți, îl internați pentru investigații. Eu nu am timp să mă ocup. Mă așteaptă copiii în saloane.”

Am clipit ca Dexter văzându-mă personaj într-un film cu proști: adică…întâi îl internez și apoi îi stabilesc ei diagnosticul? Deci, carevasăzică, așa merge treaba de stau câte doi într-un pat: îi internăm pe toți și apoi vedem care rămâne.

– Tu ce ai?
– Mă doare-n cot!
– Aaaa, păi să te internăm. Să vedem dacă e pe bune!

I-am explicat că nu doresc să-i încurc programul. Era evident că femeia nu stătea să-și bea cafeaua. Totuși, eu mă așteptam să fiu trimisă la doamna D1. I-am cerut cu fața unei mame disperate să-mi indice unde să merg pentru un control. A ridicat din umăr și a dispărut în cabinetul care oricum nu era al ei cu următorul pacient.

Mâine am programarea la cabinetul ei particular. Abia aștept să văd dacă tot internare îmi recomandă….

26 de comentarii

  1. Ai să râzi, dar te-a învățat de bine. A fost bine intenționată dar probabil nu a avut timpul necesar sau nu a știut să se facă înțeleasă. Pentru un diagnostic sigur ea a vrut să-i facă (,) copilului toate analizele. Ori pentru a putea să i le facă, gratuit, fără să te împovăreze cu niște sume deloc de neglijat, copilul trebuia să apară ca fiind internat în spital. O zi, cât i-ar fi făcut analizele și apoi îl externa. E o practică folosită în mod curent, o „găselniță” a sistemului de care, dacă o să audă tovarășul Nicolaescu, va lua măsuri să o interzică.

    • De râs am să râd mâine seară când o să-mi zică doctoresa că fii-miu n-are nimic grav.
      Şi da, aşa pare, că zice bine. De asta i-am şi găsit circumstanțe atenuante ca să nu-i sar la beregată. Nimic nu se compară cu disperarea unei mame paranoice…
      Totuşi, recomanzi o internare doar dacă pacientul zice că îl doare capul???
      Aş fi crezut până la capăt ce zici, dacă ar fi stat de vorbă măcar 5 minute cu noi să pună măcar câteva întrebări. Or, ea din start a zis că nu are timp. Decât dacă vreau să-l internez. Nu e nevoie să descriu cum aratā spitalul, nu???
      😦

      • Scuze că am folosit acel „ai să râzi”, probabil că nu era cazul și ar fi trebuit să îmi aleg mai cu grijă cuvintele. Dar nu cred că m-ai înțeles exact. Nu îl internează fiindcă îl doare capul. Îl internează fiindcă internat fiind, are posibilitatea „legală” de a-i face tot setul de analize care se impune. Și gratuit și fiindcă are, cred eu, încredere în laboratorul spitalului. Fiindcă dacă te duci să îi faci analize la privați, de la trei laboratoare vei primi 4 rezultate diferite. Deci de aia a spus ea de inrternare. Pentru analize. Mâine probabil te va lămuri. Eu nu încerc să-i scuz purtarea dar să știi că faptul că ți-a oferit varianta internării este o dovadă certă a faptului că a vrut să te ajute. Doar că, comunicarea a lăsat de dorit.

        • Of…probabil..
          Nu mai ştiu ce e şi ce nu e bine. Pentru mine internarea e un coşmar. Din mai multe puncte de vedere. Repet…ştiind ce e acolo…şi câte focare de infecție sunt…aş alege-o ca ultimă instanță…
          Şi oricum….e şocant să ți se spună senin „îl internăm” după 30 de secund de discuție, mai ales când eu mă lupt deja cu nişte pui de paranoia graşi şi frumos crescuți…

          Nu e cazul de scuze. Nu era o ironie răspunsul meu…doar una…amară dacă vrei…Am înțeles ce vrei să spui 😉

  2. Te înțeleg perfect. Și eu fac pe cloșca cu puii de aur când se ivește câte o problemă. Sper ca alergătura ta să se finalizeze cu bine și să ne scrii happy end-ul în liniște și cu umor.

  3. Domnul Dan are dreptate. Multi doctori chiar sunt bine intentionati insa nu prea le au cu asta, cum ii zice… cu cumunicarea! Speram totusi sa fie ceva absolut minor! Asteptam vesti foarte bune!

  4. Si a mea se plange ba ca o doare burtica, ba ca o dor picioarele. Terapia e simpla: face caca si trece burtica, respectiv sta in pat si nu o mai dor picioarele :))

  5. Tratament ca in Romania, nicaieri. Sunt convinsa ca ar putea fi niste problema cu ochii. La randul meu am ajuns sa port ochelari din cauza statului zilnic la calculator. Una dintre simptome, pe langa privire incetosata in fata dispozitivului, a fost durerea de cap.

    Eu nu stiu de unde ati avut atata rabdare. Mi-e greata de sistemul nostru medical si de doctorii care nu au nici cea mai mica considerare pentru pacientii lor. Sper sa primiti un diagnostic rapid si totul sa fie bine. Rabdare, rabdare ca altfel nu se intampla nimic.

    Va salut din Danemarca!

    • E greu când e mic şi nu poate spune exact unde, cum sau cât de tare îl doare. La ochi m-am gândit şi eu şi la paraziți intestinali. Vedem diseară…
      Mă bucur să ştiu că e bine la tine acolo 🙂

  6. astept rezultatul consultului particular. am nimerit si eu cu Dante la urgenta de vreo trei ori , inclusiv ORL. numai zic ce recomandari de toata jena am primit. dar stii ca te inteleg perfect. sanatate multa sa fie si nevoia mai putina spre deloc de sistem !

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s