Lecția despre nemurire

Mami, eu nu vreau să mor niciodată!

L-au podidit lacrimile instantaneu. M-am speriat puțin…
Lucrurile se întâmplau acum câteva luni. E drept, avusesem un deces în familie, dar nu l-am făcut sub nicio formă pe Pinț părtaș la evenimente. A știut doar că unchiul a murit. Asta însemnând că a avut o întâlnire importantă cu Doamne-Doamne. Ne aflam în mașină, chiar la 40 de zile când mergeam să ne vizităm mătușa.

Mami, eu nu vreau să mor niciodată!

Îmi răsună și acum vorbele lui și, de câte ori rememorez, simt săgeți în inimă: neputința! Nu pot găsi răspunsuri la toate posibilele întrebări ale copilului meu de-a lungul timpului. Și mi-a dat Dumnezeu un copil deștept, atent la tot ce e în jurul lui și la lucrurile care (i) se întâmplă.

Nu se putea opri din plâns…

– De unde ți-a venit ideea asta?

Nu răspundea, dar am bănuit că are legătură cu evenimentul, pentru că, oricât de mult am încercat să-l protejăm și oricât de firesc am încercat să ne purtăm, a simțit că se întâmplase ceva destul de dureros și că e vorba despre o despărțire. La înmormântare îmi spusese:

Când te duci la biserică, să-i spui „la revedere” și din partea mea!

Vorbele lui m-au surprins și atunci, pentru că păruse destul de neinteresat de subiect. Dar se pare că mintea lui era frământată de întrebări…Nu-l forțez niciodată să vorbească, pentru că oricum nu scot nimic de la el dacă nu vrea. Însă uneori simte el nevoia și se deschide frumos ca o floare. Vorbim în șoaptă atunci, ca și cum ar fi cea mai mare taină. De obicei seara la culcare, când mă roagă să mă bag în pat lângă el ca să „simtă căldura” mea. 🙂

Mami, eu nu vreau să mor niciodată!

(Cum să-i spun că asta a fost cea  mai mare teamă a mea care a început în momentul în care am văzut cele două liniuțe roz…)

– Cum să mori? Mai întâi trebuie să trăiești suficient de mult și de frumos.
– Nu, eu nu vreau să mor NICIODATĂ! Și nici tu!
Mă dezarmase intensitatea cu care spunea toate astea printre lacrimi șiroaie. Spontaneitatea este una dintre puținele mele calități, dar se pare că nu funcționează mereu…
– Știi cum facem? O să mergem la școală, învățăm bine de tot și ne facem doctori! [Deși am citit o polemică mai demult legată de inutilitatea acestui plural folosit când e vorba despre acțiuni cu/despre copii, am simțit că trebuie să zic ceva care să-l facă să nu se simtă singur în tot demersul ăsta]. Apoi tu ai să inventezi o pastilă care să te facă să nu mori niciodată. Ce zici?

A fost întocmai ca în basmul celebru:

”…În sfârșit, dacă văzu și văzu că nu tace, îi mai zise: taci, fătul meu, că ți-oi da Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Atunci, copilul tăcu și se născu.”

Al meu tăcu și începu să gândească…
– Am să inventez o pastilă!!! Și am să o iau eu ca să nu mor niciodată! Și apoi îți dau ție una și lui tati una.
Copilul meu își găsise un scop în viață. De acum a schimbat replica. „Nu vreau să mor” a devenit „când am să fiu mare am să inventez o pastilă…”

Într-o seară ne-am băgat în pat după poveste. E ca un ritual, respectat când are chef 😀 : ”Mai stai cu mine cinci minute! Te roooog!”

M-a mângâiat pe față și mi-a zis:
Mie îmi place viața asta pe care o am. Nu vreau să mor niciodată. Dar știi? Când am să fiu mare, am să inventez o pastilă… Dar trebuie luată de trei ori pe zi. Și după aceea să nu mănânci nimic, că se duce efectul. Trebuie să bei doar multă apă. Și o să-ți schimbe culoarea la păr.
– Cum o să schimbe culoarea la păr? Îl face….verde???
– Da, verde!

Pințul meu are cinci ani jumate… Și îl iubesc de mor!

……………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Later edit: Azi a zis: „Eu nu înțeleg de ce mai existăm dacă tot murim”… O luăm de la capăt 😀

10 comentarii

  1. Filozofia simplă a copilăriei… ce oare ne deturnează pe parcurs de la ea? Ispitele lumii „moderne”? Oare teama de a muri ne împinge să devenim egoişti şi avari, dorindu-ne din ce în ce mai mult, doar-doar ne-ar face asta să simţim că am trăit „din plin”, că am luat tot ce se poate de la viaţă care „e atît de scurtă”?

    Cîţi copii, de-a lungul atîtor generaţii, şi-au deviat atenţia de la „pastila nemuririi” la teancurile de bani cu care să…

    Sănătate şi-o viaţă înţeleaptă Pinţului tău şi vouă! Huguleţ! 😉

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s