Și eu îmi cer scuze…

Încă sufăr. Complexul se numește „mater paranoica” (sic!) și, în anumite momente, mai ales când nu trebuie, atinge cote paroxistice. Nu e vindecabil, dar se poate trata. Uneori.

Știți deja despre stresul cauzat de durerile de cap ale Pințului, care și-a pus și diagnostic într-un moment de exasperare: are alergie la mami! 😆 Tot în postarea cu pricina reaminteam că nu am încredere în medici, enumerând și situațiile care m-au îndreptățit să cred asta. Totuși, am încercat să evit generalizările din trei motive:

1. Urăsc generalizările… (în general 😆 )
2. Știu sigur că sunt și medici care știu ce au de făcut și chiar fac, care salvează vieți și cărora le pasă de cei pe care îi tratează.
3. Nu am avut suficient de multe experiențe…medicale ( 😀 ) ca să-mi permit să trag o concluzie cu caracter de generalitate.

Doctoresa D2 îmi recomandase să mă internez după primele 10 secunde de explicații care să justifice prezența noastră acolo. Și eu nici măcar nu am vrut să merg la spital, ci în policlinică! Dar cum nu era niciun semn în clădire care să indice că până acolo fuse policlinica și de acolo începea spitalul, m-am trezit cu paranoia hrănită serios de replica doctoresei. Am plecat îmbufnată, revoltată, bodogănind și mult mai speriată decât am venit. Apoi m-am prezentat la cabinetul ei particular, plină de speranță că lucrurile se vor clarifica și că voi primi un răspuns care să trateze ambele dureri de cap: a copilului și a mamei paranoice.

De cum ne-a văzut în formație completă, ne-a recunoscut:
– Ați fost și la spital alaltăieri, nu?
– Da…
Îmi cer scuze pentru ziua aceea. A fost o nebunie cu multe cazuri grave și sunt singură în secția de neurologie…

Partea cu „îmi cer scuze” m-a înmuiat de tot! Sunt cuvintele cheie care mă opresc din turuit când mă posedă necurații și care mă dezarmează când sunt în plin conflict, ca un cuvânt care te trezește din hipnoză. E cel mai simplu mod de a câștiga într-o bătălie cu mine. Pințul o știe cel mai bine 😀 E arma lui secretă!

A urmat un control de jumătate de oră, care m-a făcut mândră rău de Pinț. Evident, nu s-a putut abține de la șotii:
– Uite-te după mâna mea, îi spunea doctoresa. Câte pixuri vezi?
– 4! 😆
Am căscat ochii cât cepele! 4??? Mă vedeam internată la balamuc pe motiv de multiplicare de obiecte.
– Eu zic să nu glumim cu asta, i-am zis fermă.
– Bine, a răspuns dezamăgit că-i stricam toată distracția. Văd numai unul…

Apoi ni s-au pus întrebări și ni s-au dat explicații. Mi-a propus internare de zi, ceea ce am și făcut, pentru analize. Neuro – ok, Oftalmo – ok, ORL – ok, sânge – aproape ok. Așa că am redus aria de acoperire la vreo două posibilități. Mai facem investigații. Cert este că m-am mai liniștit.

Una dintre ideile postării este legată de felul în care ne repezim să tragem o concluzie, să etichetăm, să generalizăm, să judecăm, să ne enervăm. Uităm, adesea, că sunt factori care, poate, nu se lasă descoperiți imediat, că există circumstanțe și elemente neprevăzute. Uităm că suntem oameni și că suntem predispuși greșelilor sau pur și simplu copleșiți de evenimente. E o nouă lecție despre răbdare și calm și despre oameni.

Așa că e rândul meu să spun că îmi cer scuze pentru că (nu) am gândit sub impulsul tensiunii și că nu am avut răbdare. Până la urmă, doctoresa D2 a fost chiar de nota 10! Și nu am ezitat să i-o spun. 🙂

22 de comentarii

  1. Alergie la mami… ce fain sună. 🙂 Mi-ai aminti că întrebându-mi copilul de vârsta Prințului tău dacă o să mă mai iubească când o să fiu bătrână și cicălitoare, mi-a răspuns că da. Dar că cicălitoare sunt deja. 🙂
    Mă bucur că doctoreasa este ok. Și sunt convinsă că lucrurile se vor termina cu bine!

  2. Of, of, da` bine-ți mai înțeleg paranoia. Îmi pare rău că treceți printr-un asemenea stres, dar îi dați voi de capăt cu bine.
    Pințul a moștenit umorul de la tine? 😉

  3. În general, mi-eşti dragă, dar o ştii deja. 😉

    Îţi doresc să iasă toate bune şi să nu fie decît o toană de-a vremii sau ceva extrem de minor. Multă sănătate vouă! 🙂

  4. Durerile copiilor …hmmmm , care inventate, care simple stari ale zilei…un control la un medic oftalmolog de copii ai fost? sa nu ii trebuiasca ochelari si de aici si durerile,si ar mai fi..tv-ul, laptop…nu neaparat de ordin de sanatate.
    O sa fie bine si daca nu ai fi o mama pfff…cum spui tu…ai fi mai nepasatoare si asta n-ar fi ok.

  5. Mi-au murit si inviat copii in mana de multe ori si nu m-am pierdut cu firea niciodata;dar cand fi-miu, la 13 ani avea febra 41 de grde si complicatii dupa un oreion banal am avut un moment in care am clacat, eram ca un robot defect, nu stiam ce sa mai fac si pana nu m-a zgaltait putin sotu’ nu mi-am revenit. Deci paranoia de mama nu e paranoie, e normalitate! Sanatate multa va doresc!Vezi ca exista si varianta sa-i fi implantat martienii un cip in creier si sa fie in perioada de rodaj. 🙂

Lasă un răspuns la tink3rbe11 Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s