Din amintirile unei babe nebune – Duzina de cuvinte (30)

Atenție! Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare!

– Și zi așa, Gherghino, înmormântarea matale fu cu bucluc, zise badea Grigore, gata s-asculte povestea mai departe.
– Doamne, bade, când mi-aduc aminte, mă ia cu zgâlțâieli. Dacă știam eu că-i așa distractiv, mai muream de câteva ori până acum.

După cum îți spuneam, Floarea și Maricica si-au făcut loc cu coatele și au ajuns primele lângă carul mortuar. (Cred că-i semn că ele or urma 😆 ). Și-au plecat capetele cât să vadă bine ce-i în jur, au stors o lacrimă, apoi au aruncat un ochi înspre sicriu, curioase.

– Vai, tu Florică, da’ nu s-o-nnegrit și ea oleacă? Tăt roză-n obraji și moartă! Oare nu i-o fi rușine?

Florica s-a mulțumit să scoată un „Nț” dezaprobator cu privire la proaspăta constatare. Apoi au lăsat capetele-n jos cu atâta pioșenie de ziceai că urmează să cânte marșul funerar. Așa, puteau comenta situația nestingherite. Trebuia pregătită varianta pentru duminică, la slujbă, când aveau să-i spună tot și țaței Ilioara.

– Apoi, tu , Florică, da’ ce rochie i-o dat ăștia, tu? Nu-i nouă? Ce zgârciți! Și batic? Ea mereu o fost așa răzvrătită, da’ măcar moartă să-și acopere capul.

Ca s-o liniștesc, am mișcat un deget, fix ăla care-o trebuit, de-a-nlemnit Maricica mea. Când s-a întors spre ailaltă, avea un chip cadaveric și gură căscată care i-a și rămas așa trei zile și un deget înțepenit arătând spre sicriu. Toți au zis că de supărare că m-am dus! 😆
S-a apropiat și popa cu cădelnița, urlând printre sughițuri păcătoase un prohod mai sumbru decât faptul că era vorba despre o moarte. Și zău, bade Grigore, că dacă nu eram moartă deja, mă băga Sfinția lui în mormânt, atâta m-a stâlcit la creieri veșnica (lui) pomenire! Și hainele alea popești îi erau mari, că le moștenise de la ăl bătrân. Așa că arăta ca înfășurat într-un giulgiu, cu potcapul lăsat într-o parte. Norocul meu că s-a împiedicat de un câine care rodea un os descărnat taman în mijlocul drumului și-a terminat cu cântatul. Dacă mai dura mult slujba, mă apucam de descompus mai devreme. Știu sigur vreo două babe care fug de mirosul de putregai, că prea le aduce aminte că acușica or veni și ele după mine.
Acuma, bade Grigore, aici am dat de fericire! 🙂

Și baba Gherghina își așeză bucata de nor să fie mai pufoasă, ca să mai poată povesti și alte năzbâtii din timpul vieții pe pământ.

……………………………………………………………………………………………………………

Când am citit provocarea lui Psi, m-am dus cu gândul la o pățanie mai veche (Uite mortu’, nu e mortu’), de care și acum râd cu lacrimi. Dar am găsit de cuviință că trebuie musai să mă-nfățoșez în Club cu o poveste nouă 😉

20 de comentarii

      • eu şi tehnica dialogului avem un conflict latent… nici nu prea ştim ce să facem cu el. 😆
        mda, recunosc: am scris trei duzine… da nu cu prea mult umor. or fi cuvintele, daaar…..

        • Ei…unii într-o direcție, alții într-alta 😉
          termin mărțășugăritul imediat și mă duc să văz și io, că n-am citit decât una singură din trei 😉

  1. Tare faza cu degetul. Am să aranjez și eu cumva, vreo dată, să-mi rămână preventiv degetul așa pentru cei ce m-or bârfi în urmă. Îmi place baba ta, că tot e vremea lor acum. Primăvara asta să-ți aducă numai bine, D’agatha!

  2. La atatea inmormantari am mers weekendul asta de zici ca a fost genocid sau epidemie de holera! Sper ca saptamana viitoare o dam pe botezuri si taieri de mot. 🙂
    Primavara senina sa ai!

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s