Ne-am apucat cam târziu anul acesta 😳
Îmi pare rău că pe cele făcute de Pinț le-am și trimis destinatarilor, așa că nu am apucat să le pozez…
Vă dorim o primăvară frumoasă tuturor, cu același simț al u(o)morului, cu picioarele pe pământ sau cu capul în nori, pe cărări de munte, pe poteci de dor sau pe malul mării. O floare pentru prieteni, chiar dacă se află la celălalt capăt al țării, mai ales dacă îi aștepți cu drag să revină și să se alăture tovarășilor de joacă pentru ghidușii. Un mărțișor trimis cu drag către oameni dragi, prieteni noi și vechi, mămici de pitici sau…pisici 😉
Surse de inspirație: Amy, I love Handmade, Hobbylibelula,
BLOG D'AGATHA 
Mulțumesc mult! 🙂
😉
M-am cam obișnuit cu un alt ritm, cel al mâinilor, da’ de revenit, îmi revin eu… Mulțumesc, eu iau o broască, ca să fie în cheia-mi. 🙂
🙂
Broască deci…
🙂
Spor la mânuit! Că am văzut ce minunății ți-au ieșit!
Da’ sunteti chiar talentati!! Astea sunt cele mai frumoase martisoare, cele in care e pus suflet! Multumim!
Da! Talentul e a doua mea calitate, după modestie! 😳
E drept că îmi place să mă joc. Mult! 😉
„Iti place mult”, SAU „sa te joci mult”? 😛
Și…și! 😉
Mulţumesc! 🙂 Să ai o primăvară pe placul inimii!
O, daaaa!
Să dea Domnul să aibă toți o primăvară pe placul inimilor lor! 😉
Mulţumesc din suflet! O primăvară minunată îţi doresc!
Cu drag, potecuță… 🙂
Multumesc, draga D’Agatha, ca nu ne uiti in niciun an si mereu gasesti ceva frumos cu care sa ne surprinzi 🙂
O primavara frumoasa va dorim si noi 🙂
Ei…mai uit… 😀
Mă bucur că v-au plăcut.
🙂
Celălalt capăt al țării s-a apropiat puțin, încântat. O dată am încercat și eu să rotesc o fâșie de hârtie, să fac un bumb. Mai repede aș fi reușit să-mi înnod degetele! Aplauzele mele sincere, așadar! 🙂
Mulțumesc!
😆
Da, dar câte altele nu îți ies de la foarte bine în sus???
Nu știu dacă e de aplauze, dar mă bucură că te-au încântat 🙂
Câte, câte?! 🙂 🙂 🙂
Muuuuulteeee! 😆
🙂 O primavara frumoasa, D’Agatha! Micul meu cadou promis este pe drum, dar, sincer, semnele tale de carte sunt mai frumoase.
Muțumesc, dragă Amy! Sunt doar…puțin altfel. Dar modelul rămâne baza! 😉
Le aștept cu mare nerăbdare! 😉
Minunate toate. Mulţumim din suflet. Mă bucur să te ştiu aşa harnică pe tărâmul creaţiilor manuale. Îţi vor veni numai bine surprizele mele care sper sa plece azi spre voi :).
Mă străduiesc…Nu îmi iese întotdeauna așa cum aș vrea…și nici timpul nu mă ascultă, dar…
Surprize?? Daaaa! 🙂
Huguleţ mare-mare pentru voi meşterii mici şi mari şi o primăvară frumoasă şi caldă pe toate planurile! 😉
Să fie odată! Că prea ne-am săturat de frig…
🙂
Veniti pe la Timisoara: acu’ vreo doua zile, pe la orele pranzului („pe soare”) se putea umbla in „maneca scurta”… (nici acum nu-i chiar frig, ci doar… „prea racoare”)
Aş veni, ca să rămîn, dar nu mă mai suport nici eu şi nici Pămîntul ăsta. La ce bun atît efort…? Rămîne-va dorinţă neîmplinită.
Multă sănătate ţie şi doamnei, dragă Victor!
Hey! 😦
Iar ai căzut?
Tot în cădere liberă-s, de-o vreme. Doar că-mi mai ocup timpul cu bătăi de cap şi de deşte, creîndu-mi o falsă impresie de utilitate. Pierdut speranţă – o declar nulă.
las-o naibii de speranță!
mai e puțin și iese soarele! 😉
Pe ce fus orar se întîmplă asta…? 🙄
Am citit eu romanul 😉
Aşa să fie, atunci! 🙂
😀
Pfui! Deci apari cu vești dintr-astea??? Deci acolo cald, ha? Îmi fac bagajele!
🙂
Bine ai revenit!
Foarte „pe fuga”:
– La multi ani! (Cu drag – si scuze ca nu m-am invrednicit sa urez „la timp”…)
– „…cu capul în nori, pe cărări de munte…”
Lasand linkurile deoparte, exprimarea mi-a adus in minte o anumita excursie pe Semenic, petrecuta acu’ vreo patru decenii: plimbandu-ma prin preajma cabanei, catre culme, la un moment dat am fost invaluit brusc de o ceata atat de „deasa” incat (LA PROPRIU! am facut experienta…) intinzand in fata bratul cu degetele mainii rasfirate distingeam umbra mainii, dar insuficient de precis pt a putea spune „cate degete arat”. In ceata fiind, m-am impiedicat. Am reusit sa evit o cazatura, dar am ajuns „in patru labe”, si – spre marea mea surpriza – atmosfera era senina: partea inferioara a plafonului norului respectiv imi era deasupra capului. Cand m-am ridicat inapoi in picioare, eram iar in ceata (la propriu, fara ghilimele).
🙂
Revii și cu povești șugubețe 🙂
O primăvară frumoasă și ție! 🙂
Mulțumeeeesc!!!! Vai ce frumoase sunt!
Mă apucasem și eu de quilling, la scară mare chiar, dar la jumătatea proiectului am abandonat, din lipsă de timp 😦
Timpul ăsta….bată-l vina! 😦