(sursa)
Deunăzi când m-am întâlnit
cu un prieten rătăcit,
de nervi el a crezut că crapă
când i-am vorbit urât de…ceapă:
– „Ceapa este un…aliment
care-a rămas cam repetent
la spălat pe mâini, pe față
de-i așa de…puturoasă.
La ce-i bună, zău nu știu
când de-abia pot să mă țiu
dacă vreunul a gustat
din alimentul menționat”.
Când a văzut așa-ndrăzneală,
că hulesc ceapa fără sfială,
ochii cât cepele-a făcut
dar nu s-a dat deloc bătut.
– „Ba nu-i drept, răspunse omul.
Io mănânc ceapă ca nebunul
pentru că-i medicament,
și la nevoie, unguent.
Merge la tuse și la astm
și alergiile-s un basm,
iar virușii cu toții crapă
dacă consumi mai multă ceapă.
Iară femeia… când o doare
și de plânge și de moare
și de ochii o înțeapă,
dă instant vina pe ceapă.
Și dacă ea ar vrea să dea
într-un nenorocit sadea,
îi zice că nu face, iată,
nici cât o ceapă degerată.
Deci ceapa este o minune
cam pentru toți în astă lume.
Și mi se pare-o nebunie
s-aduci așa o calomnie”.
…………………………………………………………….
Tu-i ceapa mă-sii de poveste!
La Vladen începutul este.
Iar clubul se adună, iată,
să scrie texte despre…ceapă!
BLOG D'AGATHA 
Apropo, am vrut a scrie despre cum am avut eu degetul cu panariţiu cu trei zile înainte de nuntă. Încercasem de toate, mai urma nenea doctorul, când în plină noapte, urlând de durere, îmi rog bărbatul, ce-mi devenea soţ, să îmi coacă nişte foi de ceapă să pun la deget, că aşa citisem eu. Somnoros, buimac, nepricepând bine ce vreau de la el, numa’ ce-l văd că apare cu tigaia: „iubiţel, e bine atâta ulei?”. Nu vrei să ştii cum am uitat de durere, cum i-am spus că nu fac tocană, dar prin hohote de râs şi dureri crunte, i-am arătat cum poate fi ceapa de leac. A doua zi a pocnit de la sine şi eu nu a mai trebuit să fac gesturi obscene la propria-mi nuntă, că…da…acela era degetul. Deci…bună ceapa! Coaptă scoate puroiul…sau râsul. Aşa, că avea dreptate cine propovăduia …efectul bun al cepei…
😆
Fie-ți milă! Râd cu lacrimi! 😆
Mi te imaginez…în rochia albă…cu deștu’ oblojit mirosind a ceapă 😆
…eram sigură ca asta vei spune! N-am fost prea departe, să ştii!
😆
Te-a salvat la timp! 😉
„…numa’ ce-l văd că apare cu tigaia: “iubiţel, e bine atâta ulei?”.”
Pt el este prea subtila diferenta dintre „copt” si „fript” (si CU ATAT MAI MULT „prajit”)?
„A doua zi a pocnit de la sine…”
In fraza precedenta fusese vorba despre ceapa si despre iubitel. CARE din ei o fi „pocnit”? 😛
„Coaptă scoate puroiul…sau râsul.”
„Si”, nu „sau”: am inteles ca le-a scos pe amandoua.
😆
Are dreptate, individul! Una-doua „ceapa masii!”. Una-doua „pui o ceapa tocata marunt…”. Un-doua, la cati nu-mi plac ar trebui sa am o tona de ceapa degerata sa dau. Si atunci, cum sa nu-i dai dreptate?
Îi daaaau, cum să nu!
Mai ales că e…argumentat!
😆
Şi cum am rămas fără haleală, să vezi cum trîntesc io mîine o mămăligă, sparg o ceapă (că mai am fo două-trei) şi gata! 🙂
Foarte educativ articolul, ceapa şi usturoiul nu trebuie să lipsească de la masă.
Pofta buna! (Vezi – ca nu ti-am urat sa fie „mare”, ci „buna”.)
Da, o ceapa cat un genunche de cal pusa impreuna cu o mana de sare grunjoasa intr-un stergar de bucatarie si „sparta in pumni” si apoi stoarsa de excesul de iuteala e un deliciu.
SI EU intentionasem sa subliniez „alianta” (dpdv al sanatatii) intre ceapa si usturoi: se completeaza de minune una pe alta.
Cînd se bat lingurile-n stomac, semantica nici nu mai contează! 😆
Chiar în seara asta am ronţăit o ceapă (nu prea mare şi fără sare crudă, că-mi ies afte-n gură) cu restul de mămăligă de aseară. Mi-a fost şi mic-dejun, şi prînz şi cină. Başca antibiotic natural.
De usturoi am uitat aseară, cînd am prăjit vreo trei cartofi boabe (cam cît oul de găină).
Vaaaaiiii!
Mvaaaaaaaai! 🙂 C’est la vie-ul meu, ce să-i fac… Mergem înainte, cu tupeu. 😉
SI TOTUSI – ii permiti gazdei noastre (care are adresele noastre de mail ale amandurora) sa ne puna cumva in legatura (fie sa-mi comunice mie adresa dumitale, fie dumitale pe a mea ca sa mi-o poti comunica dumneata insuti, fie ambele)? (Mai solicitasem candva – si parca nu te manifestasesi refractar ideii – dar renuntasem eu. Acum revin.)
Dragă Victor, permisiunile sînt superflue între prieteni. N-aş vrea însă să se creadă că mă vait sau induc subînţelesuri atuci cînd relatez un simplu fapt. Sînt perfect conştient de vorba „cum îţi aşterni, aşa dormi” şi atîta vreme cît nu pot schimba lumea, îmi asum responsabilităţile.
Putem discuta oricînd, din partea mea nu e nici o problemă – poate doar una de hardware, din cînd în cînd.
D’Agatha? Te rog…
Cred ca deja am rezolvat. Sau… nu?
Am trimis depeşă încă de atunci dar e foarte posibil să fi ajuns în Spam.
hm….
S-a rezolvat. Chill. 🙂
A! Ok. Că de aici nu vă prea pot ajuta 😉
Saru’mana, dagatha – scuze ca n-am multumit imediat.
Si multumiri si scuze lui Drugwash (care a fost un dragut si mi-a scris imediat): acusi, deocamdata a intervenit ceva din viata reala* si „ma arde”, nu-mi pot lua gandul de acolo, nu ma pot concentra la altceva.
* Prin contrast cu mediul virtual (nu ca acesta n-ar fi real…)
Sper că sunteți bine… 😦
Da, suntem (relativ) bine, dar astept (crispat) o examinare si un rezultat pe care nu-l mai pot influenta (am facut tot ce puteam ca sa fie favorabil, mai mult n-am ce face) da’ NICI nu-mi pot lua gandul de acolo.
cred….
Să fie de bine atunci! 🙂
Right!
🙂
na veezi de ce se uită unii ş-alţii oblic la noi?! cum spunea şi dan, de o vreme temele noastre au cam luat-o razna. ceea ce mie nu îmi displace: joaca face bine la neuron!
Face, face! 😉
Eu, una, m-am distrat copios! 😉
:)) chiar aşa, una, două, ceapa mă-sii! Când gătitul nu-mi mai place, ceapa lacrimi îmi aduce.
Tata spunea că ceapa-i regină în bucătărie, cred că e Cenusăreasa 😀
😆
Oooo, deci o încoronăm! 😉
Oricum, tare e bună când e nevoie, nu? 🙂
Ceapa nu imi e pe plac
Pute, arde la stomac!
Cic-ar fi buna de somn
Da’ si ragai(halal domn!).
Dar imi place-n tocanita,
Cu ardei si cu costita,
C-un ceaun de mamaliga
Si o bere sa o stinga! 🙂
🙂
Adelino, ai rezon
căci vorbim la unison
De pahar tu ai uitat
și dieta…s-a stricat!
Ce ardei? Și ce costiță?
Și-apoi să fiu beată criță???
😆
O FI „inceputul” la Vladen, da’ nu acolo unde conduce linkul.
Păi nu! Că el a aruncat piatra și a fugit!
Nu știu dacă o fi apărut între timp că nu am mai apucat să intru…