Sad violin music (Duzina de cuvinte 31)

I once knew a sad violinist.
He would play his violin
with his eyes sealed
as if he did not belong to this world
and he would open them wide
on the other side.

There was a long shadowy swirl
that I would follow
every time dusk was falling
over my eyes –
sealed
so that my dream could be
monochromatic:
bluish.

There was such harmony
in his beautiful violin music
and I would always feel
like being held in a hollow
of a weeping willow.

Deeply addicted,
I would go to my window
every dusk
waving a white cloth
where I would have buried my tear.

But the sad violinist
did not belong to this world
so he went away
on the other side.

Life is a lively circle
with soldering souls,
bluish dreams
and violin music.

………………………………………………………………………………………………………………….

Am trișat…Duzina e altfel decât trebuia să fie, altfel decât o găsiți la ceilalți…

Așa că voi încerca să…o dreg cumva, la final 🙂

Odată
am cunoscut un violonist trist.
Cânta la vioară
cu ochii închiși
ca și cum nu aparținea acestei lumi
și îi deschidea larg
în lumea de dincolo.

De fiecare dată când soarele apunea
peste ochii mei
închiși
urmam un siaj lung și ascuns
astfel încât
visul meu să devină
monocromatic:
albăstrui

Era atâta armonie
în frumoasa lui cântare
la vioară
încât mă simțeam mereu
ca îmbrățișată
într-o scorbură
a unei sălcii plângătoare.

Profund dependentă,
pășeam spre fereastă
la fiecare apus
cu o fluturare de batistă
în care îmi îngropasem o lacrimă.

Dar violonistul trist
nu aparținea acestei lumi
așa că a plecat
dincolo.

Viața este un cerc însuflețit,
o alipire de suflete,
vise albăstrui
și muzică de vioară