French Toilette

Oameni buni!

Toate ca toate, mi-a plăcut în Franța, oamenii sunt minunați, extrem de politicoși, dornici să îți facă pe plac, locurile sunt superbe. Dar au o meteahnă, domnule: toaletele. Toaletele sunt…cel puțin ciudate! Dacă la prima încercare am zis că e o eroare de calcul, dar fiecare „new encounter” a fost de-a dreptul bulversant!

Episodul 1. Hotel de trei stele în centrul orașului (pentru cele două zile extra-proiect).

Intru în cameră. Drăguță, spațioasă, destul de aerisită. Verific baia. Curată. Dușul – Ok. Toaleta…pauză! Caut nedumerită în toată încăperea. Tot ce găsesc, este o ușă aproape secretă. În spatele ei, Evrika! Toaleta.Care arăta cam așa:

lsursa de… împrumut foto

Un spațiu de 0.5m/0.5m (exagerez, dar nu cu mult, și chiar așa îți dădea senzația!), de nu încăpeai decât pe o parte. Când am închis și ușa, am simțit cum mă ia cu claustrofobii! Ba mai mult, dacă înălțimea subiectului depășea standardele, acesta risca să stea cu fruntea sprijinită de ușă, iar dacă gabaritul era la fel de depășit, putea rămâne cu ușurință înțepenit/ă în tocul acesteia. I-am găsit repede nume camerei: Auschwitz. În plus, a fost momentul când am realizat de ce găinile în cușcă nu sunt foarte eficiente în procesul de…știți voi…
Apa maronie șiroind în dispozitiv, mi-a slăbit cu totul încrederea și mi-a anihilat dorința de a-l folosi prea des.

Episodul 2. Restaurant select în Mall-ul din centrul orașului.

Să mâncăm după o alergătură culturală prin târg. Alegem restaurantul potrivit, cu prețuri acceptabile pentru toate buzunarele. Mirific. Mesele – impecabile, servirea – la fel. Oamenii zâmbeau, iar eu savuram vorba lor atât de muzicală. „Să ne spălăm pe mâini”, zic. La baie…surpriză. Colega experimenetază prima și vine cu părul vâlvoi și cu ochii cât cepele. „Fetelor”, zice, „ce rușine am pățit! E toaletă mixtă!” „Cum…..mixtă?”, întreb, sperând că prin „mixtă” se înțelege o încăpere cu vreo două cabine sau cel puțin una singură, unde pot intra, pe rând, desigur, atât doamnele, cât și domnii. Calcul greșit! Urc. Semnul…la locul lui, pe ușă:

_726715_unisex_loos_tp300sursa: Google

Colega nu s-a înșelat. Deci…mixt, carevasăzică! Trag aer în piept și intru. Oroare!!! Nu numai că era mixtă, dar avea și…deschidere către public:

purdue-worst-urinals-physics-tn(Aceata este o variantă găsită pe Google, mult prea elegantă față de cum arăta locul, pentru că numai aparatul de fotografiat nu mi-a trecut prin minte să-l iau cu mine acolo. Dar grăitoare pentru a înțelege…poziționarea…dispozitivelor!)

Așadar, pentru a ajunge în…cabină…trebuia să traversezi…aleea veselă, care s-a întâmplat, în cazul meu, să fie destul de…populată, dacă mă înțelegeți. Am închis ochii și am bâjbâit ușa de la cabină, încuindu-mă rapid acolo, de unde nu am mai ieșit decât după ce s-a auzit ușa de la intrare, semn – am crezut eu – că a plecat „colegul” de vizavi. Fatalitate! „Colegul de vizavi” ieșise, într-adevăr, dar, intrase altul! Iar ușa s-a deschis exact în….Eh! Am ieșit și mai rapid, scuturându-mă ca după o sesiune de exorcizare!

Episodul 3. Al doilea hotel – epopeea continuă.

Altă localitate, unde am stat restul de cinci zile, alături de toată echipa din cele cinci țări, profesori și elevi, vreo 40 la număr. Am intrat cu rezervă în noua cameră, tinând-o strâns de mână pe colega de „apartament”, cu care împărtășeam temerea. Toate păreau la locul lor. Baia…încăpătoare, avea de toate în ea mai puțin…ușă. Da, ușă! Cabina de toaletă nu era cabină, ci doar un…paravan, ca de altfel, toată baia, în ansamblul ei:20140317_195041

Iar ușa…era un accesoriu din barurile filmelor western: swinging saloon doors (mai puțin partea cu swinging).

Astfel, totul se derula după un ritual, cu un program riguros stabilit, având în vedere că existau doi sau chiar trei locuitori ai fiecărei camere.

Un fel de…disclaimer:

Înainte de a fi din nou judecată și interpretată, țin să precizez că această postare nu e o smiorcăială cauzată de snobismul unei profesorese din provinție care s-a văzut într-o țară străină și a găsit ceva de comentat. Este doar o constatare în legătură cu care fac, ca de obicei haz de necaz, întrucât consider că toaleta este strâns legată de ideea de intimitate, cu atât mai mult cu cât trebuie să împarți un spațiu cu persoane străine timp de o săptămână.

17 comentarii

  1. eu zic ca e de trecut la capitolul schimb cultural :). vorba ceea: cate bordeie atâtea obicee. noi, cei ce citim , ne amuzăm. asta pentru că ştii să pui tu lucrurile în lumină amuzantă. dacă am fi în cauză cred că s-ar cam duce zâmbetul.

    • Curat „schimb cultural”! 😆
      Norocul meu că a fost soare şi când e soare sunt prea fericită ca să mă consum pentru lucruri minore 😆 Plus că am avut o echopă tare cu care am râs mult! 🙂

  2. Sper ca ai jucat la loto dupa ce ai vizitat toaleta aia mixta! ca nu se poate sa nu iti mearga bine dupa ce ai vazut atatea…”aspersoare” in functiune! :))) Mi-am amintit de tineretea mea zbuciumata cand am fost nevoita sa folosesc toaleta unei carciumioare de cartier, deloc mixta ci chiar unisex, adica dotata numai cu pisuoare. Cum n-am experimentat inca facutul pipilicii din picioare a trebuit sa folosesc scurgerea din pardoseala. Bine ca n-am avut public si cineva tinea totusi de sase! Altfel iti dai seama ce sueta interesanta as fi avut cu partenerii de „coabitare” ;))

  3. Stilu’ ăsta ar trebui să ajute la bonding. Pînă la urmă, dacă ai încredere să locuieşti în aceeaşi cameră cu alte persoane, nu pot fi chiar atît de străini. Pot deveni chiar buni amici, în timp. Iar la local, măcar în văzu’ lumii nu se mai apucă nici un tîmpit să mîzgălească pereţii cu hăndel sau să lase o „punguţă cu surprize” în spatele uşii cabinei. Ce atîta intimitate? Doar ştii bine că eneseiu’ a înmuiat-o în catran şi-a tăvălit-o prin fulgi.

  4. Mamăăă!! Eu nu-mi aduc amintea prea bine dacă am găsit așa ceva prin periplurile mele prin Franța. Dar în mod cert, mai au o problemă legată de toalete. Ei nu trag deloc apa după ora 22.00, indiferent cum s-au „desfășurat”…Am pățit-o de câteva ori, ba chiar de multe ori, trăind la Paris, în casa unor francezi și ulterior, trăind cu ei la mine în casă, alți francezi, nu aceeași – de unde trag concluzia că e colectivă chestiunea, nu la nivel de individ/familie… E groaznic să te duci dimineață la toaletă să ridici capacul și să…apăi, nici chiar așa. Trage, bre, apa că mai bine mă trezești din somn făcând-o decât să-mi oferi„ surprize” înainte de micul dejun!

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s