”And the truth shall set you free”

Or not!

Zic mereu: proastă educație am primit! Proastă pentru secolul ăsta în care îmi târăsc uneori existența. De aceea, poate, existența îmi pare chiar mizeră! Să pui suflet, să ai bun simț, să-ți fie rușine, să te gândești la alții, să întorci obrazul, să ajuți…Bull shit! @#$%^&*()(*

Cică să spui adevărul…Că fapta recunoscută e pe jumătate iertată…Acum…din două una: ori strămoșii noștri nu știau despre ce vorbeau și atunci s-a dus naibii mitul înțelepciunii poporale, ori am stricat noi, modernii, vremurile în așa hal, încât nu mai e valabil nimic din cele stipulate (sic!) în hrisoave. Nu numai că NU m-a eliberat (decât poate dacă mă refer la conștiință, mama ei de conștiință, cine-o fi inventat-o!), dar m-a băgat adânc de tot într-o mlaștină care se pare că mă place, de vreme ce mă trage spre adâncul ei întunecat!

Și mă pune, dracu’ (că numai el și-a vârât coada) și zic adevărul. Gol pușcă! Care a fost echivalentul unui bon de casă la noile achiziții: funie și săpun. Și ce să vezi? Eu iau doi pumni în cap de la Destin numai buni de o comă profundă, iar ăi de au jurat pe roșu că „nu au smântânit oalele”, primesc o pălmuță la funduleț, de avertisment, deși la colțurile gurii se văd încă urme de smântână. Acum, să ne înțelegem: ăi de-au scăpat, să fie sănătoși! Nu mă alimentez cu nefericirea altora și nici nu mă ajută să împart funia cu alții. Da’ partea cu „jumătate iertată” unde e??? Sau aici se aplică „Justitia caeca est”? În cazul meu…e chioară de-a binelea! Dar…

„Dacă prostia ar durea”…

Acum aș fi fost un om liniștit, văzându-și de treburile casnice, de familie și copil, de spălatul rufelor la râu, de mâncăruri alese…Dacă ar durea, aș fi alergat urlând și uite așa m-aș fi îndepărtat de belele. Dar nu m-a durut! Prin urmare, m-am dus ca chioru’ în ditamai râpa! Și cică ‘telectualul nu ie prost! Ba ie, maică, ie! Să-mi aducă aminte cineva să fac o cerere (corect redactată, musai!) către instanțele Superioare, ca să dea numai prostie cu durere de acum încolo!

„Fericiți [doar] cei săraci cu duhul”!

Așa că îmi mai trag și eu două palme, să fiu sigură că țin minte pentru data viitoare când îmi mai vine să fiu deșteaptă. Și încerc să-mi amintesc o rugăciune puternică să-l trezesc pe Dumnezeu. Că data trecută i-am strecurat un somnifer în vinul de împărtășanie ca să nu mă vadă când umblu la oalele cu smântână! 😦

Iar între timp aflu că Justiția… a orbit-o una nebună. O adolescentă foaaarte întârziată din vecinătate, cu ciorapi roz și cosițe blonde împletite. Aia mi-a pus în mână lingura mânjită cu smântână în timp ce dormeam, apoi a marcat momentul Kodak și a trântit poza în ochii Justiției, zicând că iată, în timp ce ea, Justiția, dormea, dânsa, cu ciorăpeii ei roz, stătea de veghe. Ca să meargă bine țărișoarei noastre! Bine a zis nenea Iorga: ”Duşmanul ţi-ar bea mai bucuros lacrimile decât sângele, fiindcă în cele dintâi vede topită fericirea ta, care îl ucide”.

Așa că, dragilor, iubiți-mă mult și aruncați cu gânduri pozitive spre mine. Poate mă izbăvesc și mă întorc…

10 comentarii

  1. Accepta totul ca pe o experienta necesara evolutiei tale si stai mai mult de vorba cu Dumnezeu. Stii cum e cu sfaturile, greeeeeu……..Dar, am trecut si eu prin asta si chiar mai rau.

    „Nu dati cele sfinte cainilor, nici nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si, intorcandu-se, sa va sfasie pe voi.” (Matei 7:6).

  2. Hmmm și în ziua de azi regret un adevăr spus acum vreo 15 ani. Am pățit la fel, dar nu-s convinsă că m-am învățat minte. Vestea bună e că supraviețuiesc. 🙂

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s