RSS

Răspunsuri la „întrebări adresate profesorilor”

18 Mai

🙂

Din ciclul „A fi sau a nu fi…profesor”, am avut ocazia să dau peste un articol care adresa câteva întrebări pertinente dascălilor din România. Da, este clar că s-a pierdut interesul pentru calitatea educației, chiar dacă avem comisii peste comisii care, chipurile, încearcă să reglementeze acest lucru. Nenorocirea este că, din nou, totul se face generalizat și nu ținându-se cont de particularitățile școlilor, elevilor, profesorilor, societății în care trăim. Apoi, noi generalizăm, la rândul nostru și emitem păreri: profesorii despre elevi, elevii despre profesori, părinții despre profesori, profesorii despre societate și alte asemenea…combinații și permutări luate câte două. Am scris în câteva rânduri despre profesori și despre relațiile cu elevii sau cu părinții din perspectiva mea. Ba chiar am fost „catalogată” drept NEPOTRIVITĂ pentru această „meserie” pentru că nu am concepții „sănătoase” care să mă recomande în acest sens. Sper că această provocare să nu se soldeze cu noi acuzații la adresa autoarei acestui articol sau cu interpretarea eronată a cuvintelor și a ideilor prezentate aici.

Lumea asta e împărțită în Bine și Rău de la începuturile ei, iar această dihotomie se regăsește în tot ce formează existența noastră. „Arta” constă în (auto?)educarea fiecărui individ astfel încât să poată face distincție între cele două și să ALEAGĂ..

După acest principiu, există profesori buni și elevi buni, precum și profesori dezastruoși și elevi dezinteresați. Combinațiile acestor elemente au rezultate variabile:

  • profesori buni+elevi buni= performanță
  • profesori dezastruoși+ elevi buni= eșec în educație
  • profesori buni+elevi delăsători= eșec în educație
  • profesori dezastruoși+elevi delăsători= ratarea unei întregii nații

Desigur, este și aceasta o generalizare, întrucât apar variabile în context care pot influența rezultatul (părinți, societate, perioadă, condiții etc.), dar dacă m-aș apuca să dezvolt, aș transforma o simplă postare într-un roman-foileton sau o trilogie😀 .

Cert este că există profesori care nu merită să fie puși la zid (nu, nu vorbesc despre mine; încă!😀 ). Care fac mai mult decât să predea o materie. Care se implică mai mult decât este cazul, nu pentru că ar avea ceva material de câștigat, ci pentru că asta simt că trebuie să facă, încălcând, poate, niște reguli stupide. Și care au ghinionul să trăiască într-o societate care nu-i valorizează și nici nu îi sprijină. Am fost uimită când mi s-a spus că nu trebuie să te întinzi mai mult decât îți cere „datoria”, că tendințele „umane” te fac să plătești scump. Probabil încă o generalizare, care nu poate să însemne că nu trebuie să fim umani de teama de a nu suferi după aceea.

Apoi, există profesori care nu își merită acest nume (nu, nici aici nu vorbesc despre mine; încă!😈 ). „Profesori” care lovesc elevii, care îi desconsideră, care nu vin la ore, care sunt profesori doar pentru că au o diplomă ce atestă că au acumulat niște informații într-un anumit domeniu (dacă informațiile stocate într-un creier performant nu ajung la învățăcei, ele nu fac din posesor un educator!)

Există, de asemenea, profesori care se străduiesc (da, aici vorbesc despre mine!😈 ) și care seamănă teribil cu Don Quijote. Oameni a căror muncă nu se vede tocmai pentru că sunt prea multe morile de vânt. Care mai lasă din „obiectivele” lecției, atât de frumos stipulate în „programă”, ca să mai facă loc altor „activități” ușor „umanizate”. Care preferă o oră de discuții uneia de dictare, etc. etc. etc.

Ceea ce facem noi, de obicei, este să aruncăm vina. Suntem campioni la asta! [Cum a fost cu bietul copac de a picat acum câteva zile prin București. Nu e vina proprietarei mașinii că a parcat-o acolo deși copacul arăta de o mie de ani. Nu e vina autorităților locale care se ocupă cu spațiile verzi etc. Nu e nici vina membrilor comunității locale care sălășluiesc în zonă și care au văzut că bietul copac era șubred. Atunci? Dacă nu a fost furtună, deci nu putem da vina pe ea, numai copacul putea să răspundă! Să-l dăm în judecată, zic!]

Așadar, devine un cerc vicios:

  • profesorii dau vina pe elevi că nu învață, care dau vina pe profesori că nu le predau pe înțelesul lor;
  • părinții dau vina pe profesori că nu se implică și nu își fac datoria, profesorii dau vina pe părinți că nu se implică și nu își fac datoria;
  • profesorii, elevii și părinții dau vina pe societate că nu le oferă șanse și condiții, dar surpriză: societatea suntem noi toți!

În concluzie: a cui este vina? A NOASTRĂ! Când ni se întâmplă ceva nedrept, când se încalcă reguli sau drepturi, când nu-și face cineva datoria trebuie să luăm atitudine! În fond, este binele nostru la mijloc, nu? Altfel, ne merităm soarta cu toții: profesorii care nu au elevi implicați, părinții care nu au copii realizați, elevii care nu au rezultatele dorite, societatea care nu progresează.

 Nu am răspuns la întrebările postate în articolul citat, pentru că eu nu mă regăsesc acolo. O fi lipsa de modestie, poate🙄 . Dar:

  • nu am lăsat niciodată ca răspunsul meu pentru salariul mic să se răsfrângă asupra elevilor mei! O pot confirma oricând, mai ales cei care au beneficiat de nenumărate ore în plus din timpul meu liber și neplătit pentru a recupera pentru examen.
  • nu am crezut niciodată că nu merită ceea ce fac, chiar dacă din 30 de elevi, doar vreo 10 au fost influențați pozitiv de activitatea mea în timpul unei ore sau a alteia, sau dacă unul dintr-o clasă întreagă îmi spune la final: „Doa’n-‘soară, mă bucur că mi-ați fost profesor”!
  • am încurajat mereu dialogul și am dat dreptul la replică, atâta vreme cât acesta a fost argumentată. A, și mi-am recunoscut greșeala când s-a întâmplat (destul de rar, totuși) să greșesc.
  • nu am refuzat nicio opinie, ba chiar am fost acuzată că prea le permit să spună „inepții” în legătură cu un subiect sau altul.
  • ajung, uneori, la concluzia că totul este pierdut, mai ales când azi spun una și mâine se uită, lucru care se repetă la infinit. Dar asta nu a însemnat niciodată că am renunțat! Și nu, nu e toată lumea dezinteresată!😉
  • sunt dispusă ca „împreună, să aducem acea schimbare în bine pe care cu toţii ne-o dorim”. Împreună cu cine, zic? Cam cum e cu grupul curajos care zice: „du-te tu primul, că noi venim să te susținem!” Și te trezești la o ședință cu părinții părintele unic care oricum era cel mai interesat dintre toți sau doar cu 5 elevi la pregătirea pentru examen pe care o faci benevol pentru că au cerut-o toți 30.
  • da, sunt dispusă să ofer „înţelegere, comunicare, încurajări, sfaturi, posibilitatea reală de a evolua”, dar dacă la primire nu e nimeni?

Am luat articolul ca pe o provocare decentă și nu am ales să răspund pentru că aș fi vreo frustrată care s-a simțit atinsă. Ci pentru că l-am considerat o invitație la dialog, ceea ce sper că am reușit să onorez.

🙂

 
11 comentarii

Scris de pe Mai 18, 2014 în A fi sau a nu fi...

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

11 responses to “Răspunsuri la „întrebări adresate profesorilor”

  1. peapetulburi

    Mai 19, 2014 at 4:23 pm

    Ziua bună !

    Mulţumesc pentru faptul că ai răspuns articolului pe care l-am scris, chiar apreciez. Mi-ar fi plăcut să fie atât de uşor pe parcursul acestor 12 ani şi să fi primit răspunsuri la fel de pertinente întrebărilor pe care le-aş fi adresat…din păcate, acest cerc vicios mi-a omorât dorinţa de a mai adresa întrebări profesorilor pe care i-am avut. În acest joc de-a „şoarecele şi pisica” pe care ei l-au creat, am considerat că nu mai este loc şi de întrebări.

    Într-adevăr, ai atins foarte bine problema schimbării. Eu mi-o doresc, tu ţi-o doreşti, dar oare mai sunt şi alţii care şi-o doresc ? Şi daca ei există, de ce nimeni nu face niciun pas în faţă ?! Din nefericire, din acele combinaţii pe care le-ai enumerat mai sus, pe prima eu nu am apucat să o cunosc.

    Uitasem să îţi sugerez vizionarea filmului ” Detachment „. Abordează perfect această temă a învăţământului cu ale sale cercuri vicioase.

    O săptămână frumoasă !

     
    • dagatha

      Mai 24, 2014 at 12:26 pm

      Greu, greu! Parcă am o mie de ani, așa mă mișc!😀
      Iertăciune pentru neplăcere. Nu verificasem Spam-ul.
      Știi care cred că este avantajul meu? Faptul că lucrez cu elevi cotați drept „foarte slabi”, de care profesorii cu prestanță se feresc sau despre care nu cred că mai au vreo șansă. Ei m-au învățat că pentru a ajunge la un om, trebuie să înveți să cobori de pe piedestalul unde te plasezi în mod eronat. Suntem educați să credem fie că profesorii sunt de doi lei, fie că ei sunt undeva sus și nu poți ajunge la ei, dar trebuie să îi venerezi pentru că… „așa se cade”. Suntem oameni! Și profesorii și elevii. Atâta vreme cât nu luăm asta în ecuație, rezultatul va fi întotdeauna greșit.

       
      • peapetulburi

        Mai 25, 2014 at 12:26 am

        Pot confirma cele spuse de tine. Cele mai explicite meditaţii au fost cele pe care le-am făcut cu profesori care nu predau în liceele „de renume”. În opinia mea, una dintre caracteristicile inteligenţei este însăşi această capacitate de a te putea face înţeles, indiferent de interlocutor.
        Şi da, uităm că suntem oameni, uităm că ar trebui să fim uniţi de aceleaşi scopuri…este un sistem care, prin prisma neajunsurilor sale, ar fi trebuit să ne unească, nu să ne dezbine.

         
        • dagatha

          Mai 25, 2014 at 7:52 am

          E foarte greu sā faci ceea ce trebuie într-o societate sfârtecată de vicii. E greu să te fereşti de ele. E greu să rămâi OM.
          Totuşi, de undeva trebuie să vină „vindecarea”. Numai că fiecare dintre noi speră şi aşteaptă ca altcineva să ia taurul de coarne…

           
          • peapetulburi

            Mai 25, 2014 at 11:02 pm

            Total de acord. E greu să fii altfel, în condiţiile în care normalitatea a devenit anormalitate. Ne lipseşte curajul de a fi noi primii care iau taurul de coarne…ne gândim prea mult la posibilul eşec şi opinia societăţii, acţionăm prea puţin.

            O săptămână excelentă !

             
  2. Dan

    Mai 20, 2014 at 8:18 pm

    Ecuaţia ta nu este completă. Educaţia unui copil în şcoală nu are doar două componente aşa cum le enumeri tu (profesor-elev), ci şase : MEN, şcoală, profesor, elev, părinţi, anturaj. Una singură dacă scârţâie, se duce naibii toată şandramaua. Ori la noi scârţâie cam toate. Aşa că, ce pretenţii poţi avea ?

     
    • dagatha

      Mai 20, 2014 at 8:26 pm

      Corect! Am zis și eu de părinți, de „societate”, de alți factori. Totuși, lumea, în general, când face referire la eșecurile în educație, numai la profesori se referă prima dată, apoi la elevi. Și de aici acuze… Dar de pus osul la treabă…mai puțin…

       
  3. peapetulburi

    Mai 22, 2014 at 6:24 pm

    Spune-mi, te rog, că al meu comentariu a intrat în spam sau ceva de genul acesta…sper că n-a fost o nefericită eroare a celor de la wordpress şi a dispărut.

     

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: