RSS

Dialoguri – Timpul e „doar un detaliu”

24 Mai

Simon Wyler: Come on. Tell me. Where have you been?
Alex: [a long pause] I’ve been trying to forget you and forgive you.
Simon Wyler: Did you succeed?
Alex: No.

(The Lake House)

Uneori, țesătura asta numită „viață” te duce pe niște căi pe care nu le-ai gândit, pe care nu le-ai așteptat, pe care poate nici nu le-ai dorit. Uneori, ai nevoie să stai de vorbă despre lucruri care te macină, pentru că simți că așa le faci să zboare și să nu te mai apese. Se nasc, astfel, dialoguri. Cu un străin, cu un om învățat, cu un duhovnic, cu un prieten, cu cel sau cea pe care îl/o iubești ori doar cu tine însuți/însăți.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

„Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru […]”
Sunt tânăr, DoamnăMircea Dinescu

Seara asta mi-a tras câteva scatoalce binevenite disperării care m-a invadat. Aerul rece și optimist îmi umple plămânii cu doze şoc de încredere și forță interioară. Și totusi, distanța dintre noi se încăpățânează să se adâncească.
Băiete!, îmi zic clipind vioi cu un zâmbet ițindu-se după temerile ce aleargă care încotro, băiete, ăsta e vaiet de babă! Te complaci în lâncezirea ta blândă din fața imaginii ei profilate pe fiordul de pe ecran, în ipoteze iluzorii și concluzii trase de păr. Acum ea doarme. Dar… dacă închizi ochii, o poți vedea dormind.”
Îți scriu cu scrâșnet și reiau melodia asta.
Tot ceea ce văd ascultând-o, sunt două mâini care se caută înfrigurate, se găsesc și se se înfășoară una pe cealaltă, își împletesc degetele, se desfac apoi și apoi din nou se cuprind într-un dans febril.
Să nu mori!”, îmi răsună în minte…Și m-am legat de catarg, ridicându-mi fața ca să primesc izbiturile valurilor din plin, așa cum se cuvine…încercând să supraviețuiesc.
Să nu mori!„, mi-au zis. „Avem nevoie de minți tinere împachetate frumos în imagini respectabile, care să atragă ochiul și să ne mărească profitul. Vrem să ne livrezi, matematic, tone de bun simț și echilibru.”
Iar noaptea devine fluidă, se suie pe birou, pe dulapuri, îmi rânjește de după un ficus. Încerc să o ignor, dar știu că e acolo, că așteaptă să adorm drămuindu-mi timpul rămas. Fantome din cristal lichid năvălesc în jurul meu și încerc să rămân o vreme în lumea aia a lor, că poate ceva interesant li se întâmplă și bucuriile or fi făcut popas măcar pe-acolo.
Încă un minut… aș trage aer în piept cât să-mi ajungă pentru încă o zi, dar nu ești și rația de ieri e pe terminate. Încă un cuvânt, îmi spun, și apoi voi lăsa liniștea să te învelească de noapte bună...

 Privi timbrul vechi și mângâie scrisoarea, datată cu doi ani în urmă…O citi pe nerăsuflate o dată, de două ori, poate de trei ori…și închise ochii ca să poată zbura înapoi, în timp:

Realitățile oamenilor uneori doar se intersectează, pentru ca apoi să se rupă iremediabil, gonind spre niște ținte, paradoxal, iluzorii. Am văzut mâini împletite și apoi disperarea ta cuibărită în inimă: „Dă, Doamne, să mai rămână o secundă! Nu, nu pleca, te implor!” Zi-mi, te rog, că nu ai să dispari niciodată, furat de aripile realităților tale!

Și mi-e teamă din nou. Dacă deja am comis cel mai mare rău din lume spărgând cronometrul ca să-i forțez oprirea dintr-un instinct egoist? Nu cumva trebuia să fi făcut ceea ce se vrea a fi „politically correct” chiar de la început? De ce am un gust amar ca și cum mi-am vândut sufletul și am cumpărat o clipă de fericire, cu nefericirea eternă atârnată de etichetă, drept bonus? De ce am impresia că te imping spre o prăpastie cu iluzia că te pot scăpa de ea? De ce mă văd mergând pe o sârmă și încercând cu disperare să nu cad, când, de fapt, ar trebui să învăț că sârmele sunt făcute în alte scopuri decât acela de a te aventura provocându-le fragilitatea? Mi-e teamă că mi-am învățat prea bine lecția de supraviețuire, ignorând faptul că există un unic colac de salvare, pentru cel care este suficient de puternic să ajungă primul la el.Și atunci, ce rost mai are supraviețuirea dacă ești singurul exemplar rămas?

Am în minte un „cântec de lebădă” trist și-mi vine să urlu ca să mă auzi: „Am nevoie de gura aia de aer pe care să o simt în piept pentru că…rația de ieri e pe terminate!” Am nevoie să-mi spăl, ritualic, mâinile în apele care scaldă fiorduri și apoi, culcată, să admir cerul cu stele într-o noapte de toamnă întârziată. Am nevoie să îngheț, din nou, ora prețioasă, ca să savurez fericirea care stă într-o strângere de mână mai mult decât orice act fizic extaziator.

Viața nu e un film. Dar dacă ar fi?


 
14 comentarii

Scris de pe Mai 24, 2014 în Dialoguri

 

Etichete: , , , , , , , , ,

14 responses to “Dialoguri – Timpul e „doar un detaliu”

  1. adicherish

    Mai 25, 2014 at 9:22 am

    excursul tau aici denota o capacitate faina de sinteza si rescriere a unei idei care a imbibat mintea umana cu stropi desi cazuti pe altarul interesului: preocuparea pentru pretuirea timpului, suspendarea lui si inregistrarea de dorit a fi cat mai tehnica posibil, intocmai ca supoprturile materiale pe care informatia se stocheaza in biblioteci si arhive. Amintirile-s doar trairi ce-au suspendat in prezentul prea fraged pentru a putea fi perceput si retinut atunci trecerea secundelor. Atunci viitorul a trecut pragul temporal si amintirile din trairi pretioase devin cu timpul doar date despre care in cutia sau camera cu anale e mai greu sa accezi uneori. Doar insemnatatea face ca eticheta lui acum de-atunci sa fie acum si-n prezentul viitorului raportat la timpul intamplarii in sine. o duminica frumoasa-ti doresc, suspendata de timp tranzitoriu si reitereaza fara nostalgii lucruri frumoase ce-ti fac sufletul sa vibreze mereu. toate de bine Dagatha!🙂

     
    • dagatha

      Mai 26, 2014 at 5:06 pm

      Mereu ai cuvinte frumoase de spus…🙂
      Ideea e că amintirile pot rămâne suspendate sau simple înregistrări ale unor trăiri sau, dacă ai capacitatea de a face lucrul ăsta, ele pot fi resuscitate. Cum? Poți crea „povești”. Farmecul constă în faptul că „povestea” nu trebuie să redea fidel amintirea, așa cum un parfum nu trebuie să re-creeze în totalitate un episod din trecut, ci e suficient să activeze memoria involuntară și să te facă să retrăiești o senzație. Nu e nici minciună, nici ficțiune pură, dar nici realitatea imediată. E…altceva…
      Mulțumesc de gândul bun. O săptămână frumoasă să ai și tu.🙂

       
  2. arctic circle

    Mai 25, 2014 at 2:14 pm

    Se topesc zăpezile în munții nordici.
    Se împletesc năvalnice șuvoaiele și se năpustesc învălmașite curcubee peste vârfuri de brazi.
    Se clatină cercuri, se încrețește limpezimea oglinzii în care m-am închis.

     
    • dagatha

      Mai 26, 2014 at 5:07 pm

      Hehe…🙂
      Când am fost eu acolo, am trăit o senzație ciudată: să porți un tricou în timp ce nu foarte departe se vedea zăpada.
      Mulțumesc de semn🙂

       
  3. Drugwash

    Mai 26, 2014 at 8:03 pm

    Mă iartă, n-am cuvintele cu mine de-o vreme. Am rămas prins în entr’actes-ul vieţii, pe cînd timpul îşi desfăşoară – cum altfel decît impasibil şi teatral? – monologul asupra Universului.

     
    • dagatha

      Mai 26, 2014 at 8:11 pm

      Nu ai pentru ce-ți cere iertare! Nu cuvintele sunt importante uneori. Şi postarea asta nu cere cuvinte🙂 Dacă are ecou undeva, e perfect. Dacă place cuiva, e minunat! Dacă a reuşit să facă pe cineva să o citească până la capăt, mă bucură.🙂
      Şi eu mi-am cam pierdut cuvintele. Sau…m-or fi părăsit…
      Undeva în culise am rămas şi eu, aşteptând cam speriată următorul act. Şi în vremea asta…timpul trece…

       
      • Drugwash

        Mai 26, 2014 at 8:28 pm

        Ca un copil autist, şed în colţul camerei, legănîndu-mă, dîndu-mă ritmic cu capul de perete, fără a înţelege o iota din ceea ce se petrece în jurul meu. Interacţiunea mea cu lumea tinde către zero, în timp ce repulsia faţă de anumite zone ale ei creşte exponenţial. Trec peste gîndurile tale cu ochii minţii aproape stinşi. Oare cînd am plecat din mine…?

         
        • dagatha

          Mai 31, 2014 at 11:54 am

          Dacă ai plecat din tine….întoarce-te!🙂 Tocmai pentru că abia acolo poți găsi cheia cu care să „descui lumea” atât de…ferm încuiată…

           
          • Drugwash

            Mai 31, 2014 at 4:18 pm

            Lumea asta n-o mai descuie nici vorba nici sabia – e pierdută. Aşa cum pierdut mi-s şi eu, fără putinţă de regăsire… Nu, nu cred în minuni, n-am crezut niciodată.

             
            • dagatha

              Mai 31, 2014 at 8:14 pm

              Cred eu și pentru tine!😉

               
              • Drugwash

                Mai 31, 2014 at 8:29 pm

                Nu te pot împiedica. Numa’ c-o să-ţi iroseşti vremea degeaba şi de pomană.🙂
                Eşti o drăguţă, oricum. Huguleţ!🙂

                 

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: