Să fac ceva util cu viața mea zic! Că în ultima vreme, cineva a amestecat potirele ursitoarelor și s-a ales praful de stele! Și în timp ce căutam lucrul ăla extraordinar de nu l-am făcut încă, dar tare aș vrea să-l fac, aud de dincolo:
– Femeie, te-am înscris la semimarathon!
Mă uit la el naivoriu așa și nu știam dacă să mă învârt în tacerc de exaltare sau să pun mâna pe tigaia de clătite. E clar, am gândit, nu poate scăpa de mine decât dacă mă aleargă până mor.
– Foarte bine, mormăi printre dinți, zicându-mi că e o provocare pe care nu-mi permit să o pierd. Dacă el crede că pot, apoi și eu cred tot asta! Plus că mi-am găsit și lucrul-ăla-extraordinar-de-nu-l-am-făcut-încă-dar-tare-aș-vrea-să-l-fac. Sportul este rădăcinic implantat în sistemul meu…organic, așa că pot să arăt ce voltalent zace în mine! 😈 Îmi frec palmele a satisfacție și mă apuc de croit planul de bătaie. Caut pe ceilalți trei „ștafetiști” să împărțim frățește cei 21 de km, anunț rudele și prietenii, mă pregătesc psihologic pentru duminică dimineață. Toate păreau să meargă strună.
Până ieri…
M-am trezit cu o durere de gât și cu un nas curgător, care mai târziu a devenit atât de minunat și de roșu, încât aproape că mă bucuram că mi-am găsit jobul cel nou, la circul din oraș. Bonus, o otită! Suficient cât să îmi simt creierul (sau ce a mai rămas din el) sfredelit până în chintesența lui cenușie. Nu-i nimic, zic, nu mă face pe mine o răceală! Nu e timp de tristers tocmai acum! Și mă apuc de alergat, că fără antrenament nu se poate! Pornesc încrezătoare, după ce am invocat spiritele să țină norii ăia negrii dincolo de traseul pe care mi-l desenase consortul. M-am ținut voinicește după el, până când a decis că ar mai merge lungit. Traseul, zic. I-am zâmbit aproape ciresenil și mi-am luat la revedere de la el chiar acolo, în mijlocul drumului, căci îmi doream tare mult să ajung acasă pe picioarele mele și nu pe o targă. El pe ruta lui, eu pe a mea. Văzându-mă singurică gonind pe arterele ce înconjoară urbea, un câine a vrut să mă…agațe. La propriu. El a lătrat. Eu am răcnit. Amândoi ne-am speriat și am rămas stelemn câteva secunde. După ce ne-am înțeles din priviri, ne-am văzut fiecare de viața lui. El cu puricii, eu cu fiorii care îmi înmuiaseră gleznele. Drept urmare, kilometrul al saselea și jumătate din al șaptelea m-am mișcat ca o baletuvă, mai mult cu spatele să văz dacă nu mă urmărește patrupedul. Am ajuns acasă ca după bătălia de la Storsada! Epuizată din toate punctele de vedere. Mi-am repetat în gând de multe ori înainte de culcare că a doua zi aveam să fiu fresh! Și am adormit în saliniște.
N-a fost să fie! Răceala și-a pus mintea cu mine. Azi am tremurat ca un pui de vrabie golaș. Casa pare că e construită pe sistemul „carusel” că se tot învârte de dimineață. Am încercat să mănânc ceva dar n-am poftaler. Colac peste pupăză, ștafetistul numărul 4 este încă sub semnul întrebării. Ca să nu mai spunem că am citit în stele că mâine va să plouă. Așa că se anunță o zi de 1 iunie interesantă. Eu mi-am luat doza de vitriolimp și o riglă. Să văd cum pot alinia totuși astrele că sunt cam haotic plasate în ultima vreme. Dar de alergat…tot alerg! Chit că setez telefonul pe 112 să sune automat în caz de cădere.
Sursa: http://www.inimabacaului.ro/
Pentru mine esti deja castigatoare. Te-ai luptat cu boala si cu acest articol si ai reusit sa scoti ceva fain. Succes maine.
Hehehe! Ești tu drăguță! 😀
Mulțumesc! Dacă revin în forță ca o baletuvă de la Storsada îți povestesc cum fu 😀
bătălia de la storsada? scuză-mă pentru sinceritate, dar eu râd ca apucata.
numa că în loc de vitriolimp, merea cu leacul meu ancestral: ghimbir. că de ploaie o să avem parte cu toţii mâine, din păcate. şi aveam şi eu parcul în agendă cu copilaşi cu tot. 😦
Păi râzi dacă așa e planificat! 😆 Eu de ce am zis că e râsu’-plânsu’?
Încerc și cu ghimbir. După. 😆
după ce? după bătălia de la storsada? e patentată, ştiu, da o repet ca să ţin minte! 😆
😆
Eu ți-am zis cum funcționează la mine: văd cuvântul, pac ideea! 😆 dacă ține, ține, dacă nu…
aducem superglue! să ţie, domnule, să ţie. so-ţie? 😆
hai că bat câmpii acuma…
😆
Bate, bate, că așa-i frumos!
😆
Mişto blonda de pe afiş! 😎 Iară tu, fă-te bine mai repede, că parcă în ultima vreme eşti poster-girl pentru vorba aia din bătrîni: „toate bubele alea rele, drept în curu’ babii mele”. 😆
Hai, sănătate şi baftă!! 😉
Aloooo! Păi ce faci? Focus pe blondă???
😆
Lasă, bre, că trebuie și bubele alea să fie undeva, nu? Altfel, numai flori, numai flori, se dezechilibrează universul! 😉
Sorry, da’ ştii că o boală am şi eu la viaţa mea. 😳
Pentru bube şi alte „bucurii” aş avea o listă lungă de destinatari, nu trebuie să te oferi tu voluntară. 😀
Lasă, că dacă m-au găsit pe mine…nu mai stricăm și viețile altora! 😆
Blondă zici, ha?
😆
Guilty as charged. 😳 Cuiele înfipte în copilărie nu mai ies din cap în veci. 🙂
Zău că unii merită cu prisosinţă cîte un cadou de-ăsta. Să le curgă „rezervorul” cînd se apucă să declame minciuni sfruntate în faţa poporului, spre exemplu… 🙄
Blondă să fie atunci! 😉 Ca berea rece! 😆
Cât despre ălalalt „subject”…mai bine revenim la blonde! 😆
Blonde să fie, dacă asta ţi-e dorinţa! 🙂
Numa’ o urare să mai fac „dragilor” noştri care este, dacă tot ai pomenit de bere:
vedea-v-aş ca pe halbele de bere: reci, pe masă, cu spume la gură! 😆
Mvaaaai! Blesteme??? Nu auziși că astrele-s pe dos azi???
😆
Oricum, sună….poetic! 😆
Daaaa… păi mă ştii că-s artist. 😉 Da’ pot să le fac şi urări de mamă, dacă vrei. 😀
😆 mi-e teamă să întreb! 😆
Instinctul nu te înşeală. 😆
Dar să nu ne mai consumăm neuronii cu subiecte greţoase. 🙂 Ia zi,
kung-fucum fu cu fuga? 😉 Şi cum stai cu garniturile la rezervor, mai curge? 😀Fu…MAXIM! Ca primul maratonist! 😆
În orice caz, nu m-am făcut de râs! 😉
No, dacă încă mai respiri şi ai toate părţile intacte, atunci e m.m.c.p. 😆
Ia la tata un huguleţ pentru ambiţie şi devotament! 🙂 *hugs*
Ambiție, devotament ȘI rezultat! 😉
Mulțam de sprijin! 😉
Pentru rezultat
premiu-i separat:
un pup apăsat! *muah*
Să văz premiu’ tău acu’! 😀
Păi da’ce? Mai pot concura? 🙂
Poţi încerca. 🙂
🙂
… si asudata dar cu efect. pe afis, da! sportiva fire dinauntru las-o ca s-alerge si din asta fa o competitie chiar cu tine si pe bune daca n-o sa castige toti cei mai de dupa! redresare dupa raceala si nu forta prea mult maine la ora cursei, mai ales daca incepe iar sa ploua. bravo Diana! 🙂
Și să ningă și să plouă
acolo-s la ora 9!
Și de trag și de împing
cursa asta o câștig!
😆
La aşa ambiţie, nu pot decât să-ţi doresc succes şi sănătate! 🙂
Mulțumesc, Carmen. Ambele îmi sunt de folos! 😉
Dacă te-ai înteles din priviri cu un câine şi ai putut pleca cu fiorii…
Felicitări! 🙂
Eu mai am experiențe cu patrupedele, după cum, probabil, mai citişi pe aici… 😀
[…] file din poveste, theodoratheo, ilikeitcomplicated, Lia, lamargineacasniciei, Lucia , Cuvânta, D’AGATHA, Dragoste si ura, Adelina, Jurnal de zi, Blogul unei lady, Paradis fara speranta, subconstientul, […]
[…] file din poveste, theodoratheo, ilikeitcomplicated, Lia, lamargineacasniciei, Lucia , Cuvânta, D’AGATHA, Dragoste si ura, Adelina, Jurnal de zi, Blogul unei lady, Paradis fara speranta, subconstientul, […]