Experimente și experiențe…bicarbonat-acetice

Se iau doi copii. De preferință ai tăi, în cazul în care experimentul eșuează, ca să nu trebuiască să plătești și daune morale pe deasupra. Cum noi nu avem decât unul, am mers de am împrumutat de la vecina de la etajul 3. Mai ales că vecina nici nu este acasă zilele astea! (Se evită un scandal în comunitate, dacă, din nou, experimentul eșuează). Până se întoarce stimata vecină, se șterg urmele, se spală (creierul) copilul(ui) și se afișează un zâmbet larg a nevinovăție.

Reluăm: se iau doi copii cu următoarele caracteristici:

  • – vârste apropiate
  • – prieteni de joacă
  • – plictisiți din principiu (sau din naștere)
  • – curioși din fire

Se întreabă tranșant: „vreți să facem un experiment???”. În timp ce glasurile lor cristaline strigă (neașteptat!) „DAAAAAA!!!!”, te străduiești să-ți amintești exact ce scria mama ursuleților năzdrăvani într-o postare recentă. Cauți urgent Postarea și te prefaci misterios/-oasă, știind că există un risc crescut de a pierde repede auditoriul dacă nu e suficient de interesant/intrigant/incitant: Dancing pop corn! Adicătelea, boabe de porumb țopăitoare!

Sa scotocește prin sertare după ingrediente:

  • un borcan curat mare (noi am luat două mai mici pentru a evita conflictele)
  • 2 linguri bicarbonat
  • apă
  • 6 linguri oțet
  • boabe de porumb

Musai să iasă experimentul spectaculos, că altfel…cu copiii nu-i de glumă! Și dacă ai vecinilor pleacă în cele din urmă, cu al tău trebuie să înveți să supraviețuiești on a long term basis. 

Se face experimentul „ca la carte” (sau…aproape) și se pozează filmează momentul artistic (pentru posteritate, desigur!)

Și finalul:

Ca după orice lecție, se obține feedback-ul:

– Cum a fost?
Andrei: Super experimentul!!!!!
Alex: Sper ca următorul să fie mai bun decât ăsta!

Așa că…am trecut la următorul! Că, deh! Nu puteam trimite copilul acasă cu foamea de știință nesatisfăcută! Am verificat rezerva strategică de oțet de mere și bicarbonat și am luat-o de la capăt, după o postare de pe FB apreciată de mama piticilor voinici: „sticluța cu…balon” 😀


Iar poze, iar filme, iar entuziasm. De data aceasta mai vizibil!

Iar eu…am rămas cu cămara goală și cu strânsul…oalelor! 😉

21 de comentarii

  1. Vasăzică o dăduşi în chimie pură! 🙂
    Io cînd eram mai printr-a şaptea, încolo, făceam experienţe cu acid azotic şi cablaje placate cu cupru şi desenate cu ojă+pastă de pix (că pe atunci nu existau markere de cablaje). Şi cînd se termina azoticul, făceam HCl+H2O2 50/50 şi mergea, deşi un pic mai lent. Sigur, părinţii n-aveau timp să-mi urmărească mie experimentele… 🙄

    Acu’ la bătrîneţe fac experimente doar cu acid acetic în ciorbă. Din fericire n-am nevoie de bicarbonat după masă, altfel mi-ar dansa boabele de orez în foale. 😆

    Propun ca următorul vostru experiment să fie inhalarea de heliu. Preferabil testată pe un adult care-a înghiţit coada măturii. 😆

    • Da, inhalarea de heliu e dorința lor mai veche. Deocamdată…să inhaleze doar aer de țară, zic.
      Mă gândesc că astea sunt experimente „la îndemână”. Așa că dacă prinde la public, mai par și eu o mamă bună din când în când…

      • Aha, mai dregi busuiocu’… 🙄

        Da, aeru’ de ţară e preferabil oricînd. De-ar fi şi-o ţară mai bună decît e acu’…

        Mă gîndesc cîte aveam la dispoziţie atunci, fie chiar şi „împrumutate” de prin fabrici şi uzine… Şi nici părinţii nu erau atît de constipaţi „vai, să nu păţească nu-ştiu-ce copchilu’, să nu-l lăsăm să pună mîna pe aia ori ailaltă”. O, tempora!

        • Eh…încerc să-l dreg, da’ e ca în povestea aia: ”ce ziua construia/noaptea se surpa”. Firește, adaptat.
          O, tempora, indeed! Eu am moștenit paranoia de la tata, deci drobul de sare…sare! Norocul lui (al copilului, adică) e că…nu mă ascultă (spre deloc).

  2. Tare! Mai că mi-e ciudă că n-am bicarbonat în casă deloc, că acum umflam un prezerv…un balon, copii! :)) Da’ nici urmă de prezerv…balon n-am măcar! 🙂

  3. A mai fost nevoie de spalat creiere, Dagatha? 😉

    Initial, cand i-am vazut cum te asculta, mi-am zis: „Ce cumintei sunt!” Apoi a urmat: „Pai zi 20, atunci.” Iar dupa asta nemultumirea vis-a-vis de primul show de stiinta de bucatarie. Si atunci mi-am zis: „Ce haiosei sunt!”

    Aia cu balonul merge perfect cu azot lichid. Perfect si zgomotos, pentru ca se sparge. In caz ca-ti bateai inca mintea pentru urmatoarea sedinta 😉

    Fara azot lichid si de facut acasa stie si Liviu cateva. Sa-l intreb si sa-ti spun? Imi imaginez ca sunt idei peste tot … Le si explici ce se intampla?

    Si, doamna profesoara, aveti o voce care respira si autoritate, si blandete 😉

    • Nuuu, n-a mai fost nevoie. I-am lecuit cu ultimul experiment.
      Dacă aveți și altele, ușoare așa ca pentru mine, chiar m-aș bucura și i-aș fi recunoscătoare lui Liviu! 😉
      De data asta le-am și explicat, că era simplu! 😀

      Mulțumesc de apreciere. Păstram aparențele. În general țip ascuțit! 😆

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s