Bad Karma sau Blestemele lui Jeni

De unde învățăm că:

Fie Jeni cât de rea,
tre’ să stau în banca mea
ca să n-o încurc prea tare
când îmi iau bilet la mare.

Din două una: ori Karma mea are multe să-mi demonstreze pentru cele șapte vieți cât trebuie să fi avut de-am adunat atâtea în spinare ori Jeni a aflat că e personaj de poveste și nu i-a plăcut titlul!

Concediul la mare este tot ce-ai așteptat de la începutul verii. Și visezi ca totul să fie, dacă nu perfect, măcar pe aproape. Ziua plecării se trâmbițează sub celebra formă AMR. Doar că la mine AMR-ul s-a blocat la 2. Ziua fatidică de dinaintea plecării la mare, când poștașul a sunat de două ori: ding-ding. Și mi-a lăsat o urâțenie de veste de-mi venea să desfac toate bagajele pe care tocmai le împinsesem elegant în geamantane. Am împăturit vestea la loc și am sperat să o pot lăsa la domiciliul stabil. (Ca să vă faceți vreo idee, dacă ar intra cineva în casa mea prin efracție, sigur s-ar speria rău de veste și ar lua-o la fugă mâncând pământul.) Mi-am luat cartea cu lecturi ZEN și m-am setat pe modulul „flight [to paradise]”, ca să nu-mi stea marea-n gât.

Și-am pornit.
Și-am și ajuns!

Camera, OK. Totul pare în regulă. Ce dacă e înfundată scurgerea la duș? Cartea cu lecturi Zen ne învață să vedem partea frumoasă. E ca și cum am avea cadă, cu prelungire pe gresie, până la ușă. Am decis să o închidem. Ușa, zic.
Ce dacă e criză și nu sunt mai multe prize sau triple în cameră? Găsim sigur un meseriaș să ne ajute. Nenea B. de la întreținere ne aduce o triplă din dotarea lui personală profesională. Încă nu m-am lămurit dacă zăbovea la discuții și explicații ca să se asigure că am înțeles unde returnăm produsul sau pentru că aștepta bacșișul. Dar s-a rezolvat și ne-am mutat pe plajă. Ca să ne întâlnim cu primul scandal. „Chaise-long-ul” ( 😀 ) NU se închiriază la jumătate de preț zi! N-am știut. Nici bad bitch beach-boy-ul care se ocupa cu închiriatul. Am aflat și noi și el de la șeful lui, care nu ne-a dat afară că nu se cădea, dar ne-a invitat politicos (?!) să ne schimbăm plaja. Ceea ce ne-a convenit, pentru că trebuiau alungate tensiunea și duhurile malefice.

Am trecut la plimbarea de seară, întru exorcizarea dracilor acumulați peste zi, cum scrie la cartea cu lecturi ZEN. Jumătate din cartierul nostru pe bulevard. Conving copilul că bugetul e limitat, prin urmare, trebuie cheltuit cu CAP! de aceea, găsesc de cuviință să PIERD 50 de lei. Sau să mă gândesc că i-am donat? Sau că am făcut un român fericit? (Așa scrie la cartea cu lecturi ZEN, mama ei de carte!). Am decis să mă autoflagelez: două zile dietă cu scoici și alge, direct de la sursă, pentru a echilibra bugetul familiei. Noroc că a venit seara! Prima zi s-a dus! De mâine, în schiiiimb… 😈

N-a fost să fie. A doua zi lucrurile au debutat (ne)încurajator:

1. un herpes mic, dar vizibil și-a făcut culcuș pe buza inferioară. De la scoici și alge, pare-se!
2. la micul dejun am fost fericita câștigătoare a DOUĂ(!!!) cutiuțe de dulceață, varianta Premium cu mucegai.
3. (ca să fiu și drama queen!) mi s-a rupt o unghie proaspăt aranjată special pentru evenimentul „Concediu la mare”.

Jeni, Jeni! Sper să fie doar Karma mea de vină, că altfel… 👿