Cu cât omul este mai mare, cu atât pasiunile lui sunt mai mari.
Proverb arab
Sunt un om cu pasiuni. Îmi place tot ce mă provoacă pentru că este un fel de a mă menține mereu „în priză”, de a-mi arăta mie că pot face (aproape) orice, pentru că am fost învățată că așa trebuie să fii. A trecut ceva vreme de când mă îndeletniceam cu concursuri, jocuri sau articole pentru copii. Așa că, în drum spre mare fiind, Vavaly s-a gândit să mă trezească din…amorțire și m-a anunțat de concursul cu scoici. S-a mulat perfect pentru că scoicile au fost mereu fascinante pentru mine și o vreme le adunam în neștire, chiar dacă nu aveam idee despre ce urma să fac cu ele. Și așa a început nebunia, pe etape:
Etapa 1. Goana după scoici pe plajă. Nu orice fel de scoici. Trebuiau să aibă o formă specială sau să arate altfel decât majoritatea.
Etapa 2. Muncă de lămurire a copiilor (al meu, plus cel împrumutat, ca de obicei, de la vecina de la 3), care au găsit că această activitate este – da, ați ghicit! – plic-ti-si-toa-re!
Etapa 3. Alegerea modelului suprem pentru concurs. Să fie ceva…original și irepetabil, dacă se poate să rămână bine imprimat pe retina vizitatorilor. (Aici am eșuat lamentabil, după cum veți vedea în episodul următor 😀 )
Etapa 4. Organizarea mesei de lucru. Pe modele, culori, mărimi, vechimi… 😀 Ca să fie totul la îndemână. Nu numai scoici, ci tot ce mi-a trecut prin cap că mi-ar putea ajuta inspirația să-și ascută ghearele.
Etapa 5: La lucru!
măăăă…. da mai întrebi?
voi, mămicile astea din care imaginaţia dă pe-afară, ba vă mai şi pricepeţi să meşteriţi mă nervaţi! 😀 ui la ea cum mă pune să şăd fix în coadă.
Hihihi! Hai că m-am alintat şi eu puțin!
Vin şi lucrările, normal! Da’ musai cu poveste! 😉
Nu vrem să supărăm Pisicimea!! ♡
de parcă ai fi uitat tu ce persona multi grata eşti pentru pisicime. 😛
Eh, uneori mai uit, alteori mă alint, știi cum e! 😀
Dar mă bucur că ai ajuns prima aici 😉
de ce? chiar că mă întreb de ce … tot aşa scriam şi dacă eram a 732-a. 😉
Știu, da’ nu asta era ideea 😉
Feedback-ul contează! 😉
Vreeeeem!
Uraaaa!!!
🙂
Acum vineeeeeee!
😆
Pot să zic „nu”? 😛 Pot, da’ dracii-s ai mei după aia, aşa că nici gînd să mă împotrivesc voinţei Universului. Aşadar… DAAAAAAAAAAAAAA!!! 😆
P.S. Dacă nu cumva ai avut intenţia de-a te scălda în romaleso-română, caută să reglezi rămînerea aceea „dacă se poate să…”, altfel se imprimă bine în minţile vizitatorilor că tanti asta nu ştie să vorbeşte. 😛 😀
P.P.S. Nu’ş ce-s turnurile alea din a doua poză, da’ aşa cum îmi bate soarele-n ochi parc-ar fi nişte drugăleţi de… 🙄 (nu mai zic, c-or fi şi copchii pe-aicileaşa 😛 )
P.P.P.S. Ia un R de la rromales (că tot nu le trebuie, da’ vezi să nu te prindă! 😛 ) şi pune-l la loc în inutila mea împotrivire. S’il vous plait. 😀
Your wish is my command 😆
S-a rezolvat cu „r(â)-urile”! 😈
Acu’ mai rămîne cu ramurile. Cine mişcă, nu mai mişcă, decît dacă mi-e prieten numai mie, iară ţie… să-ţi fie de bine plimbarea cu marea! 🙂
😆
Bine…mi-a fost, de ce să zic altfel!
😉
Dom’le! Aici e intră numai pe bază de răspuns corect, care este DA! Că dacă posesoarea dă blog nu e „ambetată” de „amoarea” cetitoriului, se supără și nu mai arată nimicuța din rezultatele finale!
Te-am iertat că ai făcut corectura, așa cum ne-a fost vorba că altfel…mă luau iar împielițații după ultima afirmație! Și da! Există copii p-acilișa, deci: SSSSST!!!! 😈
Eram şi io gelos că n-am mai văzut marea de un sfert de secol. 🙄
Gata, m-am tăcut. 😀
Așa se explică ieșirea (din rând!) 😆
Ai zis „Da”? Că nu se auzea prea bine!
DAAAAAAAAAAAA!
YESSSSSSSSSSS!
JAAAAAAAAAAAA!
OUIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII!
SIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII!
SIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIM!
HAAAAAAAAAAA!
😀
Ei, acum m-ai convins!
Numărul unu ajunge ACUM!
😀
Asteptam cireasa de pe tort si scoica de pe…capodopera! 🙂
Așa da, dom’le!
😀
[…] RSS ← Concurs de vară cu scoici – Preambul […]
mamaaaa, ce de scoiciiii…. hai sa vedem ce ati facut cu ele 🙂
😀
[…] verde, zece lei intră în concurs Andrei! […]
[…] cu asta, gata concursul nostru! Asta…dacă nu-mi mai vine vreo idee! […]