E rândul meu, nu? 😀
Ca să mă lupt cu cei doi combatanți despre care am scris anterior (Alex și Andrei), am încercat tot ce m-a dus capul, doar-doar găsesc și eu formula magică pentru concursul lui Vavaly. Sunt conștientă că voi pierde la capitolul „Originalitate”, dar sper să-mi fie apreciate efortul și încântarea. 🙄
Cum fac de obicei, mi-am adunat toate materialele în jur, fără nici cea mai vagă idee ce vreau să fac. Am căutat frumos pe net ce au mai făcut alții și am început ușor cu un mimesis, pentru încălzire. Ceea ce se dorea a fi un câine, a devenit o oribilăciune, dar numai datorită faptului că scoicile mele nu erau ca acelea din model! La noi e…altă mare, domnule! Plus că adezivul m-a cam sabotat! (Să închideți ochii repede dacă simțiți că vă ard!)
Apoi mi-am adus aminte de principiul sincronismului (de la Lovinescu citire): „influența se realizează în doi timpi. Mai întâi se adoptă, prin imitație, forme ale civilizației superioare, apoi se stimulează crearea unui fond propriu.” Și așa am și făcut. Adică a doua oribilăciune:
Cum „ce e asta?” O bufniță (bolnavă)! Sau…o fi un pește cu strabism???
Cert este că mă apucase dezamăgirea, așa că m-am apucat de pictat scoici. Poate așa am noroc mai mult…
Parcă o idee mai…uman, nu? 😀
Dar sunt un om al diversității. Așadar, nu mă puteam opri aici! Vecina de la 3 a zis că vrea o amintire de la mare. Eu am înțeles că trebuie să merg cu ea, ca să fie amintirea…de neuitat. De fapt, se referea la un tablou cu scoici! Mi-a luat mult până să mă prind. Și dacă tot i-am împrumutat copilul de atâtea ori, m-am străduit să-i fac un cadou care să merite:
Și dacă i-am făcut ei un cadou, mie nu puteam să-mi fac??? Iată:
Nu mi-am ostoit setea de artă! Așa că mi s-a mai năzărit un semn de carte! Trei…ca să fiu mai exactă!
Vrea cineva unul? 😀
Sunt aproape convinsă să mă vor descalifica pentru că nu m-am oprit la timp! Am sărit calul, oare? 🙄 Scuza mea este că intru în fibrilație când e de creat câte ceva! (Azi, tot vecina de la 3 m-a scos cu forța dintr-o librărie, unde mă blocasem la secțiunea „Modele pentru Origami”. A văzut că nu mai respir și m-a târât afară, dându-mi să țin ceva în mână ca să nu mă mai agăț de vreo carte! )
Și cu asta, gata concursul nostru! Asta…dacă nu-mi mai vine vreo idee! 😈
esti incorigibila. ma refer la capitolul entuziasm si umor. cand esti tu plina de entuziasm se cunoaste. se imprastie prin jur.
eu ma bucur ca am reusit exact ce mi-am propus. in ceea ce te priveste pe tine dar si pe alti concurenti chiar: sa puneti imaginatia si creativitatea la treaba.s a le scoateti de la naftalina si sa dati un rost scoicilor aduse de la mare :).
creatiile tale sunt clar cu semnatura proprie. a doua creatie eu zic ca e peste.
iar bratara o vei purta cu mandrie. doar e de marca,nu? si ti vei aminti si de mine :).
😀
Vin la pachet cu provocările! 🙂
Şi eu am reuşit ce mi-am propus. Deşi…vreo două idei s-ar mai găsi 😈
De tine îmi amintesc mereu cu mare drag! 😉
Pictura îmi place cel mai mult. Păsărica aia 🙄 e haioasă foc. 😀
Ți-o fac cadou??? 😆
De cînd aşteptam asta! 😆
😆
Îmi trebuie o adresă validă 😆
Eşti sigură că ne gîndim la acelaşi lucru…? 🙄 😆
Nu! Sunt sigură că vorbim despre două lucruri total diferite! 😆
Mă gîndeam eu… 😛
😆
Deci să-mi iau gîndu’ de la pictură… 🙄
Bre, eşti cam indecis! 😆
Cere şi ți se va da! Sau…iar vorbim despre lucruri diferite? 😆
Cu cîtă eleganţă ai evitat să cazi în plasă…! Felicitările mele! 😀 Mi-e că de data asta cad eu în ea. 😆
Ia să vedem! 😉 (dacă ai căzut, zic! 😀 )
Te oferi să-mi pansezi rănile? 🙄 😛
Io???
Am nişte spirt! Sau oțet! Doar aşa! 😆
Eşti o dulceaţă, nu alta… 🙄
Daaa! De cireşe amare! 😆
Preferata mea, după cea de mure. 😉
Deci nu scapi. 😀
😆
Mie mi s-au părut simpatice „oribilăciunile” … pictura e foarte reuşită, de ramele de tablou şi de semnele de carte nu maic zic! Aveam şi eu brăţară de scoici dar nu o mai găsesc 😦
Mulțumeeeeesc!
Facem alta dacă n-o mai găseşti! 😉
😀 sunt tare frumoase brăţările de scoici ce-i drept 😀
Nu mi-am mai făcut una din copilărie! Nu mergeam la mare, dar ne aduceau verişoarele noastre. Chiar îmi era dor de vremurile alea…
Mai fac una? 😉
Aştept să văd dacă primesc, eu anul ăsta nu mă duc la mare dar mi-a promis sora că îmi aduce când vine 😀 sper să nu uite că are acest obicei :))
Hm….
Să vedem ce putem face în legătură cu asta… 😉
O da :)) îi umplu valiza de bileţele şi o stresez cu mesaje 3:)
Sau…
sau?
Sau…suni un …prieten 😉
O să sun dacă nu se ţine de cuvânt (dar asta după ce o decapitez, o soră are :)) ) 😀
😆
Eu zic s-o păstrezi. Poate-ți mai trebuie! 😆
Da se poate 😀
😉
Keep in touch.
Of, course 😉
Eu o singura intrebare am: au mai ramas scoici pe plaja? 🙂
Mie imi place ce ai facut, daca incorporai si un guvide era perfect!
Au mai rămas, n-ai să crezi! 😆
Despre partea a doua…ți-aș trimite o poză, dar mă tem că sare Drugwah și ți-o smulge din mână! 😆