Shell Crafts…D’agatha

E rândul meu, nu? 😀

Ca să mă lupt cu cei doi combatanți despre care am scris anterior (Alex și Andrei), am încercat tot ce m-a dus capul, doar-doar găsesc și eu formula magică pentru concursul lui Vavaly. Sunt conștientă că voi pierde la capitolul „Originalitate”, dar sper să-mi fie apreciate efortul și încântarea. 🙄

Cum fac de obicei, mi-am adunat toate materialele în jur, fără nici cea mai vagă idee ce vreau să fac. Am căutat frumos pe net ce au mai făcut alții și am început ușor cu un mimesis, pentru încălzire. Ceea ce se dorea a fi un câine, a devenit o oribilăciune, dar numai datorită faptului că scoicile mele nu erau ca acelea din model! La noi e…altă mare, domnule! Plus că adezivul m-a cam sabotat! (Să închideți ochii repede dacă simțiți că vă ard!)

  Apoi mi-am adus aminte de principiul sincronismului (de la Lovinescu citire): „influența se realizează în doi timpi. Mai întâi se adoptă, prin imitație, forme ale civilizației superioare, apoi se stimulează crearea unui fond propriu.” Și așa am și făcut. Adică a doua oribilăciune:

Cum „ce e asta?” O bufniță (bolnavă)! Sau…o fi un pește cu strabism???

Cert este că mă apucase dezamăgirea, așa că m-am apucat de pictat scoici. Poate așa am noroc mai mult…

Parcă o idee mai…uman, nu? 😀

Dar sunt un om al diversității. Așadar, nu mă puteam opri aici! Vecina de la 3 a zis că vrea o amintire de la mare. Eu am înțeles că trebuie să merg cu ea, ca să fie amintirea…de neuitat. De fapt, se referea la un tablou cu scoici! Mi-a luat mult până să mă prind. Și dacă tot i-am împrumutat copilul de atâtea ori, m-am străduit să-i fac un cadou care să merite:

Și dacă i-am făcut ei un cadou, mie nu puteam să-mi fac??? Iată:

Nu mi-am ostoit setea de artă! Așa că mi s-a mai năzărit un semn de carte! Trei…ca să fiu mai exactă!

Vrea cineva unul? 😀

Sunt aproape convinsă să mă vor descalifica pentru că nu m-am oprit la timp! Am sărit calul, oare? 🙄 Scuza mea este că intru în fibrilație când e de creat câte ceva! (Azi, tot vecina de la 3 m-a scos cu forța dintr-o librărie, unde mă blocasem la secțiunea „Modele pentru Origami”. A văzut că nu mai respir și m-a târât afară, dându-mi să țin ceva în mână ca să nu mă mai agăț de vreo carte! )

Și cu asta, gata concursul nostru! Asta…dacă nu-mi mai vine vreo idee! 😈