RSS

„Știți…doamna dirigintă…eu…am cancer”

26 Aug

Parcă mi-ar fi trântit cineva două palme.
Mă uitam la ea, o mână de fată, roșcată și timidă din cale-afară, un copil a cărui copilărie a fost furată fără scrupule. Și mi-am dat seama, exact în secundele acelea, că undeva în istoria noastră împreună prevăzusem posibilitatea asta. Și totul de la o banală entorsă…
Când am cunoscut-o anul trecut, în clasa a noua, abia vorbea. Nu pentru că nu putea, ci pentru că îi era teamă, rușine…Stătea mereu cu ochii în pământ. Când eram în pauze printre ei și nu erau mulți (anumiți) colegi în clasă, venea să-mi povestească ceva, zâmbind sau, pur și simplu, să mă întrebe: „ce faceți, doamna (dirigintă)?”.
Într-o zi a venit plângând la mine în cabinet.
– Doamna, vă rog să mă ajutați!
M-am uitat la ea cum își frământa mâinile și își așeza ochelarii pe nas.
– Domnu’ antrenor [de fapt, era patronul clubului] vrea să mă ia de aici. Zice să merg mai aproape de casă pentru că sunt obosită de la navetă și nu fac față antrenamentelor.
Așa am aflat că are o situație materială dificilă, încă trei frați cu alt tată, o mamă care muncește sau nu, că trebuie să stea și cu sora ei mai mică uneori, că face handbal pentru că îi place și și-ar da viața pentru sportul ăsta, că antrenorul a avut grijă de familia ei și, mai ales, de ea, lucru pentru care îi este extrem de recunoscătoare, dar că ea ar vrea la oraș, la școala ASTA! M-a rugat să-l sun și să-l conving. Am stat o oră la telefon cu un om pe care nu-l cunoșteam. I-am spus că dorința fetei este să rămână.
– Doamna dirigintă, dumneavoastră știți cât cheltuiesc cu ea pe lună? Abonament, mâncare, echipamente…
Mă gândeam dacă vorbim de un om aici, de un copil, sau de un jucător tranzacționat pe bani serioși care, dacă nu ”produce”, în cele din urmă, trebuie înlocuit.
– Bine, zic, dar nu ținem cont și de dorințele ei? Poate chiar îi e mai greu acasă când timpul ei liber înseamnă muncă în gospodărie, când e sufocată de o atmosferă poate mai puțin armonioasă. Degeaba nu o fi vrând ea să plece de acasă. Dacă i-ar fi bine…
-Auziți, de unde știe ea ce e mai bine? Mai lăsați-mă cu dorințele astea copilărești!
Discuția respectivă m-a consumat mai mult decât mi-aș fi imaginat. A doua zi am vorbit cu directorul și i-am zis fetei că ar fi bine să vină un părinte. N-a venit. „Nu poate…stă cu cea mică”. Nu știu ce s-a întâmplat – eu oricum cunosc doar ceea ce mi-a spus ea – dar a rămas la noi. Apoi s-a accidentat. A stat în ghips. A forțat piciorul pentru că a vrut neapărat să joace. A stat din nou în spital. Apoi a căzut pe scări și l-a rupt iar. Altă spitalizare, alte greutăți. A pierdut tot semestrul. M-a sunat să-mi spună că se operează. Am întrebat-o cu cine a fost la doctor. „Singură”. Singură??? La 15 ani? I-am sugerat să meargă totuși cu mama ei. M-a sunat a doua zi.
-Vrea mama să vorbească cu dumneavoastră.
Le-am așteptat la școală. Femeia era depășită. Căuta o confirmare de la mine: e bine că se operează?
-N-ar fi mai bine să consultați și alți doctori?
-N-avem bani.
-O consultație e 100. Rezolvăm! Am căutat pe net cabinete particulare. Toate aveau program încărcat. Abia peste câteva zile o puteau primi.
– Noi trebuie să ne internăm azi. Așa ne-au spus.
Am încercat să o conving să amâne, dar…știam prea puține și nu-mi permiteam să emit păreri neavizate. Există limite într-o astfel de situație.
Operația nu a fost cea mai reușită. Înca avea dureri. Am reușit să salvăm anul. I-au rămas niște situații neîncheiate, iar acum venise să fie examinată.
– Ce-ți face piciorul?
– Nu prea bine…
– ???
– Știți…doamna dirigintă…eu am…un fel de cancer…
Mi-au pierit cuvintele…Ea a izbucnit în lacrimi…Eu…mută…I-am cerut să se așeze și să-mi spună despre doctori, despre hârtii, despre diagnostice…Tot singură ca și până acum. Mama a căzut psihic când a aflat. Ea e singurul ei sprijin în gospodărie…
– Bine, dar soțul ei?
– Soțul ei… a zis că din cauza mea s-a îmbolnăvit și mama și nu mai poate munci, așa că pleacă.
Are o mătușă care pare să vrea să o ajute. Vor merge la București pentru investigații. Dar mă întreb…atâta umblătură, atâtea lucruri de făcut, iar ea…e singură…Nici nu am putut să o examinez…Nu reușea să citească nimic…Mâinile îi tremurau pe foaie ca ale unui bolnav de Parkinson. Am încurajat-o. Am pus-o să vorbească despre altceva. Și să scrie despre copilărie… Nu vreți să știți ce a scris…😦 Așa că da! Am fost subiectivă în evaluarea cu pricina! M-am lăsat condusă de sentimente pentru un copil care nu merita să piardă un an din viața de școlar, pentru că și așa este posibil să-i fi rămas prea puțini.

Roșcată, cu ochii mari și zâmbetul trist. Singură pe lume și cu o vârstă la care nu este permis să ți se curme visurile. Fata care are numele meu…

 
46 comentarii

Scris de pe August 26, 2014 în Despre copii, Despre viață

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

46 responses to “„Știți…doamna dirigintă…eu…am cancer”

  1. Andreeea

    August 26, 2014 at 6:27 pm

    😦 daca o putem ajuta cu ceva sa ne spui …

     
  2. sufletdefluturas

    August 26, 2014 at 6:28 pm

    Îmi este clar că nu s-ar cuveni să dau un like. De aceea, las astfel un semn că am citit şi că m-a atins. Dumnezeu să îi dea putere şi să o ocrotească cum ştie El că îi va fi ei mai bine.

     
    • dagatha

      August 26, 2014 at 6:31 pm

      da…
      eu sper să fie bine la București…să refacă analizele și să știe exact ce are fe făcut…
      Mă gândesc la ce simte ea acum…

       
    • dagatha

      August 26, 2014 at 7:12 pm

      Da…cred că e speriată…

       
  3. Robo Man

    August 26, 2014 at 6:46 pm

    Vara-mea…. like as putea da pentru punerea in pagina a povestii dar pentru poveste in sine nu prea…. urmarim cazul da? ne-am inteles?

     
  4. Mihaela

    August 26, 2014 at 6:52 pm

    Of, Doamne… Cata durere!!!
    Daca o putem ajuta cu ceva, te rog sa-mi spui!!!
    Ii suntem alaturi!

     
  5. sufletinlumina

    August 26, 2014 at 6:58 pm

    Like pentru postare, pentru reactie si pentru ajutorul oferit! Sa speram ca situatia se va rezolva. Psihicul ei e important, e o luptatoare si imi doresc sa reuseasca!
    Like pentru suf;etul ei mare si dorinta de a reusi!

     
    • dagatha

      August 26, 2014 at 7:12 pm

      Să sperăm că e puternică…

       
    • Vero

      August 26, 2014 at 7:14 pm

      Şi like-ul meu tot pentru asta e.

       
  6. intrenoaptesizi/ Hornoiu Gabriela

    August 26, 2014 at 7:12 pm

    Pot să mă bag?Fiica mea a avut cancer, și am fost la București!Ani la rând, până în martie 2011, când la 21 de ani a pierdut bătălia. Dacă vrei, borbesc cu prietena Dariei, care în memoria ei a devenit medic oncolog, și poate merge la Cluj. Ar lua-o Alexandra sub aripa ei. Ar avea mare grijă de ea. Am ajuta si financiar! Doar să-mi spui, și mă fac luntre și punte. Cu drag, Gabriela Hornoiu

     
    • dagatha

      August 26, 2014 at 7:14 pm

      Of!!! Câtă durere.. Mi-amintesc postările tale…
      Totuşi ce frumoasă poatr fi lumea asta uneori, când apare o mână întinsă…
      Mulțumesc din suflet…Te țin la curent.

       
  7. vavaly

    August 26, 2014 at 7:13 pm

    offf, ce poti spune cand auzi astfel de povesti? ce mai poti spune? ….

     
    • dagatha

      August 26, 2014 at 11:28 pm

      Nimic…ce să mai spui…😦

       
  8. Manuela

    August 26, 2014 at 8:02 pm

    Ce trist….nu stiu altceva ce sa spun….trist!!!! Nici nu pot sa imi imaginez prin ce trece si cum reuseste sa treaca peste asta….daca va trece…

     
    • dagatha

      August 26, 2014 at 11:29 pm

      Eu vreau să cred că există soluții încă…

       
  9. ComiCultural

    August 26, 2014 at 8:33 pm

    Am dat like instinctiv. Dau rar likeuri. Habar n-am ce m-a apucat acum. A fost ca un gest Tourette. Așa, ca un reflex pe care nu ți-l poți explica. Și nici nu e de explicat.

     
  10. fluturasul

    August 26, 2014 at 11:14 pm

    astea sunt cu adevarat drame…viata e prea cruda cu un biet copil de 15 ani…😦 …

     
  11. Loredana Milu

    August 26, 2014 at 11:42 pm

    😦

     
  12. Drugwash

    August 27, 2014 at 1:05 am

    Îi cer lui Dumnezeu răbdare,
    Acest boboc să se transforme-n floare,
    Să fie ocrotită şi iubită,
    Să aibă viaţă lungă, fericită!

     
  13. roxdumitrache

    August 27, 2014 at 7:50 am

    Uneori copii duc batalii prea mari pentru ei. Singuri. Dureros.

     
    • dagatha

      August 27, 2014 at 7:54 am

      Da…Parcă prea mulți copii…:-(

       
  14. tink3rbe11

    August 27, 2014 at 8:30 am

    Atunci cand copii au cea mai mare nevoie de parinti, acestia „cad” sau se despart.
    Sa dea Domnul sa nu fie atat de rau , poate o fi ceva dar nu atat de tragic.
    Din caza ca nu a ajutat-o nimeni pana aici, nici nu va indrazni sa ceara ajutor.

     
    • dagatha

      August 27, 2014 at 8:51 am

      E foarte….bătăioasă…şi obişnuită să se descurce singură…
      Sper să fie bine pentru ea…

       
  15. Poteci de dor

    August 27, 2014 at 11:01 am

    Of, Doamne! Să fie puternică. Şi dacă noi putem ajuta… spune!

     
    • dagatha

      August 27, 2014 at 5:59 pm

      Deocamdată…aştept să pot vorbi cu ea…I+au furat telefonul în spital. Abia am dat de ea la şcoală. A spus că mă sună de pe telefonul mamei…dar cred că nu are numărul acolo…Abia luni cred că ne mai întâlnim…

       
  16. sufletdefluturas

    August 27, 2014 at 12:43 pm

    Cum o cheamă? Să ne putem ruga pentru ea, până o vom putea ajuta cu ceva mai palpabil.

     
  17. adelinailiescu

    August 28, 2014 at 3:41 pm

    Macar spune-i ca sunt multi cei ce se roaga pentru ea. Poate faci si o pagina speciala in care sa-i putem vorbi personal.Cred ca singuratatea si senzatia de abandon dor mai tare decat boala si decat ideea cumplita de cancer.Si poate nici nu-i cancer!
    Cred in Dumnezeu, cred in minuni si ma rog; dar uneori intrec masura si-L cert fiindca lasa astfel de poveri pe umeri firavi de copii.Unde e dreptatea in lumea asta? Ca de nedreptate ma lovesc prea des…

     
    • dagatha

      August 29, 2014 at 5:54 pm

      Am reușit să dau de ea…Nu stă în oraș. Probabil că luni sau marți o mai vedem la școală și sper să pute vorbi mai multe.
      Am rămas impresionată de cât de mulți oameni au reacționat frumos! Nici nu m-am gândit că aș putea-o ajuta așa!
      Mulțumesc, Adelina dragă!🙂

       
  18. Dan

    August 30, 2014 at 10:44 am

    😦

     
  19. dictaturajustitiei

    August 31, 2014 at 5:28 pm

    Prea multe greutăți pentru un copil…😀 iar tu ai un suflet mare

     
  20. dictaturajustitiei

    August 31, 2014 at 5:30 pm

    Râdeam de ce zicea DD Direct, trebuia să fie 😦 , mă ierți draga mea ?

     
    • dagatha

      Septembrie 2, 2014 at 2:43 pm

      Nu am de ce să te iert…Mi se întâmplă și mie!🙂
      Cât despre greutățile unui copil…ai dreptate…Prea multe…

       
  21. Lucienne

    Septembrie 1, 2014 at 10:17 am

    A fost dureros doar sa citesc despre nefirescul turnurii unei vieti atat de tinere. Nici nu imi pot imagina ce este in sufletelul ei :-(…Sa dea Domnul sa se insanatoseasca si sa i se ia greutatea asta de pe umeri! E prea copil sa infrunte totul singura…vreau sa cred ca va fi bine, ma rog pentru Diana!

     
    • dagatha

      Septembrie 2, 2014 at 2:45 pm

      Și eu mă gândesc că trebuie să fie bine pentru ea…

       
  22. Cristina

    Septembrie 11, 2014 at 7:34 am

    Bietul copil! Ai vazut hartiile?

     
    • dagatha

      Septembrie 12, 2014 at 7:34 am

      Nu…😦
      Nu a mai apărut…😦
      Aştept să înceapă şcoala…

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: