Fandacsie de septemvrie

Uneori, indiferent cât de mult țeși la ițele alea, nu iese nimic! Și stai și te miri ca prostu’ în mijlocul drumului, cu deștu’-n gură: „Măi, da prost secol mi-am ales să mă nasc!” De parcă asta e o chestiune de alegere!

Că toamna îmi dă fiori, nu mai e un secret! Că mi-ar trebui o tonă de Prozac să depășesc momentul, iar nu ar fi o problemă. Da’ eu chiar mă străduiesc, zău! Zic: „să fiu zen și toamna o să treacă pe lângă mine! Hai, uite găsesc și lucruri frumoase! Îmi plac strugurii! Mult de tot. Cică a mâncat mama mulți când era însărcinată cu mine. Și mirosul de ardei copți și vinete…Și piața plină cu de toate. A! Și nucile verzi! Da! Nucile verzi sunt slăbiciunea mea de toamnă! Vezi, nu e așa de rău toamna. Încă e cald, nu plouă, ziua e încă lungă.”

Și când îmi găsesc așa argumente să depășesc cele trei luni de toamnă lungă, se trezește câte unul să mă scoată din ritmul zen! Și atunci îmi aduc aminte de Adam și Eva cu tot cu mărul lor nenorocit, de Cain și Abel cu oile lor rătăcite, de daci și romani și de răpirea din Serai! (Ultima era la alegere cu unul dintre războaiele mondiale!). Mă duc dimineață la bazin. Nu orice fel de bazin, „Bazinul Olimpic”! Unde fii-miu se antrenează de un an, cu speranțele maică-sii că va înota precum delfinii veseli la un moment dat în existența lui (și a ei!). Copiii nu se mai schimbă în vestiare decât dacă au norocul să vină cu părintele de sexul care trebuie. În vară, m-am certat cu administratorul și cu femeia de serviciu. Eu = muiere, fii-miu = fiu! Deci eu nu aveam voie la vestiarul masculin (că înțeleg că sunt o amenințare pentru aceștia!), fii-miu nu putea să intre unde apăreau muieri dezbrăcate de tot! Na, dilemă! Compromis: îi schimbăm în tribună. Vociferez. Inutil. Așa că de data asta, mă îmbrac cu tot Zenul de pe unde l-am găsit și urc la locul știut, în tribună, adică, să pregătesc copilul pentru zburdălnicia acvatică. Mă așez confortabil și când să cad pe gândurile mele, pac, paza!

– Nu aveți voie în tribună!

Gura mea se deschisese a dramă shakespeariană, dar mâinile i-o luaseră înainte și strângeau cuminți catrafusele, în timp ce picioarele se îndreptau ascultătoare înspre afară din joc.  Încerc nedumerită să aflu care e „șpilu’”, dar nenea de la pază dă din umeri: așa-s dispozițiile! Mama lor de dispoziții. Alte mame auziseră argumente de genul: „la vârsta asta, copiii trebuie să se descurce singuri, să se îmbrace, să se dezbrace…” Aloooo! Copilul meu a făcut 6, mulțumesc frumos. Dar, ca (aproape) orice băiat cu vârsta cuprinsă între 0 și 18, încă mai are două mâini stângi. Prin urmare, uneori uită să-și ia toate hainele pe el, și, deși se străduiește, sunt dăți când e greu să le nimerească cum trebuie. În plus, el habar nu are că mama lui tocmai a fost retrogradată din tribună afară, deci nu are haine, că sunt la mamițica! Pe care el NU o vede din apă, că nu e Superman, să vadă prin betoane! Rezultatul: Pințul, care și așa a fost cu greu convins să vină la bazin unde apa avea doar 24 de grade, s-a trezit ca Ion la scăldat, doar în slipi și un halat, ud și fără mamă! Prin urmare, a făcut ce era de așteptat: s-a apucat de plâns! I s-au trimis hainele „din mână în mână”[pentru că mi s-a reamintit că nu am voie în vestiare, decât dacă vreau să mă descalț și să merg cu mâna la ochi] și s-a îmbrăcat bietul copil cum a știut. A lăsat slipul ud peste care și-a luat pantalonii. Părul nu a avut cine să i-l usuce, iar adidașii i-a încălțat cu tot cu șosetele făcute ghem înăuntru. Nu mă înțelegeți greșit!!! Când vrea, copilul meu se îmbracă singur. Dacă știe că asta trebuie să facă. Dar era atât de disperat că maică-sa a plecat de tot și că e de capul lui, că nu a știut cum să iasă mai repede. Prilej pentru mine să o dau iar în drame shakespeariene cu nenea de la pază și dezordine. Nu am ajuns la nicio înțelegere, așa că trebuie să fac rost de o rețetă pentru Prozac pe data viitoare.

Asta a fost de la 9 la 10 A.M. Multiplicați cu 10 întâmplarea pe parcursul unei zile întregi și… fandacsia-i gata! ei! și după aia din fandacsie cade în ipohondrie. Așa și eu! La sfârșitul zilei, când mi-am primit lovitura de grație în loc de cireașa de pe tort, eram numai bună de identificat… frumusețile toamnei!

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Plus întârzierea de la psiluneală! De draci!

13 comentarii

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s