În divorț cu sistemul meu imunitar!

Cri-cri-cri,

toamnă gri

nu credeam c-o să mai vii…

(G. Topârceanu)

Zău că sper să scoată cineva din calendar toamna și iarna! Bine, poate rămâne o vară foarte întârziată și o primăvară cu trei fulgi așa, de control. Dar nu mai mult! Am ucis mii de copaci la câte șervețele nazale am consumat! Lămâile s-au scumpit rău de tot, așa că vitamina C este un fel de „trufă”. M-am plâns și eu „la vecina mea, furnică” fluturaș pentru un medicament vindecător și n-a găsit decât niște expirăciuni. Mă întreb, cum au timp medicamentele să expire la ea? Plesnește de sănătate, care va să zică!

Sunt certată cu sistemul meu imunitar! De fapt, nici nu a fost dragoste la prima vedere, dacă stau și mă gândesc. Țin minte și penicilina înțepată în mușchiul meu fraged de copil sensibil sezon de sezon. La un moment dat mă duceam singură la tortură și închideam ochii până rezolva doamna asistentă problema. Cred că de atunci nu-mi mai place mie toamna! Cum apare, cum mă împodobește cu un nas roșu ca al lui Rudolf, probabil ca să anticipeze ce ne așteaptă. Apoi ne-am certat definitiv – eu și sistemul imunitar din dotare – pe motiv că lipsea nemotivat de la apel. Cum apărea câte un organism în vizită, el nu era acasă! Și luptă-te cu intrușii care nici măcar coloană vertebrală nu au! Am dat-o în ochi înlăcrimați, nas înfundat, mucoase inflamate și ei, fără milă, m-au atacat în continuare! Ca să nu mai spun că ‘mnealui sistemul (imunitarul) îmi strica toate petrecerile: ba o gripă, cadou de Crăciun sub brad, ba o varicelă „reloaded” să fiu sigură că am făcut-o și că sunt „in-SEMN-ată” bine! Păi dacă tot nu ne înțelegem, de ce s-o mai lungim? Deja toată lumea era la curent cu situația, se citea direct pe fața mea: „vai, dragă, ai probleme cu sistemul imunitar!” Poți nega evidența? Nu cred.

Am încercat să revigorăm relația. M-am dus la doftori, am luat tratamente, doar-doar ajungem la un consens. Singur paracetamolul ce îmi mai oferă consolare, că în rest…Dar cum ce e prea mult strică (sau costă!), nu puteam să duc la infinit relația asta extraconjugală! Așa că răceala revine și eu…tot de capul meu am rămas.

Unii mi-au recomandat să mă întorc la tradiții. Frecțiile cu spirt, ceapa în șosete, țuica fiartă, ba chiar aspirina săracului, zice Dragoș :-D. Ghimbir îmi tot suflă Psi. Ceea ce ar fi minunat, dacă aș avea la purtător, dar niciodată nu am ce îmi trebuie, când îmi trebuie. Și am impresia că astea-s doar așa, de amăgire, că alta o fi cauza. Și tot la el mă duc cu gândul! Că dacă m-ar sprijini mai des, aș fi și eu aptă pentru toate lucrurile frumoase din viața mea! Cum ar fi aniversarea de mâine 😈 sau mini-excursia din week-end la munte. Unde aș prefera să fac altceva decât să zac în pături în timp ce lumea bună exersează „bati, bati din chișior” spărgând pardoseala căbănuței! Cum să fac eu Karaoke cu o voce din butoi? Cum să țopăi a veselie când nu văd bine de atâta ceață și cum să învârt în mămăligă, dacă mi-s mâinile pline cu pachete de șervețele nazale?

Hotărât lucru, trebuie să iau atitudine! Să pun piciorul în prag adică! Și mi-am adus aminte ce a funcționat multă vreme la Pinț: Septilin! It worked like a charm! Așa că am intrat pe site și am făcut o comandă! Sirop, că e mai ușor de tolerat. Și de acum, și să vrea, tot nu-și mai poate face de cap sistemul meu imunitar!

Între timp am descoperit că pot să mai comand una, alta, dacă pun mâna pe un voucher 😈 ! Și cică, dacă tot pun mâna o dată, pot pune de două ori: un comentator de aici care e și hotărât și și fan al produselor Himalaya, poate câștiga un voucher de 50 de euro ca să-și ia ce dorește de pe http://www.hboutique.ro/ .