RSS

Ce facem noi când găsim un portofel cu bani?

26 Noi

Drace! Nu m-am gândit niciodată că aș putea găsi un portofel cu bani! Și, sincer, nici nu-mi doresc! Totuși…„ce facem noi când găsim un portofel, un portmoneu, un portvizir cu bani?”

Noi…nu știu ce facem cu portofelul, dar dilema mea e alta. Ce faci când NU găsești un portofel, ci doar niște bani?

Să zicem că mergi gânditor pe bulevard și te trezești când vezi ceva, ca o hârtie galbenă ce ție se pare foarte familiară, lângă o tufă. Te apleci și constați că e o hârtie de 50 de ron!!!! 🙄 O ridici din reflex. Și mai departe?? ❓

Mai departe…te uiți în stânga, te uiți în dreapta și vezi dacă e vreunul supărat sau chiar plânge scotocind cu privirea trotuarul în timp ce reface drumul spre ceva ce pare să fi pierdut. Răspuns negativ. Te mai uiți apoi după vreo privire ironică sau dezaprobatoare, poate chiar invidioasă că nu a ajuns cu cinci secunde mai devreme decât tine la locul miracolului. Nimic suspect. În cele din urmă mergi așa, tâmp, cu banii fluturând în mână, întrebându-te dacă să-i iei de tot sau să strigi în gura mare că ai găsit niște bani, poate îi vrea cineva. O_o

Peste vreo patru ani de la eveniment, te îndrepți spre parcarea unui supermarket, vorbind la telefon. Și în timp ce faci planuri pentru week-end, zărești lână un Jeep șmecher o hârtie, de data asta albastră, care îți provoacă mărirea globilor oculari a mirare. O_o Te apleci și constați că e o hârtie de 100 de ron. O ridici din reflex, foarte repede. Și continui tremurând conversația telefonică, rămânând statuie lângă Jeep. Cum de ce? Dacă vezi vreunul supărat sau care chiar plânge căutând disperat ceva printre mașinile parcate pe unde crede că a pierdut lucrul important. Răspuns negativ. Vreo două priviri par să te săgeteze, dar nu înțelegi dacă e o iluzie generată de paranoia din tine sau chiar te-or fi văzut ridicând hârtia și sunt înghițiți de invidie că nu au ajuns cu cinci secunde mai devreme decât tine la locul miracolului. Termini conversația și tot acolo ai rămas așteptând numai tu știi ce, în timp ce încerci să identifici în memoria hardului lecția despre moralitate: „ce facem noi când găsim o bancnotă de 100 de ron pe stradă?” Apoi realizezi că lecția asta nu ți-a predat-o nimeni încă. Când apare consortul și te întreabă de ce nu ai intrat încă în magazin, dai din umeri, tot tâmp, și îi arăți hârtia. Da’ de ce te simți ca și cum ai furat-o??? 😕  Nu ai răspuns nici la asta.

În concluzie: ce facem noi când găsim bani pe stradă? Era mai simplu cu portofelul.

Nu știu ce fac alții și nici ce ar fi trebuit să fac, dar între timp am găsit niște copii care i-au scris scrisori lui Moș Crăciun, cum că ar vrea și ei anul ăsta ceva cadouri.

P.S. Astăzi Dagatha împlinește exact 4 ani! 😀

Anunțuri
 
29 comentarii

Scris de pe Noiembrie 26, 2014 în Despre viață

 

Etichete: , , , , , ,

29 de răspunsuri la „Ce facem noi când găsim un portofel cu bani?

  1. Irina

    Noiembrie 26, 2014 at 11:07 pm

    Frumos! Pariez că ai scris postarea cu un sentiment ciudat de vinovăţie nefondată. Explicaţia o ştii sigur. Banii nu ne cad din cer, nu zac pe stradă aşteptându-ne să îi culegem, de aici şi reactia „tâmpă”. Am trăit nu demult ceva asemănător, doar că în cazul meu a apărut o tanti dintr-o farmacie din zonă care plângea disperată: ” erau ultimii mei bănişori!” Am răsuflat uşurată când i-am returnat posesoarei. Vinovăţia iniţială a fost înlocuită cu un sentiment de reparaţie-gen faptă bună! Erau banii de reţetă ai bătrânei. Şocul a venit abia când mi-a tras mâna fără să mă aştept şi a vrut să mi-o sărute.

    Zi aniversară deci! Păi, să vă bucuraţi unul de celălalt mulţi ani cu inspiraţie şi cititori fideli.

     
    • dagatha

      Noiembrie 26, 2014 at 11:22 pm

      Da, exact: un sentiment ciudat de vinovăție…
      De pierdut am pierdut şi eu uneori bani. Şi ştiu cam cum trebuie să se fi simțit cel în cauză. De asta m-aş simți mai confortabil să fac ceva cu ei pentru altcineva.

      Mulțumesc de urare! La fel şi ție! 🙂

       
  2. Poteci de dor

    Noiembrie 27, 2014 at 12:18 am

    Mulţi înainte! Nu te mai gândi. Ştiu ce simţi. Eu am găsit 15 lei. Zburau pe lângă un tei. nu am găsit pe nimeni plângând dar am luat o pâine şi ceva salam primului om care a întins mâna spre mine în ziua aia. Irina spune bine ce spune…

     
    • dagatha

      Noiembrie 27, 2014 at 12:22 am

      🙂
      eu sper să fac nişte copii fericiți… 🙂

       
      • VictorCh

        Noiembrie 27, 2014 at 2:48 pm

        „eu sper să fac nişte copii fericiți…”
        Hm! TARE ambigua si interpretabila exprimarea, in CEL PUTIN doua directii diferite (una dintre ele ramificabila in variante)…

         
        • dagatha

          Noiembrie 28, 2014 at 6:41 pm

          😆
          Din gama… „reparăm umbrele pentru dame stricate!” 😆

          Acum…nici cealaltă exprimare nu ar fi fost foarte…reușită. E drept că nu m-am gândit că ar putea pune la îndoială cineva mesajul artistei 🙄 , dar dacă tot veni vorba, m-am apucat să analizez situația creată.
          În principiu… complementul direct e mai „lipit” de verb decât celelalte complemente:
          http://ebooks.unibuc.ro/filologie/NForascu-DGLR/complemente.htm
          Evident, nu excludem posibilitatea unei topici…mișcătoare 😀

           
          • VictorCh

            Noiembrie 28, 2014 at 11:54 pm

            Pai variantele diferite incep de la acceptiunile diferite ale verbului „a face”… 😛

             
  3. alma nahe

    Noiembrie 27, 2014 at 1:43 am

    Și eu am găsit una albastră. Eram cu o prietenă, ea a văzut-o. Am zis că eu am găsit-o fiindcă eu am pus-o să traversăm strada. A ridicat-o, am râs, a intrat în primul magazin, a schimbat în două de 50 și una mie, una ție. Din „una mie” a ei a luat pizza și bere. Cu jumătatea mea am plătit trenul înapoi, acasă. The end. 🙂

     
    • dagatha

      Noiembrie 28, 2014 at 6:42 pm

      Și uite așa, ați avut o zi de pomină împreună! 😀
      Bănuiesc că oricum nu se întâmplă des să pățești așa o treabă…

       
  4. tsrifsawdrow (by anowen)

    Noiembrie 27, 2014 at 5:51 am

    dar cati bani ti-ai dori sa gasesti?

     
    • dagatha

      Noiembrie 27, 2014 at 6:41 am

      eeeu??? păi tocmai ce-am zis . 🙂

       
  5. Drugwash

    Noiembrie 27, 2014 at 11:37 am

    La mulţi ani lu’ d’Agathu’! Şi ţie, na, dacă tot eşti prin preajmă! 😛

    Dacă n-ai sunat la 22.22.22, e bine, că s-a schimbat numărul între timp. XD Ideea e că da, dacă observi la timp că cineva din jur caută ce-a pierdut, e de bun-simţ să-i alini tristeţea înapoindu-i ce-ai găsit. Dacă nu, numeşte-l ‘noroc’ şi gata

    Oricum, nu cred că se mai ocupă cineva în ziua de azi cu ‘camera ascunsă’ ca să facă şotii de genul bancnotă legată cu aţă care ‘zboară’ de cum te apleci s-o ridici şi după cîteva zile/săptămîni/luni/ani „se rîd” nişte unii de se prăpădesc uitîndu-te la tine pe sticlă. :X

     
    • dagatha

      Noiembrie 28, 2014 at 6:48 pm

      Mulțumescu-ți! 🙂

      N-am sunat că înghețasem cu hârtia în mănușă… Nu știu dacă a fost noroc sau întâmplare…Știi ce gând mi-a trecut prin minte? Ce o fi zis cel care a găsit bănuți pierduți de mine? 😆
      Am decis ca hârtia să meargă către un copil care are mai mare nevoie (și mai reală) decât mine 🙂

       
      • Drugwash

        Noiembrie 28, 2014 at 8:39 pm

        Cu drag! 😉

        Cred că cel mai simplu şi corect e să spui „mulţumesc” în gînd, indiferent cine ar fi destinatarul vorbei: întîmplarea, providenţa, destinul… Dar fiecare gîndeşte după cum i-e felul. Unii ar putea zice: „puii mei, nu puteai să pierzi mai mulţi odată!?” 😀

        Acum, odată ce ţi-au intrat oficial în posesie, e decizia ta ce faci cu ei, fiindcă de-acum îţi aparţin. Nu ştiu dacă gîndurile bune trebuie să fie declanşate numai de întîmplări asemănătoare, dar e bine cît încă mai există gînduri (şi acţiuni) bune. 😉

         
  6. VictorCh

    Noiembrie 27, 2014 at 12:33 pm

    La gasirea unui PORTOFEL cu bani se disting doua cazuri.
    Daca in portofel se gaseste si vreo modalitate de identificare a posesorului acestuia si o modalitate de contact (adresa, telefon, loc de munca…), treaba este oabla – te duci si-i restitui omului proprietatea lui, punandu-l sa-ti plateasca drumul cu taxiul dus-intors (daca nu cumva suma e mai mica decat aceasta valoare; daca suma e mai mica, atunci arunci portofelul – asa cum este – in prima cutie postala si te rogi ca postasul sa fie cinstit (sa nu ia EL banii si sa arunce / sa distruga portofelul cu actele) si posta sa continue sa transporte actele fie la politie, fie la posesor, cum facea inainte).
    Daca nu contine portofelul nici o modalitate de depistare (nici macar vreo carte de vizita sau vreun biletel olograf care sa specifice nume – si telefon si/sau adresa si/sau loc de munca) atunci cazul se trateaza ca la gasirea banilor (dar cu grija: in cazul pastrarii, spre deosebire de bani – care sunt anonimi – portofelul poate sa fie recognoscibil si identificabil ulterior).

    Daca se gasesc bani (anonimi prin definitie), totul depinde de suma – altfel se trateaza gasirea a 10-50-100 de lei (sau de euro sau de vreo alta valuta in valoare oarecum echivalenta) decat gasirea a catorva zeci/sute de mii de lei sau de euro (sau de alta valuta cam de aceasta valoare).
    La o suma mare astepti sa se produca vâlva fireasca (ORICUM va vui orasul) si afli indirect ai cui sunt banii si i-i dai (si te rogi sa aiba respectiva persoana suficient bun-simt incat sa recompenseze cat-de-cat si gasitorul).
    (Daca orasul nu vuieste intreaba-te DE CE, AI CUI or fi fost banii si CUM obtinuti de nu sunt cautati, si hotarasti in consecinta. Cel mai sigur este „sa-i pui bine” undeva, intacti, si sa astepti cateva luni pana vezi daca nu cumva te cauta pierzatorul pe tine.)
    La o suma mica ii multumesti in gand celui care i-a pierdut si-ti vezi de treaba, pierderea constituind pt acela o „invatatura de minte”. (Atunci cand am pierdut EU bani, JUR ca nu m-a cautat nimeni sa mi-i restituie, si mai jur SI ca „m-am invatat minte”.)

    ATENTIE, ca la restituirea portofelului sau a sumei mari exista riscul ca in loc de multumiri sa te alegi cu bataie (sau cu proces juridic, sau MACAR cu ancheta), ca (ci’ca) suma pierduta ar fi fost mai mare decat cea restituita.

     
    • VictorCh

      Noiembrie 27, 2014 at 12:36 pm

      P.S. La mai multi! (Si la mai mare!)

       
      • dagatha

        Noiembrie 28, 2014 at 7:26 pm

        Mulțumesc! 🙂 Cititorii să-mi trăiască! 😉

         
    • dagatha

      Noiembrie 28, 2014 at 6:59 pm

      Ferească Dumnezeu de sume mari! Alea aduc belele! Direct la poliție m-aș fi dus!!! Treaba lor ce ar fi făcut cu ei!
      Restul…e foarte clar, în teorie 😀

       
      • VictorCh

        Noiembrie 29, 2014 at 12:10 am

        CA DE FOC m-as feri sa ma duc la politie cu asa ceva… Eventual doar sa le las anonim banii in fata portii (da’ nici asta – din cauza parantezei de la sfarsitul comentariului)… AI cumva idee cam CATE zeci / sute de ore de ancheta te-ar astepta ca sa reusesti sa-i lamuresti (si NU vei reusi!) de modul… dubios (pt ei) in care ai intrat in posesia respectivilor bani? Cate prezentari la politie, cate interogatorii de suportat, cate declaratii de completat? Fui! (Iar ei cu multa placere ti-ar „face zile fripte”, pt toate belelele pe care li le-ai adus LOR pe cap – incepand cu toata scriptogaraia pe care trebuie EI s-o completeze, si cu toate intrebarile la care trebuie EI sa raspunda – daca declara si predau suma.) Da’ se mai poate si (daca tie nu ti-au dat vreo hartie la mana ca tu le-ai predat si ca ei au primit de la tine banii) sa ai bafta (ta personala) si sa „subtilizeze” ei banii („ei” – indiferent cine si cati, si indiferent intre cati s-ar imparti banii si pana la ce grad si nivel ierarhic ar ajunge imparteala), nemailasand nici un fel de urma scriptica si scapand astfel ei de toata bataia de cap ulterioara, dar pe tine lasandu-te tot in… „cacao” daca „te intreaba de sanatate” despre banii gasiti fostii proprietari ai acestora, cei care i-au pierdut (fiindca n-ai avea nici un fel de dovada ca i-ai predat si – din pdv al mafiotilor in cauza – esti TU, gasitoarea, buna de restituit suma in cauza, indiferent CE ar trebui sa-ti vinzi pt asta)…

         
        • dagatha

          Decembrie 1, 2014 at 10:56 pm

          Mamăăă! Ai făcut episodul ăsta să pară desprins din filmele americane. Pardon! De fapt e tipic românesc. Nici măcar o faptă bună nu poți face fără să trezeşti suspiciuni! 😆
          Cum o dai/faci, tot prost iese, aşa că nu poți decât să-ți doreşti să nu dai niciodată peste nimic 😀

           
          • VictorCh

            Decembrie 2, 2014 at 11:23 pm

            1. Nu l-am facut eu – n-am facut altceva decat sa-mi rememorez (si sa adaptez) patanii oarecum similare intamplate unor cunostinte (mai apropiate sau mai vagi – sau unor cunostinte ale unor cunostinte).
            2. La ce gen de oameni intalnesc ei mai-mereu, nici macar nu-i de mirare ca li s-a intiparit un anumit mod de a gandi, astfel incat orice act de bunatate gratuita si dezinteresata li se pare dubios si cauta ca TOTUSI sa reuseasca sa-i dibuiasca motivele (interesele) ascunse…
            3. Din pacate, acest „dat peste ceva” nu poate fi programat – daca nu e si nu e, nu-l poti chema si daca e sa fie, nu poti scapa de a ti se intampla… Daca ti s-a intamplat, nu-ti ramane decat sa vizualizezi si sa analizezi optiunile – sau sa procedezi in mod instinctiv, necugetat*…
            * „Necugetat” nu inseamna neaparat, „automat”, implicit, ca procedezi rau, ci doar ca procedezi fara sa-ti fi analizat variantele (optiunile) si argumentele pro si contra fiecareia – adica_ca nu ai cugetat asupra problemei ivite.

             
            • dagatha

              Decembrie 6, 2014 at 11:52 am

              Deci clar, nu mă ma uit pe jos când merg pe stradă! 😆

               
  7. adelinailiescu

    Noiembrie 27, 2014 at 5:54 pm

    La multi ani si la multi bani! 🙂
    Daca intrebai „ce facem noi daca vedem o fisa pe strada”, stiam sa-ti raspund: ne aplecam si o luam, chiar daca e de 1 ban, altfel Dumnezeu o sa zica ca n-avem nevoie de bani si nu ne mai da deloc! Eu asa fac. 🙂

     
    • dagatha

      Noiembrie 28, 2014 at 7:05 pm

      😆
      Adelino, de eram cu tine când am găsit-o…alta era treaba! 😆
      Mai bine îți cer numărul de telefon și te sun când se mai întâmplă! 😆

       
  8. Mihaela

    Noiembrie 28, 2014 at 1:40 pm

    LA MULTI ANI!!!!!!!!!!!!!

     
    • dagatha

      Noiembrie 28, 2014 at 7:06 pm

      Mulțumeeesc! Ce bine că ai mai dat un semn! ❤

       
  9. wordwasfirst

    Noiembrie 30, 2014 at 9:32 pm

    La Mulți Ani ! Posturi căt mai interesante și cititori cât mai fideli! În ceea ce privește banii, eu cred că nimic nu e întâmplator… 🙂

     
    • dagatha

      Decembrie 1, 2014 at 10:16 pm

      mulțumesc! 😉
      Corect, nimic nu este întâmplător! De data asta am descoperit repede ca e…”scopul întâmplării” 🙂

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Cosmisian's Blog - Ganduri Neinfinite

“I've lived through some terrible things in my life, some of which actually happened.”― Mark Twain

Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Thaumaturge

talk about candles, circles, planets, stars, bananas, chants, runes and the importance of having at least four good meals every day”

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Un blog de poveste

Oborul cu fantezii

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută. crochiuri. cotidiene

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: