Poveste de iarnă

Oare numai de Crăciun poți fi „mai bun”?

Cu siguranță că nu! Doar că atunci se întâmplă să simți mai puternic că vrei să faci pe cineva să simtă bucuria pe care o porți și tu în suflet. Sau poate atunci ți se oferă ocazia, chiar dacă nu ai luat în calcul nicio faptă bună de bifat până în acel moment.

Nu vrea nimeni să fie Scrooge, cu atât mai puțin când se apropie sărbătorile. Nici pe falșii filantropi cu intenții ascunse și doritori de imagini înrămate nu i-am agreat niciodată. Mi-au plăcut oamenii simpli, dornici să rămână anonimi, oamenii cu suflet mare, dar care nu au făcut din această calitate o carte de vizită pe care să o afișeze cu importanță la fiecare apariție.

Din gama „hai să facem o faptă bună”, indiferent de persoană sau moment, am fost norocoasă: a dat fapta bună peste mine! Cineva a decis să găsesc o invitație lansată de Adriana. O prietenă nouă, psiholog, persoană fizică, fără obligații contractuale cu nicio firmă sau companie care să-și facă reclamă pe spinarea altora. Doar o sufletistă care iubește foarte mult copiii și pe care o sensibilizează orice suferință umană. Iar invitația suna așa:

Și eu vreau să fiu Moș Crăciun!

Visez si acum la momentul când eram mică și mă bucuram nespus la venirea lui Moș Crăciun. Orice mă fascina…mirosul de brad, fulgii de zăpadă, căldura din casă, mirosul de cozonaci și portocale, zumzetul mamei și al surorii mele când ascundeau cadourile, colindele, fețele îmbujorate ale copiilor…într-un cuvânt: TOTUL!
Acum însă trăiesc Crăciunul altfel, dar reușesc să-mi retrăiesc copilăria prin bucuria de a ajuta alți copii să descopere magia venirii lui Moș Crăciun.
Și pentru că promisiunile trebuie îndeplinite, anul acesta mi-am propus să fac fericiți 80 de copii, pentru care Moș Crăciun nu ar exista fără ajutorul nostru, al tuturor.
Sunt 80 de copilași din comuna Luizi Călugara, judetul Bacău,cu vârste cuprinse între 3 si 13 ani, mulți dintre ei aparținând unor familii monoparentale, datorită decesului unuia dintre părinți sau unor familii necăjite, copii ai căror părinți muncesc cu ziua pentru a-și crește cât mai frumos și sănătos copiii. Sunt copilași care merg desculți la școală, care scriu pe ce apucă pentru că nu au caiete, care mănâncă doar o masă pe zi și care nu îndrăznesc să creadă în Mos Crăciun pentru a nu fi iarăși dezamăgiți.
Așadar, dețin 80 de scrisorele pline de vise și dorințe și caut 80 de Moși plini de dragoste și bunătate.
Dacă vrei să fii și tu Moș Crăciun, nu ezita să mă contactezi și iți promit că vei avea un Crăciun altfel.

Cu speranță și zâmbete,
Adriana Z.

P.S. Și pentru atunci când cuvintele nu conving, vă prezint câteva imaginile campaniei de anul trecut, precum și imagini cu scrisorelele ce vă așteaptă (toate alese în mod aleatoriu).

Mi-am amintit și eu de Moș Crăciunul copilăriei mele… Cât m-am rugat și am așteptat perechea aia de patine! Cum o visam noaptea înainte de venirea Moșului și ce greu era să văd că nu era sub brad. E greu pentru un copil să înțeleagă de ce nu îi sunt ascultate dorințele. Norocul meu a fost că nu a fost niciodată locul de sub brad gol în vremea copilăriei. Mereu se găsea câte ceva pentru alinarea gustului amar de la visele neîmplinite. Și m-am văzut deodată în postura persoanei care poate să schimbe ceva pentru alții. 80 de scrisori. 80 de copii. 80 de suflețele care și-au făcut speranțe că vor avea momentul lor de bucurie. 80 de povești de viață.

10372920_337374159777705_2340498104112043769_oMi-am ales și eu scrisoarea din cele 80. Apoi, pentru că s-a întâmplat (!?) să dea norocul peste mine, am mai ales una. Apoi prietenii mei și-au ales și ei câte una sau chiar mai multe. Și treptat, scrisorile și-au găsit destinatarii. Au mai rămas doar trei, deocamdată.

Am dat peste unele atât de emoționante încât nu mi-am putut stăpâni lacrimile..

10553650_337374369777684_7534054581752418632_o

Pentru că mai există oameni care cred în Moș Crăciun și în bucuriile mici făcute altora, pe 25 decembrie dimineața, copiii vor ieși din case cu ochii mari și cu inima cât un purice, căutând nerăbdători cu privirea cutia cu numele lor pe ea.

Această prezentare necesită JavaScript.

 Tu ți-ai epuizat faptele bune pe anul ăsta?

……………………………………………………………………………………………………………………………………

Imaginile aparțin Adrianei Z.

14 comentarii

  1. Da, frumos! Dar mâine? Mă gândesc la faptul că multor copii le lipsesc lucruri elementare: hrană, hăinuțe, igiena, căldura, lumina, pe care noi ni le permitem, ni se par normale, din păcate unii din ei doar visează la ele…
    Deci, nu doar de Crăciun, ar fi bine să fie doar un început… 🙂

    • în scrisori majoritatea cer ghetuțe, geci, mănuşi…sănătate şi ceva jucării…
      Pentru unii jucăriile sunt un lux. Paradoxal, nu? Pentru că tocmai asta ar trebui să aibă la vârsta lor..Mâine…cine ştie ce va mai fi pentru fiecare dintre noi…

  2. Ce bucurie pe acel copil cu elicopterul. Sincer, la un astfel de cadou si eu m-as bucura, chiar daca imi permit sa imi cumpar. Cred ca a fost unul dintre cele mai mari cadouri primite de el. Felicitari, felicitari tuturor celor care se implica in asa ceva. Eu nu prea ma implic in astfel de cazuri, imi plac mai mult cazurile unde este nevoie de bani pentru diferite tratamente, acolo am experienta.

    • Mulțumim!
      Important este să facem câte un astfel de gest. Indiferent de anotimp și fără vreo ocazie anume.
      Când e vorba de bani pentru diferite tratamente…chiar e nevoie mare de ajutor!

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s