RSS

Trecut-au anii…

09 Dec

Vreo patru, mai exact, după cum mă lăudam într-o postare anterioară.

Nu mai știu exact de unde mi s-a năzărit treaba cu blogul personal, într-un moment în care habar nu am avut ce presupune asta. Știu doar că mi s-a pus de-a curmezișul și nu m-am liniștit până nu l-am creat. Din nimic. Căutând să aflu detalii, am învățat lecția asta în toți cei patru ani care s-au scurs, și tot ar mai fi câteva capitole de străbătut. Iar senzația este că asta am făcut dintotdeauna. Singurul lucru cu adevărat constant a rămas plăcerea de a scrie. S-a mai adăugat bucuria de a fi citită!🙂

Am început mai stângaci în primul an, ca primii pași pe are îi faci uitându-te în spate să vezi dacă există cineva care să te prindă în caz de cădere. Sau măcar dacă este cineva pe aproape să-ți vadă lacrimile rostogolindu-se pe obraz, eventual să arunce o vorbă bună drept consolare atunci când ai cel mai mult nevoie de asta.

Prima mea cititoare a devenit una dintre cele mai bune prietene, chiar de la distanță. Un lucru care s-a întâmplat…nu știu cum sau când, este suficient că ne-am trezit râzând și plângând despre aceleași lucruri. O discuție pe blog, reluată în zilele următoare, un cadou – surpriză, o întâlnire pe fugă, urări cu drag în moment speciale, un umăr de sprijin, o porție bună de voie bună sau o ciupitură zdravănă… Acestea sunt lucrurile care ne-au apropiat, dincolo de pasiunea comună pentru scris.

De-a lungul timpului, oamenii au intrat, au citit, unii au rămas și au revenit cu drag. O mare parte dintre cei cu care am interacționat la începuturi au dispărut de tot din bloggosferă, alții s-au reinventat. Am schimbat stilul, am schimbat temele, chiar imaginea blogului, m-am schimbat eu însămi de-a lungul celor patru ani. Nu cred că a fost un lucru voit, conștient, ci, mai curând, a fost ca un vârtej care te ia cu el în adâncuri fără să te întrebe dacă asta e cea ce-ți dorești. Dar odată prins în el, înțelegi că este un pas important spre evoluție. Am făcut pauze și am revenit, am întrebat și am primit răspunsuri, am învățat multe despre formă și despre conținut. Am trecut de la a scrie un simplu jurnal virtual, la a scrie un blog.

„Viața aici, printre bloguri este exact la fel ca viața reală”, spunea Camelia într-o discuție pe care am purtat-o zilele trecute. Pentru că și aici se întâmplă să le crească unora aripi, poate mai devreme decât ar fi trebuit. Nu-ți rămâne timp nici măcar să spui „la revedere” sau „îmi pare rău”. Iar asta ar trebui să ne facă să ne oprim pentru o clipă din goana noastră nebună și să ne întrebăm care sunt lucrurile care merită cu adevărat.

Da, e adevărat, „timpul are prostul obicei de a fi ireversibil”, spunea Octavian Paler, dar de noi depinde să facem în așa fel încât să merite fiecare clipă.

 

 
28 comentarii

Scris de pe Decembrie 9, 2014 în Păreri

 

Etichete: , , , , , , , , ,

28 responses to “Trecut-au anii…

  1. Drugwash

    Decembrie 9, 2014 at 9:13 pm

    Săru’ mîna şi huguleţ mare-mare!😉

     
  2. dagatha

    Decembrie 10, 2014 at 6:06 pm

    🙂
    Nu ai pentru ce!

     
  3. psi

    Decembrie 10, 2014 at 6:14 pm

    găsisem acum câteva minute un comentariu de la gelu: „Era cât pe ce să mă iscălesc la final. Cu starea asta mă retrag de pe acest pământ. Prea multă cafea(amară) îmi face rău. Nu era drept să mă iscălesc(mi-am dat seama că nu sunt vreun Marin Sorescu) și nici nu vreau să mă uitați… prea greu. :(” era scris la o poveste sf de-a mea, din ianuarie….
    câte bloguri ne-au tăcut de când ne ştim? da, în blogging e ca şi în viaţă: oamenii vin, iau ce au nevoie, pleacă, revin dacă mai vor, dacă mai pot… uneori se duc la cer. şi rămân cuvintele.
    tu spui patru ani, dar în inima mea parcă s-au adunat atât de mulţi de când te ştiu!🙂
    la mulţi ani blogului tău. ţie. parcă ieri era pinţu mic…. mai ştii?🙂 mai ştii când m-ai botezat pisicimea? (numai tu îmi spui aşa şi mi-e drag că numai tu) când am primit cartea ta… când am pierdut amândouă numerele de telefon…

     
    • dagatha

      Decembrie 10, 2014 at 6:40 pm

      😦
      Am rememorat câteva dintre dățile în care poate nu l-am înțeles…poate nu am avut suficientă răbdare…
      Da…câtor oameni cu care am împărtășit lumea sta virtuală (?!) le-au crescut aripi…
      Mulțumesc, Pisicimea Ta!😉 La fel. Se pare că am suplinit numerele alea de telefon până la urmă!😉

       
      • psi

        Decembrie 10, 2014 at 6:43 pm

        sunt mai puţin importante numerele, este?🙂 eu te-am sunat cândva pe un număr greşit, tu ai sunat pe altcineva… ce amintiri mai avem!

        cât despre înţelegere… eu cred că aşa trebuia să fie. ca şi faptul că acum acele cuvinte- ale lui- capătă alt sens.de ne-am putea accepta (şi ierta) mai uşor… am înţelege că timpul este atât cât trebuie să fie.

         
        • dagatha

          Decembrie 10, 2014 at 6:48 pm

          Da..timpul este atât cât trebuie să fie… Nu poți cumpăra, nu poți dărui, nici măcar nu poți visa veșnicia…

          Despre numere…daaa! Amintiri cu râsete!😀
          A…constat că nici acum nu îl am. Numărul zic!😆

           
          • psi

            Decembrie 10, 2014 at 6:49 pm

            oricând vrei, ţi-l dau. unul dintre ele este public, dar celălalt… strigă după el.🙂

             
            • dagatha

              Decembrie 10, 2014 at 6:52 pm

              Ah! da! Uitasem cu partea…„publică”!😆 😉
              Vorba ta…dacă cineva vrea…găsește!😀

               
              • psi

                Decembrie 10, 2014 at 6:54 pm

                ei, eu sunt uşor găsibilă. mai greu e cu partea… sociabilă!😀😀😀 uneori nici eu nu mă suport.

                 
                • dagatha

                  Decembrie 10, 2014 at 6:55 pm

                  😆
                  Când nu te suporți tu, zi-mi mie! Că suplinesc!😆

                   
                  • psi

                    Decembrie 10, 2014 at 6:55 pm

                    =)))))))))))

                     
                    • dagatha

                      Decembrie 10, 2014 at 6:56 pm

                      😉

                       
                    • ComiCultural

                      Decembrie 21, 2014 at 7:52 pm

                      Cu riscul de a-i stimula lui Psi dorința de a mă electrocuta cu gheare de pisică de înaltă tensiune dramatică🙂, contrazic „Viața aici, printre bloguri este exact la fel ca viața reală”. Adaug un NU pe la mijloc.
                      Deși are minusul de netăgăduit al lipsei verității contactului direct și al experimentelor cu toate simțurile (a se interpreta la modul platonic ce scriu), blogosfera are un MARE PLUS: permite explorarea mai bună a iraționalului, a emoționalului din(tre) noi. Aici, avem răgaz să ne divulgăm mult mai multă cantitate/calitate sufletească decât în viața reală. E adevărat, blogosfera are un decalaj de spontaneitate, dar permite adaosuri de profunzime, pe alocuri.
                      Și încă ceva: ireversibilitatea timpului, ”atacată” de Paler, nu mă îngrijorează. Sunt puțin neliniștit de neantul de după, dar nici el nu mă deranjează excesiv. Pentru că, înapoia mea, înaintea acestei existențe, am experimentat atâta neant și nu am simțit nicio frustrare. Sănătos e să te mulțumești cu ce ai. Sau n-ai.
                      Gata cu filosofia aneantizării. La mulți ani!

                       
                    • psi

                      Decembrie 21, 2014 at 8:18 pm

                      ştii, miai, de fapt mă gândeam astăzi, absolut din senin (deşi ningea dincolo de ferestre) că de crăciunul trecut te preumblai pe la cheia, parcă. este? şi abia ce ne cunoscuserăm…
                      cum o fi trecut timpul ăsta?🙂
                      cum vezi îs paşnică precum un mâţ decembrist torcător supt brazi.

                       
                    • ComiCultural

                      Decembrie 22, 2014 at 10:18 am

                      Poate e bine să nu-i simțim trecerea, asta înseamnă că ni l-am Umplut, nu l-am lăsat să curgă în goliciunea lui ereditară.
                      Cheia a fost o experiență plăcută, mai puțin meniul a la ”Disaster Chef”, cum scriam atunci pe blog …🙂

                       
                    • dagatha

                      Decembrie 27, 2014 at 10:18 pm

                      Comicule, sper că îți fu plăcută electrocutarea cu ghearele😆 Și că a fost un Crăciun vesel.🙂
                      Cei din virtual sunt oameni reali care-și scriu gândurile, își deplâng frustrările sau, cum zici tu, își explorează mai bine iraționalul și emoționalul. Poate pentru unii e mai ușor să se exprime sau să „mintă”. Unii aleg să-și ascundă identitatea și asta a determinat pe alții să afirme că sunt niște măști, niște impostori. Nu e ca în viața reală pentru că aici cuvintele mai pot fi șterse, imaginile mai pot minți. Și, eventual, cei care s-au dus dincolo, încă mai există aici.

                       
  4. Andreotti

    Decembrie 10, 2014 at 9:46 pm

    Ce s-a întâmplat cu Gelu??? Ah, spune-mi că nu s-a dus… :((((

     
  5. eumiealmeu

    Decembrie 10, 2014 at 11:45 pm

    eu, ca una dintre cele mai bune prietene ale tale🙂 – noroc de faptul că nu știu să pun plangărețul că l-aș posta aici pentru că nu m-ai intitulat *cea mai bună!*, dar te iert, pentru că ar fi chiar culmea să ne supărăm și după ce îmi ridici osanale…🙂 și la ceas de blog aniversat…🙂 , blogul, nu ceasul, da, că despre blog vorbim…🙂 eu zic așa… să trăiască cine scrie, să se bucure cine citește, să fie fericit cine …. trăiește… – adică, da, toți…… adorus maximus…🙂

     
    • dagatha

      Decembrie 10, 2014 at 11:53 pm

      🙂
      Mi-a scăpat asta cu „una dintre:..😀 Am să repar eu cumva!😀
      Să fim sănătoşi…zic!

       
  6. Simion

    Decembrie 11, 2014 at 11:08 am

    Si cel mai important, ai un blog care mie imi place, scrii foarte curat, sincer si frumos. Nu te citesc de mult, dar mai intru pe blogul tau macar o data pe saptamana. De ce nu iti cumperi un domeniu?

     
    • dagatha

      Decembrie 18, 2014 at 10:29 pm

      Mulțumesc…🙂
      Probabil că este următorul pas pe care îl voi face… curând🙂

       
  7. Dan

    Decembrie 13, 2014 at 2:02 pm

    Un tip, al cărui nume nu spune încă prea multe fiind mai cunoscut ca „omul din spatele campaniei online a lui Iohannis”, spunea într-un interviu că bloggingul din România suferă de „mari orgolii, păreri prea puţin avizate şi cu zero disciplină”. Şi-i dau dreptate. Tu însă, eşti una dintre excepţii.
    La mulţi ani !

     
    • dagatha

      Decembrie 18, 2014 at 10:06 pm

      🙂
      Am roșit!

      Mulțumesc, Dane!🙂
      Mă bucur să fiu printre oameni buni. De aceea, caut să-i păstrez🙂

       
  8. vavaly

    Decembrie 15, 2014 at 10:35 am

    spunea Oana Mihai zilele trecute ca copiii nostri au crescut impreuna. cam asa si cu flacaii nostri. de patru ani ne consultam, ne citim, ne incurajam si ne bucuram ca suntem si ca ne cunoastem.
    suisuri si coborasuri, la fel ca in viata.
    hai sa fim sanatoase si sa ne citim si la pensie🙂.

     
    • dagatha

      Decembrie 18, 2014 at 10:21 pm

      Da! De patru ani ne știm!🙂
      Ar fi cazul să ne și întâlnim!😀
      Sănătoase să fim, alături de cei din preajma noastră!🙂

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: