Atenție: Sărbătorile se țin offline!

Viața la țară are avantajele ei. Unul dintre acestea este că ai parte de imagini de vis când deschizi ochii în zori de zi și ți-i arunci (sic!) pe fereastră. Retina trebuie să fie pregătită pentru ce va urma, astfel încât să trimită comanda rapidă spre creier și apoi spre cavitatea bucală. Aceasta se va deschide instantaneu și sunete de tipul „Wow!” vor ieși necontrolate.

În asemenea context, este mai mult decât evident că nu poți sta în casă, cu laptopul în brațe, tastând liniștit sau interacționând cu virtualul!

„A-nceput de ieri să cadă…câte-un fulg. Acum a stat!” 

Fulgul da, copiii nu! Ei au început să cadă pe rând și să rămână așa, în zăpada pufoasă, râzând în hohote, cu obrajii pișcați de ger și picioarele înghețate. În afară de niscaiva mame paranoice (sau o fi fost numai una?), nu era nimeni să împiedice marea bucurie.

Bine, nu toți au putut ieși…pe picioarele lor, dar însoțitorii s-au supus:

Sau au luat…frâiele în mâini și au ieșit cu caleașca la plimbare, numai că în loc de șase cai frumoși, au găsit doi vecini inimoși! 😀

Unii au fost îngropați…

Asta până când cineva a luat taurul de coarne discul special pentru derdeluș.

Probabil că nenea de la piață a fost promovat la rangul de director de vânzări, după ce Colina a năvălit peste dânsul cu cererea mult peste ofertă. Albastre, verzi sau roșii, ligheanele zburătoare discurile au devenit atracția cartierului și a generat haos pe pârtia special amenajată de doi tați responsabili cu buna dispoziție a copiilor :-D. De aici, lucrurile au luat …întorsături. La propriu! Toată lumea era…dusă cu pluta cu discul.

Această prezentare necesită JavaScript.

„Iar Ancuța cea tânără sta în prag, rezemată de ușor; și-o bătea soarele de toamnă pieziș, aurindu-i jumătate de obraz, în vale, aproape, sticlea Moldova printre zăvoaie, și departe se prevedeau munții, – talazuri de cremene sub pâclele albastre..”

Sau nu chiar așa… Ancuța nu era chiar tânără și o chema puțin altfel, iar toamna devenise iarnă între timp. Ulcelele de vin erau doar niște căni inscripționate din care ieșea aburul vinului fiert cu mirodenii. Deh! Viața la țară! 😀

Cine să mai simtă gradele cu minus? Veselie și voie bună – all inclusive!

Această prezentare necesită JavaScript.

Și apoi…nu știm dacă de la vinul fiert sau de la picioarele înghețate, lumea a simțit nevoia unei plimbări. În copilărie era sania trasă de cai sau mocănița care trecea prin fața casei bunicilor. Acum…a rămas un trenuleț. Cu copii veseli sub o ploaie de zăpadă:

Apoi…adulții au preluat controlul…Zgomotoși!

Viața la țară este frumoasă și pentru că nu auzi claxoane enervante, manele disperate sau scandaluri cu scântei (și luminițe pâlpâind ale celor de la SMURD, ISU sau Salvare). Vara-i verde, iarna-i alb. Copii se joacă nestingheriți, părinții își văd de treburi fără prea multă îngrijorare, petrecerile de fac în foișor 😈

Am trecut în noul an alături de aceeași vecini cu care sperăm să împărțim momente frumoase și în 2015.

La mulți ani!