Azi…viorile tăcură…pentru VictorCh

„tăcerile noastre sună ciudat
și ne bântuie a iarnă tâmplele
cum stăm așa, pe un capăt pierdut de oră,
pe-o dezrădăcinare a silabei curgând.”

CiudatPsi-Words

Da…e ciudat să vorbești cu un om, pentru ca peste ceva vreme (mult prea scurtă vreme!) să citești că a plecat. Pur și simplu, și-a încheiat socotelile, și-a întors spatele către lumea asta și a ales să urmeze o lumină, cine știe către unde. Și i-au rămas valizele în urmă, despletite, căci nu a avut nevoie să ia cu el decât amintirile și poate visele cele împlinite și pe cele neîmplinite. „Descurcați-vă, fraților, fără mine de acum”, ar fi zis. Un bob zăbavă, Victore, dragă! Să ne fi luat la revedere cum se cuvine…

Nu știu dacă vreau sau dacă pot adopta un ton trist astăzi, deși vestea trecerii lui m-a lăsat…în tăcere. Și asta pentru că amintirile mele despre Victor duc spre un om vesel, mucalit, un om extrem de politicos, cu simțul umorului și cu o dragoste aproape obsesivă pentru limba română, pentru corectitudinea ei, indiferent de circumstanțe, pentru cuvinte și sensurile lor.

Existența mea aici, în lumea asta virtuală pe care mulți o acuză de falsitate și o leagă de asumarea unor măști, este datorată unor oameni care m-au citit și comentat cu drag, implicându-se în discuții constructive. Victor(Ch) a fost unul dintre ei…Am avut onoarea de a-l avea cititor fidel din 2012, Blogul D’Agathei fiind excepția de la obiceiurile sale de lectură online, cum singur a afirmat de câteva ori. Comentariile lui extreeem de lungi (după cum se poate vedea în această postare, spre exemplificare), tastate „cu un singur deget” la ore târzii, au disecat fraze, au dezbătut probleme serioase, au contracarat idei, au generat alte postări și alte discuții sau pur și simplu au adus stropul de bună dispoziție. Povești de viață, evocări ale lumii copilăriei sau adevărate lecții pentru cine are ochi să citească și dincolo de rânduri.

Întâmplător sau nu, Victor și-a luat adio de la 2014!  Într-un comentariu simplu. În felul lui propriu.Cu discreție și cu un anumit farmec personal.

Multă vreme voi rămâne cu senzația că el trebuie să apară de undeva, după o pauză lungă cauzată de problemele de sănătate din viața reală și că va porni avalanșa de comentarii peste vreo postare care i-a stârnit interesul, într-o discuție amicală ușor „înțepătoare” cu amicul Dragoș :-).

Drum lin către dincolo, prietene drag…

17 comentarii

  1. pentru că ducem cu noi prin virtual şi viaţa (şi sufletele) despărţirile au exact acelaşi contur trist.
    am aflat şi eu (de la dragoş) despre această plecare şi recunosc că priveam cu un amestec de încântare şi de uşoară invidie spre comentatorul tău care îţi era fidel într-un anume fel. doar la tine îl vedeam apărând… să-i fie trecerea lină şi lumină să ducă cu el! parcă de la o vreme prea mulţi tac… 😦

    citind însă textul tău m-am oprit la altceva: „Existența mea aici, în lumea asta virtuală pe care mulți o acuză de falsitate și o leagă de asumarea unor măști,” eu zic că ar trebui să ştergi asta. te citesc cei care te cunosc, o fac de ani buni şi ştiu…cei care apar vremelnic şi din nevoi mărunte, acuzând… nu te cunosc de fapt. şi e mai bine aşa. iar victor, ei bine, sunt sigură că şi el ar fi spus să ştergi fraza asta fără rost. pentru că te cunoştea. şi te preţuia.

    • Nu știu cum am pierdut comentariul tocmai la tine…:-(
      🙂 Victor a apăru așa…din senin. Cred că de pe un site cu articole despre limba română corectă m-a cules. Și când îi permitea timpul sau sănătatea apărea cu comentarii kilometrice. Nu mi-a trecut prin cap că într-o zi n-o să mai apară…de parcă te aștepți ca o clipă să dureze veșnic…

      Despre frază… Victor ar fi scris un comentariu de 30 de rânduri, alambicat și cu comentarii, alegând sensuri pe care nici nu le-aș fi bănuit! 😆
      Are un rost fraza asta: să facă diferența dintre un Om (cum e Victor) și…alții.
      Mulțumesc de semn, Pisicimeo! Și scuze că se rătăci comentariul taman la tine 😦

  2. „Oamenii iubesc, stau de vorbă și mor. O mai fi ceva?

    Morții tac. Scrutează veșnicia și tac. Lasă iarba să-i facă optimiști până toamna. Atunci mor din nou peste moartea lor veche, grămadă. Și tac, și tac, și tac”!!

    am selectat asta din „”invatamintele” tale de la altii !!…sti, cu toti suntem datori „o moarte” …sunt insa unii oameni care cand mor ….dor….ne doare ca nu-i mai avem ,ne doare ca ne e dor,…”o mai fi ceva??” NU !!!
    incet,incet…ne luam cu viata ..si mai uitam …nu de tot ..dar mai rar…!!
    hai..sa tacem un timp, cu tacerea ne aratam respectul si dorul de ei ..!!
    ps. mi-a placut fff tare „compartimentul” tau cu „ce am invatat de la altii” ai putea adauga acolo si ce ai invatat de la contemporanii” blog-isti”…!!.

    • da…
      cine știe ce o mai fi dincolo..
      ai dreptate, ne luăm cu treburile zilnice…și ne mai trec dorurile de morții noștri…dar la câte un ceas de seară…revin în minte chipuri sau vorbe…

      Mulțumesc pentru apreciere… 🙂

  3. Ca şi tine, voi rămîne mereu în aşteptarea replicilor lui Victor, întrebîndu-mă de fiecare dată – măcar pentru un sfert de clipă – de ce nu dă cu vorba, că doar i-am „ridicat-o la fileu”…

    El a scăpat acum definitiv de problemele de sănătate; noi am rămas cu lipsa lui în suflet. Vom duce-o aşa mai departe.

    Odihnească-se în pace!

  4. Aşadar, „s-a dus să moară puţin”, cel care căuta nunaţe, sensuri şi concluzii pe-acolo pe unde se aşeza în cuvinte despicătoare.
    Fie-i ţărâna uşoară! E greu de uitat cineva ca el, deşi, într-un târziu, totul se uită.

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s