Folosește diacritice că-mi zăpăcești copilul!

Mi-am spus părerea AICI despre cât de important consider că este să folosim diacritice. De altfel, am susținut și campania lui Dragoș în acest sens:

Unii spun că e o chestiune de opțiune, eu tot zic că e una de respect. Față de tine și de cititorii tăi. Dar dacă în ceea ce mă privește este tot o opțiune dacă citesc sau nu o pagină scrisă fără ele, altfel stau lucrurile când e vorba despre copilul meu, novice într-ale cititului.

Că Pințul e flăcău în toată regula de-acum, am mai zis.Că știe să citească, iar am zis. (De fapt, m-am lăudat chiar!) Că mai facem câte ceva împreună, măcar din când în când, reiese din ce am mai postat pe aici.

Azi am vrut să facem o rețetă nouă împreună. O pizza dietetică (pentru cine a mâncat prea multe porcării de sărbători!) Și am împărțit sarcinile: el citea rețeta de pe net, eu zăpăceam ingredientele. Obișnuit deja să citească, ne-am gândit că e un exercițiu bun și binevenit. Fără să fie forțat, evident, a fost alegerea lui să facă partea asta de „treabă”, foarte serioasă și foarte importantă, de altfel! 😉

Numai că bietul copil se împotmolea la fiecare pas și totul a devenit un proces complicat:

1 bucata piept de pui taiat bucatele mici sau fasii subtiri

2 catei de usturoi tocati marunt

Am încercat să-i explic, dar am renunțat repede. Ce naiba să-i spui? Că persoana e prea ocupată cu treburile ei (de altfel foarte bine elaborate, nimic de zis!) ca să mai aibă timp de diacritice? Că nu locuiește în România și, cine știe din ce motiv nu și-a activat tastatura în limba română? Că…„merge și așa”??? (Doamne ferește!) Am încercat să-i mut interesul implicându-l în partea cu gătitul, dar el se încăpățâna să citească în continuare, silabisind nedumerit și gândindu-se de ce nu iese, oare, cuvântul ăla!

Trăim într-o epocă în care nu poți să-i refuzi de tot accesul copilului la tehnologie. Ne place, nu ne place, unele informații sunt mai accesibile așa. De aceea, cred că e importantă și forma în care informațiile ajung la copiii noștri, care trebuie să înțeleagă că un astfel de scris este semn al superficialității, nu o normalitate, și că este o altă modalitate de a stâlci limba asta a noastră.

Eu zic că nu e greu să combinăm două taste ca să schimbăm tastatura în limba română, iar caracterele speciale sunt grupate în partea dreaptă sus, deci ușor de accesat.

Vă rog, nu-mi mai zăpăciți copilul!