D’ale „școalei”…

Integrarea Pințului în viața de școlar s-a făcut rapid și fără lacrimi. Și-a ocupat repede locul cuvenit în mica lor comunitate, și-a găsit repede și prieteni, și-a creat și o imagine. Mai are o singură „problemă existențială” legată de faptul că lumea îi spune pe numele de familie și nu Andrei, dar mai lucrăm la acest aspect. În rest, școala pare a fi pentru el o prelungire a grădiniței. Este la fel de relaxat și de stăpân pe el ca atunci când s-a autoproclamat șef de grupă mijlocie! Prin urmare, la un moment dat a decis să îndeplinească selectiv sarcinile de lucru. Prin „selectiv” înțelegem:

  • doamna a zis să colorăm doi lei, dar eu zic că e bine și numai unul, eventual făcut cu ajutorul unui coleg,
  • la religie nu mai fac deloc că și așa doamna [de religie n.a.] nu verifică,
  • din câte sarcini a dat doamna, mai putem omite una, două, că nu sunt atât de importante.

Această ultimă decizie a micului înțelept de clasa pregătitoare vine după o constatare personală bazată pe experiența proprie a ultimelor săptămâni de școală: „Nu știu ce se întâmplă la școala asta, dar doamna nu ne mai dă teme la română și la matematică (sic!)!”

Dincolo de zâmbetul care mi-a mijit instantaneu în colțul gurii, generat de faptul că am un copil care speculează și care știe să se descurce, mi-am dat seama că dacă nu este activat, se va plictisi mereu foarte repede și mintea-i va fi liberă pentru alte lucruri.

De fapt, voiam să ajung la subiectul Temele pentru acasă la clasa zero.

Clasa zero a fost prilej de scandaluri și discuții în contradictoriu la fel ca orice altă noțiune nou introdusă. Mai mult sau mai puțin gândită în toate detaliile, această modificare a sistemului de învățământ a venit cu tot cu programă, cu metodologie, cu o serie de cursuri de pregătire pentru învățători și așa mai departe. M-am înscris și eu într-un grup creat în jurul acestui subiect ca să fiu la curent cu tot ceea ce se presupune că trebuie să se întâmple cu copilul meu din acest an.

Una dintre controverse o reprezintă temele – mai ales cele de scris – pentru acasă. Programa prevede clar să NU se dea copiilor teme, pentru că trebuie să li se respecte copilăria, iar la școală să se continue învățarea prin joc. Nu sunt în măsură să contest aceste lucruri și nici nu e cazul să o fac. Nici nu sunt o mamă disperată ca plodul ei să ajungă doctor sau avocat încă din clasa zero, ori să aibă multe de făcut ca să mă lase în pace când vin acasă obosită de la serviciu. Pe de altă parte, copilul meu este un copil dezvoltat normal pentru vârsta lui și cred că îi cunosc destul de bine abilitățile, dorințele și aplecările.

Ce înseamnă, de fapt, o temă la clasa zero?

În niciun caz o corvoadă sau o sarcină kilometrică și abstractă, imposibil de realizat la această vârstă. Ar trebui să fie un exercițiu de fixare a unor deprinderi. Este o temă suprasolicitantă să decupeze, să coloreze, să completeze o fișă de lucru sau să inventeze o poveste? Dacă da, atunci toate activitățile cu copilul meu postate aici pe blog sunt astfel de teme și ar trebui să mă lege protecția copilului!

Pe de altă parte, o temă înseamnă o modalitate de a-și asuma responsabilitatea. Clasa zero este semn că școala e deja un lucru serios și că trebuie să se pregătească pentru clasa I. Puțin câte puțin, desigur, fără a fi un exercițiu epuizant.

Trebuie să ținem cont de faptul că astăzi lucrurile stau altfel decât acum 30 de ani. Poate este vorba de o reprogramare genetică a rasei umane sau poate doar evoluție în sensul propriu. Cert este că societatea oferă un alt cadru de formare și dezvoltare. Altele sunt preocupările și atracțiile. Majoritatea copiilor au învățat literele mari la grupa mare. Unii chiar știau să citească. Poți să-i treci acum înapoi la desenat litera „V”? Unii copii simt că au timp liber prea mult și fie se plictisesc (ah! de câte ori aud asta, deși au toate jucăriile din lume și se află cu prietenii!), fie îl petrec în fața televizorului sau a jocurilor pe telefon/tabletă/laptop. Preferați asta în locul unei fișe de lucru cu câteva activități simple?? Să-i lăsăm să uite literele până la anul pentru că ei acum nu trebuie să citească?? Eventual să nici nu-i răspund la clasica întrebare „Mami, cât face …+…??” doar pentru că a depășește numărul 10 și nu e prevăzut în programa școlară?

Pințul nu e un copil care ar face teme oricâte și oricând! Cu toate astea, a simțit lipsa lor când doamna a decis să-i asculte pe părinții revoltați care și-au văzut copiii „chinuiți” cu teme pentru acasă. Pentru el, a face o fișă de lucru e o provocare, mai ales dacă se face repede și e simplă. În plus, e foarte mândru când lucrurile îi ies bine. De aceea, când voi simți că se plictisește, voi sări cu câte o temă de scris, atât cât va avea chef și cât îl va ajuta să nu uite ce a învățat până acum. Sunt mândră de el și de progresele uimitoare pe care le face fără a fi forțat în acest sens și sunt bucuroasă și de alegerea făcută în privința doamnei învățătoare!

În fond, fiecare alege pentru copilul său, nu?

7 comentarii

  1. Părerea mea (poate corectă, poate greşită) e că ar trebui să treci pe homeschooling.
    Şcoala caută să uniformizeze copiii/oamenii (cu tot cu circumvoluţiuni), nu să-i dezvolte la maximumul capabilităţilor lor proprii şi personale. Copiii care nu se înscriu în medie vor fi „traşi” înspre ea. Pentru cei mai slabi ar putea fi un ajutor dar şi o suprasolicitare cu posibile efecte grave (un bun prieten, într-o clasă mică din Generală, a făcut hepatită din cauza efortului psihic mult prea mare). Pentru cei „dezgheţaţi” – posibil genii sau pe aproape – ar fi însă dezastruos să fie reduşi la nimic.

  2. ei fac teme si cand nu fac teme. dante zilele trecute si a intins ustensilele lui de bucatarie de jucarie si s a apucat sa scrie meniul: pui cu rosii, peste cu ananas etc. a muncit pe branci. o pagina intreaga de scris de unul singur fara sa l puna nimeni. daca ii spuneam : gata, acum dam dictare…il mai prindeam nu :)).
    adevar graiesti doamna pe aici. eu recunosc ca la inceput am fost din categoria : vaaai, teme? dar asta pana am realizat si eu ce inseamna de fapt tema, de ce si pentru ce. mai incolo vom vedea ce va mai fi.
    deocamdata de cand am schimbat scoala si doamna e asa cum simteam ca ar fi trebuit sa fie de la inceput. dar poate a fost buna si etapa aceea, pentru comparatie si evidentierea unor lucruri.

    • 🙂
      Până la urmă trebuie să căscăm ochii și urechile la ei. E cel mai bine ca să alegem ce e de făcut.
      Vacanța asta l-am lăsat în pace. A făcut și desfăcut lego. Dar m-a tot întrebat dacă nu are și el niște teme de făcut 😆
      Că până în clasa I se satură de teme…e altă poveste. Și vedem atunci cum putem face să ne adaptăm. 😉

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s