RSS

„Primăvara asta n-o să mă găsească acasă…”

21 Feb

Te ia prin surprindere, te izbește, zdrobindu-ți mințile. După ce te-a pândit o vreme, să vadă cât ești de fericit, cât de frumos crești, câte lucruri te așteaptă să le înfăptuiești, se repede flămândă spre tine. Fără milă. Fără preambul. Fără măcar o notificare prealabilă. Nici ursitoarele nu au voie să citească asta când stau la căpătâiul nou-născutului. Și dacă ai timp să arunci o privire peste umăr, aproape poți să o zărești hulpavă și cu dinții rânjind a victorie meschină.

Ne pare rău…diagnosticul s-a confirmat…aveți cancer…

„Ne pare rău…”

De ca și cum ar putea fi tras cineva la răspundere pentru faptul că au răsărit celule nenorocite, distrându-se printre cele sănătoase într-o joacă stupidă, nedreaptă, sfâșietoare de-a cine crește mai repede.

Mintea refuză să accepte, pentru că este unul din acele lucruri care ție…nu ți se pot întâmpla, nu-i așa? Și după ce navighezi cu disperare printre „de ce”-uri, te lași pe un fotoliu ostenit și gata să renunți. Astfel că, după ce te-a paralizat psihic, nenorocita pune stăpânire treptat pe toată ființa ta. Da, te des-ființează la propriu! Iar organismul cedează pas cu pas până ajungi de nerecunoscut chiar și pentru tine. Nu știi dacă să lupți sau să renunți pentru că totul pare imposibil. Și chiar în momentul ăsta de cumpănă, vine dumneaei din nou și zice:

„Bun, să zicem că te las să te împotrivești. Arunc o licoare magică și dacă o prinzi, te las să trăiești”

Ce faci atunci? Te trezești! Alergi, suni, cauți, întrebi, cheltuiești și, cel ai important, reîncepi să speri! Dai deoparte toate obstacolele. Nu găsești tratamentul? Nu-i nimic, ai prieteni – că doar lucrezi în domeniu. Iată-l. E scump? Nu-i nimic! Ai prieteni și vor face tot ce pot să strângă suma în timp record. E dureros? E greu e îndurat? Nu-i nimic! Lupți până la ultima picătură de sudoare pentru că unele tratamente se vând cu promisiuni. Apoi observi că viața ta pare din nou normală. Râzi, călătorești, ai grijă ce mănânci, îți faci cu regularitate analizele și în continuare speri! Până într-o zi când primești o hârtie cu antet, pe care sunt scrijelite niște cifre. E de fapt un cod prin care ți se semnează sentința. Iar tu, mirat, te uiți din nou peste umăr, în timp ce nenorocita îți rânjește din nou:

Aș! A fost o glumă. Doar nu credeai că…

Ba tu chiar credeai! Ai crezut cu fiecare celulă sănătoasă rămasă în corp că va funcționa…

Săru-mâna, mamă, săru-mâna tată! De azi înainte eu vă voi privi de dincolo

Îți faci ordine în gânduri. Te ierți pentru câte nu ai făcut așa cum ai fi vrut. Le ceri iertare și celorlalți pentru că nu ai fost cum ar fi vrut să fii. Nu mai încerci să înțelegi, nu te mai împotrivești. Cărțile astea cu file îngălbenite sunt scrise cu mult înainte de a ne naște și nu pot fi nici deschise ca să știm din timp ce ni se întâmplă, nici șterse…Facă-se voia Lui…

La revedere, iubita mea soție.. De azi înainte te voi veghea de dincolo

Și te desprinzi cu luciditate din ultima îmbrățișare, a cărei memorie o iei cu tine dincolo, drept umbră a vieții tale aici. Simți că oboseala îți vlăguiește trupul, până la ultima bătaie a inimii. Și apoi…pleci. Cu un sunet de bocet în surdină care să te petreacă pe lumea cealaltă.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Zilele trecute o citeam din nou pe Gabriela. Am putut să trag cu privirea dincolo de cortina ei… Fiecare postare doare. Chiar și pe un străin ca mine, care se trezește rătăcind printre finaluri, lacrimi, frici, urlete, berze, primăveri goale și tristețe. Multă tristețe. Nu pot decât să-mi înghit câte o lacrimă și să tac. Ce poți să-i spui unei mame care e nevoită să-ți trimită copilul înaintea ei în brațele vreunui înger? Că așa a fost să fie? Că așa e mai bine? Că nu mai suferă? O fi suficient? Refuz să-mi imaginez chiar și pentru o clipă fugară ce gânduri tăioase și ce încleștări de pumni…

Iar astăzi…ne-am luat cu toții la revedere de la Răzvan. Sper să-și fi găsit liniștea și calea luminată…

Drum bun, Răzvan! Odihnește-te în pace!

 
10 comentarii

Scris de pe Februarie 21, 2015 în Despre viață

 

Etichete: , , , , , ,

10 responses to “„Primăvara asta n-o să mă găsească acasă…”

  1. Drugwash

    Februarie 21, 2015 at 9:10 pm

    Fie-i Eternitatea o continuă fericire. Iar celor dragi rămaşi, fie-le sufletele împăcate!

     
  2. dagatha

    Februarie 21, 2015 at 9:19 pm

    aşa să fie…😦

     
  3. sweet & salty... psihologul de serviciu

    Februarie 21, 2015 at 10:13 pm

    R.I.P.

     
  4. Poteci de dor

    Februarie 21, 2015 at 10:24 pm

    Să se odihnească în pace!

     
  5. sufletinlumina

    Februarie 21, 2015 at 10:54 pm

    ❤❤❤ Drum bun in lumina! Si celor ramasi un gand bun si multa putere!

     
  6. adelinailiescu

    Februarie 27, 2015 at 10:15 pm

    Unchiul meu s-a simtit ieri sera rau. Azi noapte l-au dus la spital. Au zis ca echografic nu gasesc nimic, ca-i vor face un RMN peste doua zile. Cu mari insistente, fiindca nu mai suporta durerile, i l-au facut pe la pranz. De acolo l-au dus direct in sala de operatie. Medicul a iesit dupa nici jumate de ora si i-a anuntat familia ca l-au inchis la loc, n-au ce sa-i mai faca. Sa-l ia acasa, sa moara pe perna lui. Nu stiu daca maine in zori il mai gasesc in viata, cand ies din tura…
    Totul telegrafic, fara multe cuvinte. Simplu, sinistru si fara explicatii. Si doare…De ce se intampla asa, nu stiu…

     
    • dagatha

      Februarie 27, 2015 at 10:18 pm

      😦
      E…fără cuvinte…😦

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: