Să iubești!
Pentru că soarele nu se satură niciodată
de iubit fiecare obraz al pământului,
de mângâiat fiecare frunză – indiferent de culoare –
de sărutat fiecare chip
ce se întoarce spre el
de la primele ceasuri ale zilei.
Luna
nu obosește nicicând
să iubească zâmbind
nopțile îndrăgostiților.
Să iubești!
E mai mult
decât o poruncă divină
scrijelită în cărți
pentru a sfida
efemeritățile.
Să iubești
e ca goana nebună
a sângelui-clocot
către artere:
i-re-ver-si-bil!
te iubiesc i-re-ver-si-bil! na! 🙂
😆
Zici???
😉
Mitu!
suptscriu și zic. 😀
Me …happy!
naaaa. dar știai! cred. sper. dămult…
Dap! 😉 Muah!
Frumos îndemn! Numai de am lua aminte.
Eh…Unii ar zice că exagerez! 😀
Mulțumesc de semn! 🙂
Nu, nu. Nicidecum nu poate fi vorba de exagerare.
Gurile rele! 😉
Dar cine le bagă în seamă?? 😀
Exact!
Te pricepi la versuri. I-re-ver-si-bil! 😉
Pfui! Că uite așa mai roșesc și eu! Mulțămesc!
Așa ieșiră. De la provocare! 🙂