RSS

Pur. Și Simplu. Daria

13 Iun

„Nu înțeleg ce caut aici.
Nici cum am ajuns.
S-au șters și amintirile mele,
și patimile, și sentimentele.
Am devenit neant.
Am devenit eternitate”.¹

De fapt, nu a fost nimic simplu!

Nu e simplu să fii Stea! Să strălucești la fereastra unei case și să te topești din privirea a doi oameni tineri și frumoși. Apoi să-i iubești atât de mult încât să cobori pe pământ pentru ei, și să te naști om, chiar dacă asta presupune să mânii pe Împăratul Stelelor. Steaua a devenit Om, a simțit, a iubit, a trăit, a cântat, a plâns și a făcut să merite fiecare secundă din viața ei pământeană. În ciuda tuturor probabilităților și statisticilor, a luptat și și-a câștigat ani, împotriva unui sistem defect, a unor prejudecăți stupide și a unui scenariu prost.

Nu, nu e deloc simplu să ai un destin. Scrijelit undeva între Carul Mare și Calea Lactee. Și să înveți să lupți cu el, până îți cresc aripi și te înalți undeva deasupra lui, în timp ce acolo de unde ai plecat, rămân urme adânci ale trecerii tale.

Când o oglindă se sparge în o mie de cioburi, fiecare ciob devine la rându-i o altă oglindă, reflectând lumea în o mie de chipuri…

Într-adevăr, nimic nu a fost simplu pentru Daria! Să crească în durere, ducând dorul tatălui plecat prea devreme ca să pregătească Raiul. Să-i recompună chipul din fotografii și poveștile mamei. Să-și schimbe apoi copilăria pe sesiuni de citostatice, marcată de seriozitatea celei ce înțelege, tot prea devreme, cât de prețioasă este clipa care ni s-a dat. Să-și trăiască existența cu butonul blocat pe fast forward, dintr-un capriciu al destinului hâtru. Astfel, steaua-oglindă s-a spart în o mie de cioburi! Toate strălucitoare precum Betelgeuse din Orion: steaua aflată „la mijloc”. Între cer și pământ, între viață și moarte.

Acum vreo doi ani, cred, am cunoscut-o pe Daria. O parte din ea. Cea blocată aici pe pământ, bucata de suflet rămasă nedesprinsă din sufletul îngerului ei păzitor, Mama. Frumoasă! În egală măsură pe dinăuntru și pe dinafară. Am citit cioburi din copilăria ei, din visurile ei, din iubirile ei, din fricile ei. Toate purtate cu grijă de mâinile sângerânde ale celei care a rămas aici să-i mențină strălucirea. O mamă cu strigătul mut, cu ochii secați, cu visurile sfărâmate. Dar atât de puternică încât să urce Golgota de mii de ori fără ezitare.

Daria trăiește

De fiecare dată când cineva răsfoiește file desprinse din sufletul ei. O trădează verbele la prezent:

Privesc din autobuz mașinile în drumul meu spre casă…privesc ceea ce este dincolo de fețele șoferilor. Profit de semafoare, care parcă ar fi aparate de fotografiat ce îți permit să intri în lumea lor pentru o clipă. În lumea oamenilor „normali”. În lumea noastră, în lumea voastră, în lumea bolnavă și crudă, leneșă și trecută. În lumea asta infectă și repetabilă. În lumea ce și-a pierdut unicitatea. În lumea asta ce parcă îți întinde zgomotele identic în fiecare zi a săptămânii…Ah ce lume secătuită de farmec… De ce nu vă bucurați de adevărata lume? De ce îi păstrați imaginea asta și nu vă bucurați de viață? Dar eu vorbesc… Acum vă privesc…²

Daria-Hornoiu__Simplu-Daria-Jurnal-neterminat-130

M-am pierdut printre paginile Jurnalului neterminat…Am plâns a neputință…ca mamă, ca om… Am găsit în cartea aceasta o lecție despre cum se trăiește, despre cum se moare, despre cum se duc cruci, despre tăceri, despre oameni. O lecție despre ce înseamnă să fii copil, despre cum e să fii mamă de stea…O carte din care am aflat cât de nepăsători suntem, cât de superficiali, cât de orbi. Deși scrie despre ea însăși, Daria este și vocea celorlalți, ale căror tăceri le-a îmbrăcat în cuvinte atât de potrivite!

„Am fost mereu luată prin surprindere și purtată de-o forță necunoscută mie. Sunt neputincioasă și viața mea nu-mi aparține. Nu că mi-ar fi aparținut vreodată. Mă preling, viața mea se scurge pe acest geam…lăsând o dâră pe care mama fetiței o va șterge sâmbătă când va face curat”.³

Nu, s-a înșelat! Mama fetiței nu a șters-o sâmbătă. Nici în altă zi a vieții ei. Mama fetiței își lipește obrazul de geamul acela în fiecare zi. Și o lacrimă de a ei, se lipește a sărut de geamul acela….În fiecare zi…

Apoi, o altă parte din Daria renaște cu fiecare cuvânt scris „dincolo de cortină”… Ca după un spectacol în care un glas sugrumat strigă „Bis”, atât cât îl țin puterile, doar, doar actorul va ieși chiar și numai pentru o clipă de dincolo, pentru a mai putea fi zărit o dată.

Știu bine cine este Daria: o stea luminoasă cu aripi în formă de înger.

foto-hornoiu

………………………………………………………………………………………………………….

Fragmentele citate sunt bucăți de suflet pe care le-am găsit brodate în cartea ei: Simplu, Daria – Jurnal neterminat – Daria Hornoiu

Un motiv în plus să alerg pentru spitalul copiilor!

 
26 comentarii

Scris de pe Iunie 13, 2015 în Despre viață

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

26 responses to “Pur. Și Simplu. Daria

  1. intrenoaptesizi/ Hornoiu Gabriela

    Iunie 13, 2015 at 2:58 pm

    Nu spun vorbe mari. M-am așezat în genunchi cu mâinile înfășurate peste pântec, ca atunci când Daria se grăbea să pășească în viața, ca atunci când Betelgeuse s-a descălțat și s-a întors în Eterninate. Nu-ți spun multumesc, ci îți sărut mâna care a scris.
    Mama Dariei

     
    • dagatha

      Iunie 13, 2015 at 2:59 pm

      Nici eu nu spun vorbe mari! Doar plâng recitind-o…și recitindu-te…Eu îți mulțumesc! Și te îmbrățișez, sărutându-ți fruntea încrețită…

       
  2. intrenoaptesizi/ Hornoiu Gabriela

    Iunie 13, 2015 at 3:02 pm

    Reblogged this on intrenoaptesizi.

     
  3. illusion

    Iunie 13, 2015 at 3:19 pm

    O carte pe care s-o pui în suflet.

     
  4. Vienela

    Iunie 13, 2015 at 4:18 pm

    Cu doi ani in urma (sau poate mai mult?) am descoperit blogul Mamei de Daria. Am citit mult, aproape pe furis, cu lacrimi pe obraz, cu teama in suflet. Apoi m-am oprit, caci fiecare nou cuvant imi nastea noi temeri. E greu cand esti mama sa citesti si sa simti drama unui copil, a unei alte mame. Daria era mult prea inteligenta si sensibila pentru aceasta lume. Sper ca de acolo, de sus, sa gaseasca mereu calea prin care sa comunice cu inima sfasiata a mamei sale.
    Desi stiu de Jurnalul sau de atata timp, nu am (inca) curajul de a-l citi intreg.:(

     
    • dagatha

      Iunie 13, 2015 at 4:36 pm

      Cred că am descoperit-o pe Mama Dariei cam în aceleași împrejurări. O vreme nu am putut să o citesc! Mi se părea că e prea multă durere și nu puteam decât să tac. Acum am reluat obiceiul de a mă plimba „dincolo de cortină”, dar am păstrat tăcerile. Am vrut să citesc neapărat cartea Dariei și am cumpărat-o. Acum caut să o cumpăr și pe prima, iar apoi pe cea scrisă de Mamă!

       
  5. psi

    Iunie 13, 2015 at 4:19 pm

    ai scris precum simt. și precum n-am fost în stare să o fac eu. și nici nu voi fi vreodată. Daria trăiește, așa cred și eu, cu toată ființa mea. pe 9 iulie sunt sigură că ne va zâmbi.

     
    • dagatha

      Iunie 13, 2015 at 4:38 pm

      Da! Sunt sigur că a și așezat astrele favorabil ca să se întâmple acest „9 iulie”. Aș fi vrut să fiu acolo…😦 Lansarea jurnalului am reconstituit-o din filmulețele postate.

       
      • psi

        Iunie 13, 2015 at 7:32 pm

        vei fi. cu sufletul… te duc eu!🙂

         
        • dagatha

          Iunie 13, 2015 at 7:42 pm

          😉 Draga de tine! În sufletul tău mare încap, cu siguranță!🙂

           
          • psi

            Iunie 13, 2015 at 7:48 pm

            ești deja… 😉 poate că sufletul pare mare dar încap puțini acolo de fapt.

             
            • dagatha

              Iunie 13, 2015 at 7:56 pm

              😉
              Puțini, da buni! Adică…și eu???😉

               
  6. davidionel

    Iunie 13, 2015 at 5:30 pm

    Cuvintele sunt de prisos . Pur. Si simplu . Daria .

     
    • dagatha

      Iunie 13, 2015 at 5:34 pm

      da…e greu să surprinzi în cuvinte …

       
  7. cristinalincu

    Iunie 13, 2015 at 6:49 pm

    iti depasesti conditia de om cand ai o astfel de cruce de dus…
    iar tu, Diana, ai reusit sa scrii penttru noi cei care doar am plans retraind povestea Dariei… o data si inca o data

     
    • dagatha

      Iunie 13, 2015 at 6:53 pm

      Nici nu vreau să mă gândesc cum e să ai o astfel de cruce de dus…😦
      Iar de scris, mulțumesc pentru apreciere… Am cântărit fiecare vorbă…am țesut gândurile astea de două luni încoace, de când am primit, în sfârșit, cartea…Și tot cred că nu am reușit să spun decât banalități… Daria este un om minunat! Și tocmai ne-a predat lecția despre viață și moarte…

       
  8. Poteci de dor

    Iunie 14, 2015 at 11:46 am

    O carte-lecţie pentru suflete…
    Ai scris minunat!

     
    • dagatha

      Iunie 14, 2015 at 12:01 pm

      Am scris cu gândul la Daria…🙂

       

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Blogul unei tipe oarecare

"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută"

CÂRCIUMĂ DE FIȚE

îmi rezerv dreptul de a-mi selecta clienții

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Numai Filme

by Ana Ayana

Nina Docea

de Mădălina Rodocea

JURNAL

Ajutor pentru luat zborul

SENSURI

De ce îi este omului de astăzi foame ? De iubire şi de sens. (N. Steinhardt)

Creatii manuale-Amy Crafts

Despre pasiunea pentru handmade

Poteci de dor

"Adevărul pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

DrStoica / da-te-n blogul meu, te rog!

zâmbet, coaching, film, pamflet, fotografie, pareri, aiurea... dar hai sa fim pozitivi!

ComiCultural

Nu știu că nu știu nimic

Înşiră-te mărgăritare

Vorbe, cuvinte și litere prăfuite, despre lume, cu lume și pentru lume

Traista cu merinde

Toate lucrurile imi sunt ingaduite,dar nu toate sunt de folos.

Cu presa de perete

un blog de Alex Nedea

Machete Didactice

Machete didactice si materiale care vin în sprijinul mămicilor, educatorilor si tuturor celor implicati în educatia copiilor la scoală sau acasă.

Pishky's Blog

Numai cuvintele zburau între noi, înainte și înapoi - N. Stănescu

psi-words

... loc de joacă pentru cuvânt. serios!

Tiberiuorasanu's Blog

LECTURI, păreri, impresii de călătorie. Eu citez NU plagiez.

Valerica Oprisanu

Just another WordPress site

Spanac

Distribuitor autorizat de fazani hazlii

Cățărătorii

Când urci pe scara vieţii, nu uita să dai bună ziua tuturor, pentru ca atunci când cobori să aibă cine îţi răspunde

La Fée Blanche

Contesă de Chou-Fleur

Genunchiul Lumii

blogolumea. strada sforii. poezie pierdută

Hapi. Riverwoman

Lift up the receiver, I'll make you a believer

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Per aspera ad astra

Maison de santé

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Blogul Buceginatura2000

Informatii despre Mediu, Turism, Bucegi sit Natura 2000

Pitici, dar Voinici

mens sana in corpore sano

Alma Nahe(r)

Să se ducă la muncă, ca să nu mai citească şi ei nişte almanahe!

Surorile Marx

globus de miuzici, filme si alte rautati

Redsky2010's Blog

Trecand prin viata cu ochii larg deschisi

Dictatura justitiei

Just another WordPress.com site

Ochiul care rade

Felii de viata

Tink3rbe11's Blog

Eu in forma bruta

Pruncu

de vorba cu mine insumi

Tabakera

...pentru ganduri la care nu pot renunta

Despre sufletul meu

Pentru că mulţi seamănă cu mine şi n-au curaj să spună

Pseudolirice

Pseudo lirice

%d blogeri au apreciat asta: