Cum e să fii proaspăt divorțată

Atenție!!!

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare! Cuvintele sunt o tentativă de joacă în amintirea unui club de douăsprezece cuvinte, pe care l-am iubit. Mulțumesc, Danei, Roxanei și celor două Sonii 😈 că s-au jucat cu mine! 🙂 

Flori voia să fie și ea o „damă” liberă! Să se bucure de viață, gen. Acum că scăpase de Gioni, simțea că e, în sfârșit, femeie. Până acum fusese orice, numai asta nu. Nu știa când îi devenise un fel de mamă. Îi spăla hainele zoioase la mână, că nu se învrednicise să-i repare Albaluxul, îl trimisese și la școală, să ia și el bacaloriatu’, să intre în rând cu lumea. I-a fost și bucătăreasă personală. Gioni era un fomist, iar ea nu cârtea la nicio dorință de a lui. Când era vorba de crăpelniță, nu o întrecea nimeni! Până și el se mândrea că bucătăreasă ca a lui nu au nici cele mai luxoase restaurante. Deh, era bărbatul ei și jurase să-l slujească credincioasă până moartea îi va despărți. Până la urmă, nu moartea i-a despărțit, ci notarul de la colțul străzii. Gioni a decretat într-o zi că gata: nu o mai iubește! Cică nu mai e atrăgătoare! Auzi la el! I-ar fi pocnit una în meclă, dar o împiedicau cele 120 de kile ale lui, câștigate cu greu, cu multă tocăniță, ciulama și sarmale în foi de viță.

Nu mai sunt atrăgătoare, ai? Trântore care ești!

Și după ce a ascultat pe repeatNu plânge, Ana!”, și-a făcut curaj și s-a adâncit în dulapul ticsit cu haine second-hand, de unde a extras cea mai cea fustă din tinerețile ei. Dacă-și mai amintea bine, cu asta îl cucerise și pe Gioni. Ce dacă era puțin cam strâmtă? Văzuse ea pe stradă că încă se mai poartă. O asortă cu o bluză decoltată de la care pierduse un nasture prin mașina de spălat – de pe vremea când aceasta mai funcționa! Scoase de la naftalină fardurile din tinerețile ei apuse. Unele erau prea uscate, altele se întindeau ca guma de mestecat. Își trânti un albastru-ciel pe pleoapele obosite și niște roșu aprins peste pomeții ușor ridați. După ce aruncă o privire în oglinda de la baie, se declară mulțumită și ieși.

O aștepta Sofica, ea avea să-i fie parteneră de nebunii în seara cu pricina. Sofica era deprimată. Se îndrăgostise de Sandu Lulea. Așa-l chema și ea credea că e vreun nume predestinat. La prima întâlnire îi dăduse un inel cu pietre și era așa mândră că a dat peste vreun ștaban și că așa mai iese și ea din sărăcie. Visul i s-a spulberat într-o singură zi, când s-a dus la amanet cu inelul ca să scoată de niște datorii la asociație.

Fugi, doamnă, de aici! Nu iei nici 5 lei pe tinicheaua asta!

Cât a mai suferit biata Sofica! Care va să zică, Sandu nu e decât un găinar! Se ocupă cu potlogării și se dă mare crai! Nu i-a mai răspuns la telefon de atunci, iar acum se afla în mare suferință! Nu din amor. Îi trecuse repede dragostea pentru Sandu, dar se oftica rău că o luase de proastă chiar așa!

Ce fund mișto ai, duduie!

Flori simți cum flăcări dragonice îi ies pe nări și se întoarse cu poșeta pregătită de atac. La o masă în spatele ei ședea un babac cu țigara într-o mână și un zâmbet languros pe fața-i smochinită. S-a mulțumit să-i arate degetul ridicat, cu oja sărită pe trei sferturi de la atâtea vase și țoale spălate la mână.

Să te ia dracu’, nespălatule! Nu am chef de vrăjeala ta!”, mormăi ea în barbă. Și imediat și-aduse aminte de Gioni, lucru care i-a anulat orice dispoziție de a se expune în barul de cartier în care tocmai intrase. „Toți bărbații ăștia sunt niște porci!”, decretă în final, plină de filosofie și, mai ales, de năduf. Dădu să scoată portofelul jerpelit să plătească sucul.

Mi l-a șutit! Portofelul! Săriți!

Nu a sărit nimeni. Au privit-o cu ușoară indulgență și și-au văzut de ale lor.

Ce strigi așa ca apucata, tu?”, îi zise și Sofica, aflată deja în brațele unui tinerel cu lanț la gât și un ghiul impresionant pe degetul arătător al mânii stângi. „L-ai fi pierdut pe drum pe undeva!

Și nu-i niciun gabor pe aici când ai nevoie de el!” continuă Flori ca și cum nu ar fi auzit-o. „Lua-v-ar naiba pe toți! Să putreziți în pârnaie!

Scotoci prin buzunarele genții și lăsă pe tejghea o bancnotă mototolită pe care o găsise pe stradă cu o zi înainte și credea că-i va aduce noroc. N-a fost să fie! Ieși din bar trântind ușa și înjurând cu foc pe Gioni și pe tot neamul lui cel treaz și adormit, ca să se răcorească.

26 de comentarii

  1. Mi-ai băgat fiori pe sub tricou cînd am văzut titlu’, ‘ţi-ar năravu’ să-ţi fie! XD XD XD
    Ca să mă răzbun îţi spun că ai trei typo-uri da’ nu spun care şi unde! 😈

Ce părere ai?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s