Astăzi
berzele și-au însemnat cu aripile cerul
ca să nu-i uite curând
depărtările.
Eclipsa parțială de suflet –
fabricată după legi noi ale universului decăzut-
grăbește vestejirea frunzelor
hrănite doar din amintiri.
Ia-mă cu tine!
Întârzie-mi timpul!
Jelește-mi rătăcirile!
La apus
mințile-mi vor fi obosite.
N-am să mai fiu când te întorci!
Ocheanul nu-mi mai arată miracole:
ploaia de stele se amână
revoltată de fața nevăzută a lucrurilor.
Se-anunță plecări
și furtuni la ceasuri nocturne
trântind porțile cerului.
Țes pânze din gânduri drept giulgiu
ursit trecerii dincolo, unde
viețile și morțile
zgâlțâie veacul.
BLOG D'AGATHA 
cum poate să sune…
…
ai ceva frumos in aceste versuri, dar pentru gustul meu lipseste scanteia, acel foc de chibrit care aprinde o padure. titlul e usor patetic, as evita folosirea acestui ton.
Toată ideea a pornit de la titlu 🙂
L-am preluat, anunțând asta „proprietarei”.
Patetic sau nu, asta a ieşit. Sunt de acord cu scânteia. Eu doar m-am jucat. Le numesc „alfabetare” pentru că fiecare vers începe cu o literă din alfabet.
Apreciez sinceritatea opiniei. 🙂
Deja a fost nepermis de, hai să fiu domn și să spun, acid, to’arș Eligzandăr, n-am s-o mai fac și eu, mai ales că nici nu am de ce. Că mi-e mi-o plăcut. Mult. Doar că e o chestie care m-a întristat nițel. „grăbește vestejirea frunzelor / hrănite doar din amintiri”… Asta nu e valabil doar în cazul celor a căror amintiri sunt prea sărace pentru a susține „hrănirea” corespunzătoare a frunzișului ?
Hmmm…
Tu poți fi oricum aici, că de aia mi-e drag să citesc şi critici! 😉
Uneori…amintirile de estompează. Nu ştiu dacă e urmare a vreunui act conştient/voluntar sau nu…
Întotdeauna se estompează, asta e sigur. Doar că, fie și-așaaaa mai „sărăcuțe” în forță și vitalitate, mie tăt îmi par suficiente în a alimenta niște biete frunze. Amu, că pomul respectiv poate că nu ar reuși să susțină și flori ori fructe, asta-i partea a doua. Dar măcar cu frunzele cred că s-ar descurca. 🙂 Iartă-mă pentru divagație. De vină cred că-i vremea de afară.
Dacă-i pui la rădăcină otrăvuri şi nu apă…e posibil ca frunzele să-şi piardă nervii, pardon, nervurile… 😀
[…] nu mi-e dor! nu de tine ci de zgomotul inimii mele defecte făcându-și culcuș în palmele tale. dar am […]